Drept

Analizând cadrul legislativ şi normativ al patrimoniului public al RM se poate constata că reglementările legale cu privire la proprietatea publi­că, în special cele cu privire la delimitarea BPP în bunuri proprietate de stat şi proprietate a UAT, monitoringul, identificarea şi înregistrarea de stat a bunurilor proprietate a UAT, regimul juridic al acestora se află într- un proces continuu de constituire şi perfecţionare, neasigurând în pre­zent pe deplin delimitarea proprietăţilor publice şi exercitarea de către autorităţile administraţiei publice locale a drepturilor de proprietar (de posesiune, de folosinţă şi de a dispune) asupra bunurilor proprietate a UAT în interesul colectivităţilor locale, dezvoltarea durabilă a UAT respec­tive. Realizarea intereselor comunităţilor locale în procesul administrării proprietăţilor UAT, în prezent, devine problematică deoarece lipseşte:

1. o delimitare oficială strictă a bunurilor proprietate a UAT de bunu­rile proprietate de stat;
2. o delimitare oficială strictă a bunurilor proprietate a UAT din do­meniul public (bunuri proprietate exclusivă a UAT) de bunurile proprietate a UAT din domeniul privat (bunuri pasibile privatizării, inclusiv prin intermediul licitaţiilor publice cu strigare sau concur­surilor investiţionale);
3. stabilirea competenţelor şi atribuţiilor decizionale ale AAPC şi lo­cale privind: 1) procedurile propriu-zise de delimitare a bunurilor proprietate a UAT de bunurile aflate în proprietatea statului; şi 2) a bunurilor din domeniul public de bunurile din domeniul privat al statului şi UAT;
4. este inadecvat cadrul instituţional şi organizatoric menit să asigure identificarea şi monitorizarea intereselor actuale şi de perspectivă ale localităţii respective în procesul administrării bunurilor propri­etate a UAT;
5. lipseşte un mecanism administrativ bine structurat de manage­ment şi marketing al bunurilor proprietate a UAT în procesul deli­mitării şi transmiterii acestora de la stat în proprietatea UAT şi din proprietatea UAT în proprietatea statului, precum şi din domeniul public în cel privat şi invers.

Legea nr. 91 din 05.04.2007 privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor nici pe departe nu salvează situaţia, deoarece:

1. este aplicabilă şi conţine prevederi cu caracter general de delimi­tare în mod exclusiv doar a terenurilor şi nu este aplicabilă în cazul altor BPP;
2. nici în cazul terenurilor nu permite, dar nici nu face referire la pro­ceduri propriu-zise de delimitare a acestora (conţine doar norme privind atribuirea unor categorii de terenuri la proprietatea de stat, a UAT etc., dar criteriile şi modalităţile juridice practice de delimitare a acestora lipsesc în totalitate).

Astfel, în scopul perfecţionării procedurilor, metodelor şi formelor de delimitare a patrimoniului public este necesară elaborarea unei legi speciale privind delimitarea proprietăţii publice, care să stabilească:

1. criteriile de delimitare a BPP;
2. procedurile propriu-zise de delimitare a BPP;
3. delimitarea administrativă decizională, a competenţelor şi atribuţiilor autorităţilor publice centrale şi locale în procesul deli­mitării BPP etc.
4. subiectele şi obiectele dreptului de proprietate publică;
5. atribuţiile Guvernului, ale Ministerului Economiei şi ale APP, a Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru, atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale în domeniul delimitării proprietăţii publice în domeniul delimitării proprietăţii publice;
6. modalităţile juridice de transmitere a bunurilor proprietate de stat în proprietatea UAT;
7. bunurile care fac parte din domeniile public şi privat ale statului RM (de interes public naţional);
8. bunurile domeniului public şi privat local (de interes public local) şi componenţa acestora.

Ca rezultat al delimitării, are loc recunoaşterea din partea statului a dreptului de proprietate al UAT, precum şi recunoaşterea din partea UAT a dreptului de proprietate al statului asupra anumitor bunuri de interes local sau naţional, după caz, ce se află pe teritoriul UAT respective.

Procedura propriu-zisă de delimitare a BPP urmează să stabilească, în mod succesiv, următoarele etape:

1. inventarierea, din oficiu sau la solicitarea autorităţilor publice competente, a tuturor bunurilor aflate în proprietatea statului sau a UAT respective;
2. iniţierea procesului de determinare a bunurilor domeniului pu­blic şi privat de către Guvern, organele centrale de specialitate, organele administrative centrale, de către consiliul local sau de către primar, prin adoptarea hotărârii, deciziei sau, după caz, a dispoziţiei respective şi instituirea grupului de lucru;
3. analiza de către grupul de lucru a cadrului legal şi stabilirea bunu­rilor care prin declaraţia legii aparţin domeniului public al statului sau al UAT respective;
4. inventarierea şi analiza tuturor BPP ale statului sau ale UAT şi sta­bilirea bunurilor care conform naturii lor sunt destinate (afecta­te) uzului public sau care prezintă interes public, fiind destinate folosirii şi exploatării unui serviciu public în interesul general al societăţii sau în interesul întregii colectivităţi locale;
5. elaborarea şi perfectarea de către grupul de lucru a listei de bunuri care urmează a fi incluse în categoria bunurilor domeniului public al statului sau al UAT respective, în conformitate cu legislaţia;
6. elaborarea şi perfectarea de către grupul de lucru a listei de bunuri care urmează a fi incluse în categoria bunurilor domeniului privat al statului sau al UAT respective, în conformitate cu legislaţia;
7. aprobarea listelor bunurilor domeniului public şi domeniului pri­vat al statului prin hotărâre de Guvern sau al UAT prin decizia con­siliului local, în temeiul unor raporturi sau expertize prin care se demonstrează importanţa, interesul şi destinaţia publică a bunului respectiv;

1. includerea bunurilor domeniului public şi privat în documentele de evidenţă şi inventariere ale autorităţilor publice corespunză­toare, în administrarea economică a cărora se află acestea;

Delimitarea bunurilor imobile proprietate publică se finalizează cu în­registrarea drepturilor şi a domeniilor în Registrul bunurilor imobile.