Drept

Dreptul de administrare este o modalitate specială şi indirectă de exercitare în condiţiile legii a dreptului de proprietate publică, de către unii subiecţi expres determinaţi de lege, care dobândesc dreptul de a poseda şi/sau folosi anumite bunuri ale domeniului public în regim ju­ridic de drept public. Dreptul de administrare poate fi exercitat direct şi nemijlocit de către autorităţile publice respective sau, indirect, prin intermediul instituţiilor publice şi ÎS sau ÎM, înfiinţate în acest scop de către autorităţile publice competente. Pot fi transmise în administrare bunurile domeniului public. Bunurile domeniului privat pot fi transmise în administrare în cazul în care acestea intră în componenţa unui com­plex patrimonial transmis în administrare.

Dreptul de administrare asupra BPP se constituie prin decizia autorităţii publice în a cărei administrare generală se află bunurile re­spective (Guvernul, organele centrale de specialitate, organele adminis­trative centrale, Adunarea Populară a Găgăuziei, consiliile raionale, mu­nicipale, consiliile locale de nivelul I).

Dreptul de administrare este un drept real derivat din dreptul de proprietate publică, fiind inalienabil, insesizabil şi imprescriptibil. Bene­ficiarii dreptului de administrare pot să posede şi folosească bunurile transmise în administrare în condiţiile legii şi în limitele stabilite prin de­cizia autorităţii publice respective. Creditorii beneficiarului dreptului de administrare nu pot cere executarea silită asupra bunurilor proprietate publică (domeniului public) aflate în administrarea lor. Titularii dreptului de administrare nu pot constitui garanţii de orice fel asupra bunurilor proprietate publică respective.

În cadrul exercitării de către titularii dreptului de administrare a atribuţiilor lor, apar două tipuri distincte de raporturi juridice:

1. raporturi administrative (de drept public), care apar între benefi­ciarii dreptului de administrare şi autorităţile publice prin decizia cărora a fost constituit acest drept;
2. raporturi de drept privat, care apar între beneficiarul dreptului de administrare şi alte subiecte de drept civil (persoane fizice şi juri­dice).

Beneficiarii dreptului de administrare sunt în raporturi de subordona­re faţă de autorităţile publice care l-au constituit şi care pot retrage sau revoca oricând acest drept, fără ca titularul dreptului de administrare să poată să se opună. Raporturile beneficiarilor dreptului de administrare cu alte subiecte de drept civil, sunt reglementate conform regulilor drep­tului civil şi se bazează pe principiul de egalitate, fiind un drept real şi opozabil tuturor subiectelor de drept civil.

Retragerea sau revocarea dreptului de administrare poate avea loc în exclusivitate de către autorităţile publice care au adoptat actul admi­nistrativ de constituire a lui. Nici o altă autoritate publică de orice nivel nu este în drept să adopte acte de retragere sau revocare a dreptului de administrare. Dreptul de administrare poate fi retras sau revocat doar în următoarele cazuri:

1. dacă beneficiarii dreptului de administrare nu-şi exercită dreptu­rile şi nu-şi execută obligaţiile stipulate în actul de constituire şi transmitere;
2. în cazurile redistribuirii bunurilor proprietate publică de la un su­biect al dreptului de administrare la altul (de exemplu, transmi­terea unor edificii de la o instituţie publică de învăţământ către o altă instituţie de învăţământ);
3. în cazul transmiterii bunurilor respective în concesiune sau locaţiune;
4. în legătură cu trecerea bunului din domeniul public în domeniul privat.

Actele juridice adoptate cu încălcarea legii pot fi contestate de către beneficiarul dreptului de administrare în instanţa de contencios admi­nistrativ sau de drept comun, după caz. În litigiile privind dreptul de ad­ministrare, în instanţă titularul acestui drept va apărea în nume propriu. În litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului, titularul dreptului de administrare are obligaţia sa arate instanţei cine este titula­rul dreptului de proprietate. Titularul dreptului de administrare răspun­de, în condiţiile legii, pentru prejudiciile cauzate ca urmare a neîndepli- nirii acestei obligaţii. De asemenea, neîndeplinirea acestei obligaţii poate atrage revocarea dreptului de administrare.