Drept

Izvoarele de reglementare a relaţiilor privind administrarea fiduciară sunt Codul civil al RM (art. 1053-1059), Legea nr. 121 din 04.05.2007, precum şi Hotărârea Guvernului RM cu privire la transmiterea patrimo­niului de stat în administrare fiduciară nr. 64 din 22.01.1998.

ÎS/ÎM şi valorile mobiliare (cotele de participare) în SC cu capital public sau public-privat pot fi transmise în administrare fiduciară prin con­curs public, desfăşurat de autoritatea administraţiei publice centrale sau locale. Contractul de administrare fiduciară se elaborează după contrac- tul-model, aprobat de Guvern prin Hotărârea sa nr. 64 din 22.01.1998, şi este semnat de autoritatea administraţiei publice centrale, în numele Guvernului, sau de AAPL, la decizia consiliului local.

Administrarea fiduciară se caracterizează prin următoarele:

1. transmiterea patrimoniului în administrarea fiduciară este o formă de realizare a împuternicirilor proprietarului. Anume el determină scopul constituirii administrării fiduciare şi volumul împuterniciri­lor transmise;
2. executarea contractului poate fi în interesul fondatorului, sau al persoanei desemnate de el. În ultimul caz, contractul de adminis­trare fiduciară apare ca un contract încheiat în folosul unei terţe persoane;
3. transmiterea patrimoniului în administrare fiduciară nu duce la trecerea dreptului de proprietate către administratorul fiduciar, respectiv atributele dreptului de proprietate nu sunt transmise în baza acestui contract. Prerogativele unui proprietar, transmise în baza acestui contract, îi acordă dreptul numai de a exercita aceste atribute în numele său, prin aceasta prestând servicii cu caracter juridic şi faptic fiduciantului.

Contractul de administrare fiduciară are tangenţe cu un şir de con­tracte civile ca contractele de mandat, comision şi agenţie. Contractul de administrare fiduciară urmează a fi delimitat de acţiunile de administrare a patrimoniului din partea organelor interne ale societăţilor comerciale, necomerciale sau a întreprinderilor de stat. În acest caz, directorul între­prinderii sau alt organ statutar înfăptuiesc administrarea internă a aces­tora, cu toate că posedă împuterniciri de dispoziţie a bunurilor acestor subiecţi, nu delimitează bunurile administrate întru-o balanţă contabilă aparte şi nu poartă răspundere juridico-civilă faţă de aceşti subiecţi, de­cât în cazurile prevăzute de lege.

Autorităţile publice în virtutea atribuţiilor stabilite de lege nu pot fi­gura în calitate de administrator fiduciar. O interdicţie legală este imposi­bilitatea corespunderii calităţii de administrator fiduciar şi beneficiar.

În raporturile cu terţii, administratorul fiduciar are prerogativele unui proprietar. Dacă nu manifestă faţă de interesele fiduciantului diligenţa de care dă dovadă în afacerile proprii, fiduciarul este obligat să repare pre­judiciul cauzat astfel. Fiduciantul nu transmite administratorului fiduciar împuternicirile sale de proprietar, dar numai posibilitatea realizării lor prin intermediul săvârşirii acţiunilor de administrare, în această situaţie statutul administratorului fiduciar are asemănări considerabile cu cele ale reprezentantului. Manifestarea diligenţei sporite fata de interesele fiduciantului reprezintă o trăsătură de bază a exercitării prerogativelor fiduciarului, iar în cazul unei vădite nemanifestări de abnegaţie în exerci­tarea competenţelor sale contractuale, fiduciarul este obligat să repare prejudiciul cauzat. Lipsa diligenţei corespunzătoare mărturiseşte despre existenţa în activitatea fiduciarului a unor elemente ale vinovăţiei în sen­sul dreptului civil, cu toate că în acest caz, legislatorul nu condiţionează apariţia răspunderii fiduciarului de prezenţa vinovăţiei sale.

Reieşind din construcţia legală a administrării fiduciare, fiduciantul, ca proprietar al patrimoniului, poartă povara întreţinerii patrimoniului. Întreg riscul micşorării sau măririi patrimoniului administrat, inclusiv apariţia drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contract îl suportă pro­prietarul. Însă contractul poate prevedea şi obligaţia de a le preda fidu- ciantului sau beneficiarului imediat după dobândirea lor, fapt ce exclude majorarea din contul lor a patrimoniului administrat.

Potrivit art. 1059, administratorul fiduciar trebuie să indice în actul juridic faptul ca el acţionează în calitate de fiduciar. Această condiţie se consideră respectată dacă:

1. la încheierea actului juridic cealaltă parte ştia sau trebuia sa ştie despre faptul că actul juridic este încheiat de administratorul fiduciar în aceasta calitate;
2. în actul juridic încheiat în scris s-a introdus, după numele sau de­numirea administratorului fiduciar, menţiunea "A.F."

În cazul în care în actul juridic nu se indică faptul că administrato­rul fiduciar a acţionat în aceasta calitate, el se obligă personal în faţa terţilor şi răspunde în faţa acestora doar cu patrimoniul propriu. În cazul în care administratorul fiduciar nu a asigurat atingerea indicilor prevăzuţi de contract, ultimul poate fi reziliat la cererea autorităţii administraţiei publice centrale sau locale.