Drept

Finalitatea urmărită în exercitarea dreptului de proprietate publi­că este satisfacerea interesului general al societăţii la nivel naţional şi/sau local. Acest deziderat se îndeplineşte prin administrarea generală a bunurilor care constituie obiectul proprietăţii publice, care presupune exercitarea de către proprietar a drepturilor de posesie, folosinţă şi de dispoziţie. Prin lege, acest drept aparţine autorităţilor publice centrale ale puterii executive cu privire la bunurile proprietate publică de interes naţional şi autorităţilor administraţiei publice raionale sau locale, cu pri­vire la bunurile proprietate publică de interes raional sau local. Titularii acestui drept şi-l exercită în virtutea unor prerogative administrative, de drept administrativ, ramură a sistemului de drept, ce îndeplineşte acest rol în interesul general al societăţii. Regimul de drept administrativ este exercitat în virtutea unor acte de putere. Deşi aceste autorităţi au şi per­sonalitate juridică de drept civil (articolele 192 -193 Cod civil), în actele de administrare a patrimoniului public apar în calitate de subiecte de drept administrativ asupra bunurilor şi au în consecinţă atribuţii care in­tră în conţinutul actului propriu-zis de administrare şi foarte rar în calita­te de subiecte de drept civil.

Dreptul de proprietate asupra BPP aparţine în exclusivitate statului RM şi UAT, astfel că drepturile de posesie, folosinţă şi dispoziţie asupra BPP ale statului RM, în numele statului RM, sunt exercitate de către Gu­vernul RM, iar în numele UAT - de către APL. Astfel, potrivit subalin.1) al art. 12 din Legea cu privire la Guvern (nr. 64 din 31.05.1990), Guvernul exercită, din însărcinarea Parlamentului, funcţiile de proprietar al patri­moniului statului, creează condiţiile necesare pentru dezvoltarea tutu­ror tipurilor de proprietate. Guvernul exercită administrarea proprietăţii de stat prin intermediul organelor centrale de specialitate şi al altor or­gane administrative, iar autorităţile administraţiei publice ale UAT de ni­velul al doilea şi de nivelul întâi, inclusiv ale UTAG, asigură administrarea
proprietăţii publice a UAT, inclusiv a UTAG (art. 5 din Legea 121). Astfel, prin exercitarea dreptului de proprietate publică noi înţelegem capaci­tatea statului RM şi AAPL de a-şi exercita dreptul de posesie, folosinţă şi dispoziţie asupra BPP, având în vedere că:

1. drepturile de proprietar în numele statului RM sunt exercitate de către Guvernul RM;
2. iar în numele UAT - de către autorităţile publice locale.

Dreptul de proprietate publică se exercită, potrivit normelor de drept civil, direct şi nemijlocit de către autorităţile administraţiei publice com­petente, în calitatea acestora de executori ai dreptului, fie se realizează prin intermediul altor subiecţi de drept. Atunci când se realizează prin alţi subiecţi de drept, bunurile sunt transmise/încredinţate, prin acte de putere administrativă sau prin contract unor persoane juridice special înfiinţate în acest scop, aşa precum întreprinderile de stat, cele munici­pale, sau altor persoane juridice sau persoane fizice, în scopul punerii în valoare a patrimoniului public şi folosirii acestuia în interesul general al societăţii (naţional sau local), potrivit destinaţiei BPP.

Exercitarea atributelor dreptului de proprietate publică sau a unora din atributele dreptului de proprietate se realizează ca atare prin inter­mediul unor subiecte de drept civil. Avem astfel, pe de o parte dreptul de administrare care este constituit în favoarea unor persoane juridice de drept public ca principală modalitate de exercitare a dreptului de propri­etate publică şi, pe de altă parte, o altă modalitate de exercitare a acestui drept o constituie concesionarea, locaţiunea, închirierea bunurilor către alţi subiecţi de drept civil.

Drepturile asupra BPP pot fi exercitate de către APC şi APL compe­tente în modul şi limitele stabilite de lege. Dreptul de proprietate este absolut, exclusiv, perpetuu, dar nu este nelimitat. Orice nerespectare sau încălcare a modului şi limitelor stabilite de lege în procesul exercitării dreptului de proprietate publică atrage după sine răspunderea juridică a persoanelor responsabile din cadrul autorităţilor publice respective pen­tru depăşirea limitelor sau abuz de putere, în conformitate cu legea.

Modalităţile de exercitare a dreptului de folosinţă a bunurilor domeniului public. Bunurile domeniului public (de stat sau ale UAT) pot fi puse în uz şi folosite în strictă conformitate cu destinaţia acestora, în măsura în care acestea pot fi:

1. administrate direct de către autorităţile publice, inclusiv prin in­termediul subdiviziunilor sale;
2. date în administrare şi folosinţă instituţiilor publice, întreprinderi­lor de stat, municipale, altor subiecte de drept, înfiinţate de către sau cu participarea autorităţilor publice sau în capitalul social al cărora deţin o cotă-parte (acţiuni);
3. concesionate;
4. date în folosinţă cu titlu oneros (locaţiune, arendă);
5. transmise în administrare fiduciară;
6. transmiterea cu titlu gratuit a BPP, în cazurile prevăzute de lege.

Bunurile domeniului privat, în afară de formele de exercitare a drep­tului de proprietate indicate mai sus, pot fi supuse privatizării (înstrăi­nării), prin vânzare, schimb sau în alt mod stabilit de lege şi în limitele stabilite de aceasta.

Din analiza textelor legale, rezultă că se pot constitui două categorii de drepturi:

1. una de drept administrativ, constînd din dreptul de administrare al ÎS, ÎM sau instituţiilor publice etc.;
2. de drept civil, constând din dreptul de concesionare şi dreptul de folosinţă (locaţiune/închiriere, arendare, administrare fiduciară) asupra unui bun proprietate publică (de stat sau al UAT).

Astfel, obiectivul de bază al exercitării dreptului de proprietate publi­că include:

1. punerea în valoare a patrimoniului public (de stat sau al UAT);
2. folosirea acestuia în interesul general al societăţii (naţional sau lo­cal);
3. folosirea acestuia potrivit destinaţiei BPP.