1. ACTE LEGISLATIVE DE BAZĂ

Actele legislative de bază care reglementează administrarea pro­prietăţii publice sunt:

1. Constituţia RM din 29 iulie 1994;
2. Codul civil al RM nr.1107 din 06.06.2002;
3. Codul subsolului nr. 3 din 02.02.2009;
4. Codul silvic nr. 887 din 21.06.1996;
5. Codul funciar nr.828 din 25.12.1991;
6. Legea administrării şi deetatizării proprietăţii publice nr. 121 din 04.05.2007;
7. Legea apelor nr. 272 din 23.12.2011;
8. Legea nr. 91 din 05.04.2007 privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor;
9. Legea nr. 436 din 28.12.2006 privind administraţia publică locală (art. 74 - 77 etc.);
10. Legea nr. 523 din 16.07.1999 cu privire la proprietatea publică a UAT;
11. Legea exproprierii pentru cauză de utilitate publică nr. 488 din 08.07.1999;
12. Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind Fondul ariilor naturale pro­tejate de stat;
13. Legea nr. 668 din 23.11.1995 pentru aprobarea Listei unităţilor ale căror terenuri destinate agriculturii rămân în proprietatea statu­lui;

14. Legea 1308 din 25.07.1997 privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului;
15. Legea 68 din 05.04.2012 pentru aprobarea Strategiei naţionale de descentralizare şi altele.

Astfel, potrivit Constituţiei RM: „Bogăţiile de orice natură ale sub­solului, spaţiul aerian, apele şi pădurile folosite în interes public, resur­sele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, căile de comunicaţii, precum şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclu­siv al proprietăţii publice". Conform Codului civil, Republica Moldova şi unităţile ei administrativ-teritoriale „participă la raporturile reglementa­te de legislaţia civilă pe principiul egalităţii participanţilor la aceste ra­porturi - persoane fizice şi juridice", iar AAPL pot să dobândească şi să exercite drepturi şi obligaţii patrimoniale şi personale nepatrimoniale în numele UAT, în limitele competenţei stabilite de lege.

Codul civil al RM, adoptat prin Legea nr. 1107 din 06.06.2002 stabileşte că proprietarul are drept de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunului (art. 315). Conform Codului civil, Republica Moldova şi unităţile ei administrativ-teritoriale participă la raporturile reglementate de legislaţia civilă pe principiul egalităţii participanţilor la aceste rapor­turi - persoane fizice şi juridice (art. 192). În conformitate cu art. 193, AAPC pot să dobândească şi să exercite drepturi şi obligaţii patrimoniale şi personale nepatrimoniale în numele Republicii Moldova, precum şi să o reprezinte în instanţă de judecată, în limitele competenţei. AAPL pot să dobândească şi să exercite drepturi şi obligaţii patrimoniale şi perso­nale nepatrimoniale în numele UAT în limitele competenţei. Potrivit art. 296, bunurile care aparţin statului sau UAT fac parte din domeniul privat dacă, prin lege sau în modul stabilit de lege, nu sunt trecute în domeniul public. Din domeniul public al statului sau al UAT fac parte bunurile de­terminate de lege, precum şi bunurile care, prin natura lor, sunt de uz sau de interes public. Interesul public implică afectarea bunului la un servi­ciu public sau la orice activitate care satisface nevoile colectivităţii fără a presupune accesul nemijlocit al acesteia la utilizarea bunului conform destinaţiei menţionate.

Important este şi faptul că statul nu poartă răspundere pentru obligaţiile UAT, dar nici UAT nu poartă răspundere pentru obligaţiile sta­tului, cu excepţia cazurilor în care statul a acordat garanţii juridice pen­tru obligaţiile civile ale UAT sau acestea din urmă au acordat asemenea garanţii pentru obligaţiile civile ale RM. Bogăţiile de orice natură ale sub­solului, spaţiul aerian, apele şi pădurile folosite în interes public, resur­sele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, căile de comunicaţii, precum şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.

Bunurile domeniului public, conform Codului civil, sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile. Dreptul de proprietate asupra acestor bunuri nu se stinge prin neuz şi nu poate fi dobândit de terţi prin uzu­capiune. Codul civil garantează repetat dreptul de proprietate prin art. 316, stabilind că proprietatea este, în condiţiile legii, inviolabilă. Nimeni nu poate fi silit să-şi cedeze proprietatea, afară numai pentru cauză de utilitate publică pentru o dreaptă şi prealabilă despăgubire. Potrivit art. 317 tot ceea ce produce bunul, precum şi tot ceea ce uneşte bunul ori se încorporează în el ca urmare a faptei proprietarului, a unei alte per­soane ori a unui caz fortuit, revine proprietarului dacă legea nu prevede altfel. Codul civil se referă la noţiunea şi temeiurile încetării dreptului de proprietate (art. 337, 338, 340), care prevăd că dreptul de proprietate încetează în urma consumării, pieirii fortuite sau distrugerii bunului, în­străinării lui în temeiul unui act juridic, privatizării, renunţării la dreptul de proprietate etc., însă ultimul temei nu este aplicabil şi în cazul UAT şi bunurilor acestora.

Codul funciar, adoptat prin Legea nr. 828 din 25.12.1991 stabileşte că terenurile în RM „pot fi în proprietate publică şi privată", iar „statul ocroteşte în egală măsură ambele tipuri de proprietate." Terenurile, in­diferent de destinaţie şi forma de proprietate, precum şi drepturile asu­pra lor, sunt supuse înregistrării de stat în registrul bunurilor imobile la oficiul cadastral teritorial. Codul subsolului, adoptat prin Legea nr. 3 din 02.02.2009, face referire la faptul că „bogăţiile de orice natură ale sub­solului Republicii Moldova, inclusiv substanţele minerale utile pe care le conţine, precum şi spaţiile subterane ale acestuia fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice a statului, sunt inalienabile, insesizabile şi impre­scriptibile." Sectoarele de subsol nu pot fi înstrăinate, ele pot fi date nu­mai în folosinţă. Toate actele juridice sau acţiunile care, în mod direct ori indirect, violează dreptul de proprietate publică al statului asupra subso­lului sunt lovite de anulare absolută.

Codul silvic, adoptat prin Legea nr. 887 din 21.06.1996, stabileşte că pădurile în RM, folosite în interes public, „fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice". Conform legislaţiei, ele pot fi date în gestiune sau în folosinţă. Pădurile nu pot fi înstrăinate, ele pot fi date numai în folosinţă sau gestiune. Proprietatea privată asupra pădurilor se admite în cazul plantării acestora, în condiţiile legii, pe terenurile aflate deja în proprie­tatea privată a cetăţenilor şi persoanelor juridice de drept privat.

Legea apelor nr. 272 din 23.12.2011 stabileşte direct şi fără echivoc că „apa face parte din domeniul public al statului". Potrivit Legii 272, apa nu este un produs comercial oarecare, „ci un patrimoniu natural, care tre­buie protejat, tratat şi apărat ca atare". Cu toate acestea, terenul de sub apa iazului poate face parte atât din domeniul public, cât şi din domeniul privat. Orice persoană fizică sau persoană juridică poate să construiască un iaz pe terenul care âi aparţine cu drept de proprietate, în condiţiile legii.

Legea privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice nr. 121 din 04.05.2007 prevede expres că împuternicirile de proprietar al patrimoniului UAT sunt exercitate de CL, fiind investit nu numai cu drep­turi, dar şi cu obligaţii. AAPL întocmesc şi aprobă lista BPP a UAT respec­tive, efectuează inventarierea BPP. Puţine autorităţi ale administraţiei lo­cale deţin o listă completă a bunurilor aflate în proprietatea UAT. În baza listelor de inventariere, AAPL asigură delimitarea acestora atât după apartenenţă (de stat/a UAT), cât şi pe domenii (public/privat).

Legea nr. 523 cu privire la proprietatea publică a UAT din 16.07.1999 declară proprietate publică a UAT toate bunurile mobile şi imobile, aflate pe teritoriul lor până la intrarea în vigoare a Legii privind organizarea ad- ministrativ-teritorială a Republicii Moldova, cu excepţia bunurilor ce se aflau în proprietatea statului şi în proprietate privată. Cu toate acestea, în registrul bunurilor imobile înscrieri nu au fost efectuate. Pentru a de­mara acest proces, este necesară o iniţiativă din partea consiliilor locale, care să solicite Guvernului o decizie expresă în acest sens pentru fiecare bun imobil în parte.

Legea nr. 1308 din 25.07.1997 privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului indică faptul că preţul normativ al pământului constituie o măsură de estimare a valorii lui echivalen­te cu potenţialul natural şi economic al acestuia, exprimate în monedă naţională. Preţul normativ al pământului se determină şi se aplică în procesul realizării relaţiilor funciare, indiferent de forma de proprietate asupra pământului.

În ceea ce priveşte Legea nr. 68 din 05.04.2012 pentru aprobarea Strategiei naţionale de descentralizare, menţionează problemele ce ţin de:

1. delimitarea incertă, neclară, incompletă a competenţelor;
2. transferul responsabilităţilor fără asigurarea mijloacelor financia­re;
3. grupurile vulnerabile ale populaţiei care întâmpină greutăţi în ac­cesarea serviciilor publice locale.

Legea 68 stabileşte următoarele obiective:

1. finalizarea procesului de delimitare a proprietăţii de stat şi a pro­prietăţii UAT;
2. inventarierea şi evidenţa proprietăţii publice a statului şi a UAT;
3. gestionarea eficientă a patrimoniului.

Prin Legea privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică nr. 488 din 08.07.1999:

1. a fost determinată noţiunea de utilitate publică. Pentru lucrările de interes naţional utilitatea publică se declară de către Parla­ment; pentru cele de interes local - de consiliul local; pentru cele de interes comun al mai multor raioane - de către consiliile lor;
2. se prevede crearea unei comisii speciale pentru cercetări prea­labile, care stabileşte existenţa elementelor justificative ale inte­resului naţional sau local, premiselor economico-sociale, dar şi consecinţele exproprierii;
3. exproprierea se efectuează numai după o dreaptă şi prealabilă despăgubire, acceptată de părţile acestui proces.

2. Actele legislative secundare privind proprietatea publică

La acestea se referă Legea nr. 436 din 28.12.2006 privind administraţia publică locală care face referire la faptul că sporirea patrimoniului UAT are loc prin achiziţii, transfer din proprietatea statului, expropriere şi prin alte modalităţi, în condiţiile legii. CL, potrivit Legii 436, poate decide transferarea bunurilor din domeniul privat al UAT în domeniul public de interes local al acesteia. În conformitate cu art. 77 al Legii, toate bunurile care aparţin UAT sunt supuse inventarierii anuale, iar rapoartele asupra situaţiei lor se prezintă consiliului respectiv. 

Legea nr. 1543 privind cadastrul bunurilor imobile din 25.02.1998 stabileşte că cadastrul este „un instrument în exercitarea împuternici­rilor statului privind administrarea resurselor funciare, ocrotirea inte­reselor publice şi private în raporturile juridice ce ţin de bunurile imo­bile, fiind şi un sistem deschis de informare a participanţilor la piaţa bunurilor imobile şi a autorităţilor publice, inclusiv a organelor fiscale". Obiecte ale înregistrării sunt bunurile imobile, dreptul de proprietate şi celelalte drepturi patrimoniale asupra lor (locaţiunea/ arenda, como­datul etc.).

Legea nr. 438 din 28.12.2006 privind dezvoltarea regională în RM stabileşte că finanţarea proiectelor şi programelor regionale „se efectu­ează din contul Fondului naţional pentru dezvoltare regională ... conform devizelor coordonate cu consiliul regional şi aprobate de autoritatea de implementare a politicii de dezvoltare regională." Crearea / reconstrucţia patrimoniului local poate fi efectuată prin intermediul politicii de dezvol­tare regională. Aşadar, trebuie elaborat un proiect în acest sens care să fie promovat prin intermediul Consiliului regional.

Legea nr. 435 din 28.12.2006 privind descentralizarea administrativă stabileşte cadrul general de reglementare a descentralizării administra­tive pe baza principiilor de repartizare a competenţelor între autorităţile publice. Unul din principiile de bază al descentralizării administrative este principiul autonomiei locale, care presupune garantarea dreptului şi capacităţii efective a autorităţilor publice locale de a reglementa şi gestiona, sub propria lor responsabilitate şi în interesul populaţiei loca­le, o parte importantă din treburile publice. Un rol deosebit în politica descentralizării îl ocupă descentralizarea patrimonială pentru a crea in­strumente eficiente de delimitare, monitorizare şi control al gestionării patrimoniului de către AAPL pentru a asigura administrarea eficientă în interesul public general a resurselor funciare şi alte bunuri imobile, pre­cum şi, după caz, a celor naturale şi de subsol.

Legea nr. 436 din 06.11.2003 privind Statutul-cadru al satului (comu­nei), oraşului (municipiului). Statutul UAT cuprinde date şi elemente spe­cifice, care au rolul de a o individualiza în raport cu alte unităţi similare, ce se referă la:

1. patrimoniul UAT, componenţa şi indicii calitativi şi cantitativi ai acestuia;
2. principalele instituţii din domeniul învăţămîntului, culturii, sănătăţii, asistenţei sociale, presei, radioului, televiziunii şi din alte domenii, cu indicarea autorităţii căreia i se subordonează;
3. căile de comunicaţii existente şi categoria acestora; cea mai apropiată staţie de cale ferată, fluvială, maritimă sau aeroport şi distanţa pînă la ele;
4. serviciile publice locale, cu specificarea genurilor de activitate, in­vestirea, atribuţiile şi subordonarea;
5. chestiunile ce ţin de amenajarea teritoriului şi de salubrizare.

Statutul determină modul de administrare a patrimoniului UAT (de către consiliu şi primar) şi stabileşte că acesta se supune inventarierii anuale, iar rapoartele asupra situaţiei lui se prezintă consiliului respectiv. Statutul urmează să prevadă modul în care patrimoniul ce aparţine UAT poate fi dat în administrare întreprinderilor municipale şi instituţiilor pu­blice, poate fi concesionat, închiriat sau arendat în condiţiile legii.

Legea nr. 96 din 13.04.2007 privind achiziţiile publice face referire la faptul că domeniul de aplicare a acesteia este contractul de achiziţie publică a cărui valoare estimativă este mai mare decât următoarele pra­guri:

1. pentru contractele de achiziţii publice de bunuri şi servicii - 40 000 lei;
2. pentru contractele de achiziţii publice de lucrări - 50 000 de lei.

Legea nr. 1402 din 24.10.2002 privind serviciile publice de gospodărie comunală stabileşte că printre serviciile publice de gospodărie comuna­lă, care în mod prioritar sunt incluse în programele de dezvoltare regio­nală sunt:

• alimentarea cu apă;
• alimentarea cu energie termică;
• canalizarea şi epurarea apelor uzate şi pluviale;
• salubrizarea, înverzirea localităţilor.

Serviciile publice de gospodărie comunală sunt furnizate/prestate de operatori specializaţi (ÎM şi ÎI, SA, în comandită, SRL, întreprinderi cu alte forme juridice de organizare). AAPL au competenţa exclusivă pri­vind înfiinţarea, organizarea, coordonarea, monitorizarea şi controlul funcţionării serviciilor publice de gospodărie comunală, precum şi crea­rea, administrarea şi exploatarea BPP din infrastructura edilitară a UAT.

3. ACTELE NORMATIVE SUBORDONATE LEGII PRIVIND PROPRIETATEA PUBLICĂ

Actele normative subordonate legii reprezintă totalitatea actelor administrative cu caracter normativ emise în vederea organizării execu­tării legii. Actele normative sunt subordonate legilor şi constituie izvoare secundare de drept. Acestea dezvoltă prevederile legii, instituie proce­duri, termene sau reglementează anumite domenii expres prevăzute sau delegate de lege. Respectiv, act normativ este actul juridic, emis de Guvern şi de alte AAPC şi AAPL în temeiul normelor constituţionale şi legale, care stabileşte reguli obligatorii de aplicare repetată la un număr nedeterminat de situaţii identice. În domeniul proprietăţii publice există o mulţime de acte normative.

La acestea se referă Hotărârea Guvernului nr. 675 din 06.06.2008 cu privire la Registrul patrimoniului public. Potrivit acesteia, în Registru se înscriu date privind valoarea de bilanţ a patrimoniului:

1. întreprinderilor de stat şi municipale;
2. instituţiilor publice;
3. societăţilor comerciale cu capital public şi public-privat, precum şi date cu privire la acţiunile (cotele sociale) publice deţinute în capitalul social al societăţilor comerciale;
4. public dat în administrare economică societăţilor comerciale;
5. ce constituie obiectul contractului de parteneriat public-privat;
6. public dat în administrare fiduciară;
7. ce constituie bunuri imobile proprietate publică a statului.

Hotărârea Guvernului nr. 1528 din 29.12.2007 despre aprobarea Pro­gramului de delimitare a terenurilor proprietate publică face referire la faptul că AAPL elaborează proiectul de formare a terenurilor proprietate publică pentru fiecare UAT, Lista terenurilor proprietate publică, apro­bă şi coordonează materialele cu organele centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice interesate. ARFC monitorizează acţiunile de delimitare a terenurilor proprietate pu­blică. Programul preconiza acţiuni care urmau să soluţioneze un şir de probleme serioase, care actualmente nu permit gestionarea eficientă a patrimoniului public. Programul avea o limitare a acţiunilor în termeni concreţi, însă din cauza mai multor obstacole intenţiile nu s-au imple­mentat.

Hotărârea Guvernului nr. 945 din 20.08.2007 cu privire la măsurile de realizare a Legii nr.121 din 4 mai 2007 privind administrarea si deeta- tizarea proprietăţii publice. Prin Hotărârea 945 se aprobă lista bunurilor proprietate de stat supuse privatizării, lista obiectelor nefinalizate pro­prietate de stat supuse privatizării, precum şi Regulamentul privind utili­zarea mijloacelor financiare obţinute din privatizarea bunurilor. Potrivit acesteia, Guvernul recomandă AAPL să asigure:

1. întocmirea listelor de întreprinderi pasibile de restructurare sau de lichidare şi prezentarea de extrase din aceste liste spre coor­donare organelor centrale de specialitate ale administraţiei pub­lice;
2. organizarea pregătirii şi desfăşurării, în modul stabilit de Guvern, a procesului de privatizare a bunurilor, proprietate a UAT, incluse în lista bunurilor supuse privatizării, precum şi a terenurilor proprie­tate a UAT, încheierea contractelor de vânzare-cumpărare.

Hotărârea Guvernului nr. 158 din 04.03.2010 cu privire la aproba­rea Strategiei naţionale de dezvoltare regională. Strategia naţională de dezvoltare regională este principalul document de planificare a dezvol­tării regionale din Republica Moldova, care reflectă politica naţională şi determină mecanismele naţionale în acest domeniu. Scopul principal al Strategiei este crearea cadrului instituţional al dezvoltării regionale, axat pe crearea şi menţinerea unui cadru de gestiune, implementare, finanţare, monitorizare şi de evaluare a dezvoltării regionale.

Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Regulamentului-model al întreprinderii municipale nr. 387 din 06.06.1994. Potrivit Regulamen­tului, întreprinderea municipală este un agent economic cu personali­tate juridică, constituit în exclusivitate pe baza proprietăţii municipale care, prin utilizarea ei judicioasă, produce anumite tipuri de mărfuri (producţie), execută lucrările şi prestează serviciile necesare pentru sati­sfacerea cerinţelor fondatorului (ale UAT fondatoare) şi pentru realizarea intereselor sociale şi economice ale colectivului de muncă. Întreprinde­rea este fondată şi înzestrată cu bunuri de către organul autoadministrării locale, costul cărora este reflectat în balanţa autonomă a întreprinderii. Dacă pentru crearea şi activitatea întreprinderii sunt necesare terenuri sau alte resurse naturale, hotărârea privind crearea întreprinderii poate fi adoptată numai dacă fondatorul prezintă avizul pozitiv al organului te­ritorial de expertiză ecologică.

Hotărârea Guvernului nr. 568 din 387 06.05.2008 cu privire la organi­zarea evidenţei proprietăţii publice si circulaţia acesteia. În temeiul art. 6 al Legii nr. 121 din 4 mai 2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice, Hotărârea 568 stabileşte că întreprinderile de stat/ municipale şi societăţile comerciale cu capital public sau public-privat, prezintă AAPC sau locale informaţia generalizată privind mărimea şi circulaţia proprietăţii, potrivit formularului specificat în anexa prezen­tei hotărâri, în termenii stabiliţi pentru prezentarea raportului financiar. Autorităţile publice centrale vor acumula, întocmi şi prezenta Guvernului şi APP, până la 25 aprilie a fiecărui an, rapoartele anuale privind admi­nistrarea proprietăţii publice din ramura respectivă pentru anul prece­dent celui gestionar. APP va generaliza şi va prezenta Guvernului, până la 25 mai a fiecărui an, raportul privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice.