1. PLANUL URBANISTIC GENERAL (PUG)

PUG este un proiect care face parte din programul de amenajare a teritoriului şi de dezvoltare a localităţilor. Mai exact, PUG-ul constituie cadrul legal pentru realizarea programelor şi acţiunilor de dezvoltare a localităţilor conform:

• Strategiei naţionale de descentralizare, adoptată prin Legea nr. 68 din 05.04.2012;
• Legii nr. 835 din 17.05.1996 privind principiile urbanismului şi amenajării teritoriului;
• Programului pe termen mediu de elaborare a planurilor urbanisti­ce la nivel de localităţi pe anii 2013-2016, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 493 din 04.07.2013;
• Regulamentului general de urbanism, aprobat prin Hotărârea Gu­vernului nr. 5 din 05.01.1998 şi altele.

PUG şi Strategia Naţională de Descentralizare - interferenţe. Stra­tegia naţională de descentralizare prevede, printre altele, următoarele activităţi:

• crearea şi dezvoltarea capacităţilor instituţionale de atragere a re­surselor financiare pentru elaborarea, implementarea, monitori­zarea şi evaluarea PUG şi a strategiilor de dezvoltare locală;
• elaborarea/actualizarea PUG şi a strategiilor de dezvoltare locală, incluzând abordarea bazată pe drepturile omului şi pe egalitatea de gen.

PUG se întocmeşte pentru întreg teritoriul localităţii, inclusiv pentru toate teritoriile necesare funcţionării şi dezvoltării acesteia. PUG cuprin­de o componentă directoare şi o componentă reglementatoare. Compo­nenta directoare a PUG vizează:

1. direcţiile principale de dezvoltare a teritoriului localităţii;
2. schema dezvoltării sistemului de centre din cadrul localităţii;
3. schema generală a sistemului de circulaţie a transportului în loca­litate;
4. schema generală a sistemului de reţele tehnico-edilitare;
5. stabilirea zonelor pentru care elaborarea planurilor urbanistice zo­nale este obligatorie;
6. stabilirea zonelor în care se prevede desfăşurarea operaţiunilor urbanistice majore;
7. stabilirea zonelor protejate;
8. divizarea teritoriului localităţii în zone funcţionale majore.

Componenta reglementatoare a PUG cuprinde prevederi ce vizează:

1. delimitarea intravilanului localităţii;
2. delimitarea zonei centrale a localităţii;
3. delimitarea zonelor funcţionale;
4. stabilirea şi delimitarea zonelor construibile;
5. stabilirea şi delimitarea zonelor cu interdicţie temporară sau defi­nitivă de construire;
6. stabilirea regimului de construire;
7. delimitarea zonelor în care se preconizează executarea lucrărilor de utilitate publică, precum şi a zonelor în care se instituie dreptul de preemţiune al AAPL asupra bunurilor imobile;
8. stabilirea traseelor şi caracteristicilor căilor de circulaţie ce trebuie menţinute, modificate sau construite;
9. stabilirea modului de dezvoltare a sistemului de reţele tehnico- edilitare;
10. j) delimitarea zonelor protejate;
11. k) stabilirea zonelor în care se prevede desfăşurarea de operaţiuni urbanistice;
12. l) stabilirea, pe zone, a suprafeţelor minime ale parcelelor.

Intravilanul şi extravilanul localităţilor. Intravilan este teritoriul ocu­pat de terenuri, amenajări şi construcţii ce constituie localitatea, inclusiv de terenuri prevăzute pentru extinderea ei. Limita intravilanului, potrivit subalin. 10 al art. 1 din Legea nr. 835 din 17.05.1996 privind principiile urbanismului şi amenajării teritoriului, este stabilită prin PUG. Extravilan, spre deosebire de intravilan, este teritoriul din afara intravilanului locali­tăţii cuprins în limita teritoriului administrativ, care înglobează activităţi dependente sau nu de funcţiile localităţii conform planurilor urbanistice şi planurilor de amenajare a teritoriului.

2. PLANUL URBANISTIC ZONAL (PUZ). PLANUL URBANISTIC DE DETALIU (PUD)

PUZ se întocmeşte pentru o parte din teritoriul unei localităţi sau pentru un teritoriu predestinat funcţionării şi dezvoltării localităţii. PUZ- ul este un proiect care are caracter de reglementare specifică detalia­tă a dezvoltării urbanistice a unei zone din localitate (acoperind toate funcţiunile: locuire, servicii, producţie, circulaţie, spaţii verzi, instituţii publice etc.) şi care asigură corelarea dezvoltării urbanistice complexe a zonei cu prevederile PUG-ului localităţii din care face parte.

Prin PUZ se stabilesc obiectivele, acţiunile, priorităţile, reglementările de urbanism (permisiuni şi restricţii) care trebuie aplicate în utilizarea terenurilor şi conformarea construcţiilor din zona studiată. PUZ-ul repre­zintă o fază premergătoare realizării investiţiilor, prevederile acestuia re- alizându-se etapizat în timp, în funcţie de fondurile disponibile.

PUZ-ul cuprinde o componentă directoare şi o componentă regle­mentatoare, asemenea precum şi PUG-ul, adaptate pentru teritoriul zo­nei respective. Componentele reglementatoare ale PUZ-ului, asemenea PUG-ului, pot include prevederi privind aspectul exterior al construcţiilor şi modul de amenajare a teritoriilor aferente acestora, dacă elaboratorul planului consideră că acestea sunt necesare.

Planul urbanistic de detaliu. PUD este documentaţia prin care se sta­bilesc condiţiile de amplasare şi executare într-un anumit teren a uneia sau mai multor construcţii cu destinaţie precizată. Această documentaţie se întocmeşte numai în baza PUG aprobat. AAPL decid asupra necesităţii elaborării unui PUD şi comunică acest fapt persoanelor fizice şi juridice interesate prin intermediul certificatului de urbanism.

1. 3. IMPOZITAREA BUNURILOR IMOBILE

Politicile fiscale în domeniul impozitării sunt bazate pe necesitatea identificării şi stabilirii, în limitele legii, a unui sistem fiscal progresist, atractiv pentru potenţialii investitori în economia naţională, inclusiv în procesul administrării şi valorificării bunurilor imobile. În acest sens, în procesul administrării impozitului pe bunurile imobile, urmează a fi asigu­rată echitatea, stabilitatea şi transparenţa fiscală, încurajarea investiţiilor în procesul administrării şi valorificării bunurilor imobile, perfecţionarea procedurilor fiscale, inclusiv prin aplicarea în procesul evidenţei subiec­telor impozitării, inventarierii şi evaluării adecvate a bunurilor imobile (la preţuri de piaţă), în scopul impozitării, determinării bazei impozabile a terenurilor şi altor bunuri imobile din perimetrul localităţilor respective, a tehnologiilor informaţionale.

Cadrul juridic şi regulatoriu al impozitării este bazat pe prevederile Codului fiscal, aprobat prin Legea nr. 1163 din 24.04.1997 (cu mai multe amendamente ulterioare), care stabileşte că impozitarea funciară are loc concomitent cu impozitarea tuturor altor bunuri imobile, solid legate de pământ, prin intermediul unui impozit unic, denumit impozit pe bunurile imobile. Astfel, impozitarea funciară are loc în cadrul impozitării globale a tuturor bunurilor imobile, nu doar a terenurilor, ci şi a construcţiilor, caselor de locuit şi altor încăperi izolate, solid legate de pământ (de re­gulă, cu fundament).

Impozitul pe bunurile imobiliare este un impozit local care reprezin­tă o plată obligatorie la buget de la valoarea bunurilor imobiliare. Bu­nuri imobiliare, potrivit Codului fiscal, se recunosc terenurile, clădirile, construcţiile, apartamentele şi alte încăperi izolate, a căror strămutare este imposibilă fără cauzarea de prejudicii destinaţiei lor.

Subiecţii impunerii fiscale. Subiecţi ai impunerii sunt persoanele juri­dice şi persoanele fizice rezidenţi şi nerezidenţi ai RM:

1. proprietarii bunurilor imobiliare de pe teritoriul RM;
2. deţinătorii drepturilor patrimoniale (drepturilor de posesie, de gestiune şi/sau de folosinţă) asupra bunurilor imobiliare de pe te­ritoriul RM ce se află în proprietatea publică a statului sau în pro­prietatea publică a UAT şi arendaşii care arendează un bun imobili­ar agricol proprietate privată, dacă contractul de arendă nu preve­de altfel. Pentru bunurile imobiliare ale autorităţilor publice şi ale instituţiilor finanţate de la bugetele de toate nivelurile, transmise în arendă sau locaţiune, subiecţi ai impunerii sunt arendaşii sau locatarii.

Faptul că proprietarii de bunuri imobile nu deţin un document ce ar atesta dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile, precum şi faptul neexecutării obligaţiei de înregistrare a drepturilor patrimoniale prevă­zute de legislaţie nu pot constitui temei pentru nerecunoaşterea acestor persoane în calitate de subiecţi ai impunerii privind bunurile imobile re­spective, în cazul în care aceste persoane exercită, de fapt, dreptul de posesie, de folosinţă şi de dispoziţie asupra acestor bunuri.

În cazul în care bunurile imobile se află în proprietate (în folosinţă) comună în diviziune a mai multor persoane, subiect al impunerii este considerată fiecare dintre aceste persoane, în cota-parte care îi revine.

În cazul în care bunurile imobiliare se află în proprietate comună în devălmăşie, subiect al impunerii este considerat, în baza acordului co­mun, unul din proprietari (coproprietari). În acest caz toţi proprietarii (co­proprietarii) poartă o răspundere solidară pentru îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Obiectele impunerii fiscale. Obiecte ale impunerii sunt bunurile imo­bile, inclusiv terenurile (terenuri cu destinaţie agricolă, terenuri desti­nate industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor şi terenurile cu alte destinaţii speciale) din intravilan sau din extravilan, clădirile, construcţiile, casele de locuit individuale, apartamentele şi alte încăperi izolate, inclu­siv bunurile imobiliare aflate la o etapă de finisare a construcţiei de 50% şi mai mult, rămase nefinisate timp de 3 ani după începutul lucrărilor de construcţie. Baza impozabilă a bunurilor imobiliare constituie valoarea estimată a acestor bunuri.

Evaluarea bunurilor imobile se efectuează pe calea evaluării în ma­să - în cazul obiectelor-tip ce constituie bunuri imobile şi pe calea eva­luării individuale - în cazul obiectelor specifice (netipice). Metoda eva­luării individuale a bunurilor imobile poate fi aplicată şi în baza deciziei instanţei judecătoreşti. La evaluarea bunurilor imobiliare, în funcţie de destinaţia acestora, se aplică următoarele metode de determinare a va­lorii de piaţă:

1. metoda analizei comparative a vânzărilor;
2. metoda veniturilor;
3. metoda cheltuielilor.

Reevaluarea bunurilor imobile se efectuează de către oficiile cadas­trale teritoriale o dată la 3 ani în modul stabilit de Guvern. Finanţarea lucrărilor de evaluare a bunurilor imobile se efectuează de la bugetul de stat.

Pentru bunurile imobile cu destinaţie locativă (apartamente şi case de locuit individuale, terenuri aferen­te acestor bunuri) din municipii şi oraşe, inclusiv din localităţile aflate în componenţa acestora, cu excepţia satelor (comunelor) ce nu se află în componenţa municipiilor Chişinău şi Bălţi; pentru garajele şi terenurile pe care acestea sunt amplasate, loturile întovărăşirilor pomicole cu sau fără construcţii amplasate pe ele:

• cota maximă - 0,3% din baza impozabilă a bunurilor imobile;
• cota minimă - 0,05% din baza impozabilă a bunurilor imobile.

Cota concretă se stabileşte anual de către consiliul local respectiv

Pentru bunurile imobile cu altă destinaţie decât cea locativă sau agricolă, inclusiv exceptând garajele şi terenurile pe care acestea sunt amplasate şi loturile întovărăşirilor pomicole cu sau fără construcţii amplasate pe ele:

• cota maximă - 0,3% din baza impozabilă a bunurilor imobile;
• cota minimă - 0,1% din baza impozabilă a bunurilor imobile.

Cota concretă se stabileşte anual de către consiliul local respectiv

• 0,1% din baza impozabilă a bunurilor imobile

Autoritatea executivă a administraţiei publice locale monitorizează deciziile consiliului local privind aplicarea impozitului pe bunurile imobi­le pe teritoriul administrat, le prezintă organelor fiscale în termen de 10 zile de la data adoptării lor şi le aduce la cunoştinţă contribuabililor.

Achitarea impozitului pe bunurile imobile. Impozitul pe bunurile imobiliare se achită de către subiectul impunerii în părţi egale nu mai târziu de 15 august şi 15 octombrie a anului curent. Contribuabilii care achită suma integrală a impozitului pentru anul fiscal în curs până la 30 iunie a anului respectiv beneficiază de dreptul la o reducere cu 15% a sumei impozitului ce urmează a fi achitat. Impozitul pe bunurile imobile se achită la bugetele UAT de la locul amplasării obiectelor impunerii.

Reieşind din prevederile art. 277 Cod fiscal, Inspectoratul Fiscal Prin­cipal de Stat prin scrisoarea nr. 26-08/3-12-755/10174 din 30.12.2013 „Privind baza impozabilă a impozitului pe bunuri imobiliare" a prezentat următoarele explicaţii. Astfel, în cazul bunurilor imobiliare ce se află în proprietatea publică a statului sau în proprietatea publică a UAT, bunu­rilor autorităţilor publice şi instituţiilor finanţate de la buget transmise în arendă sau locaţiune, subiecţi ai impunerii cu impozitul pe bunurile imobiliare sunt arendaşii sau locatarii acestora.

Prin obiecte ale impunerii cu impozitul pe bunurile imobiliare, con­form art. 278 al Codului fiscal, se subînţeleg bunurile imobiliare, inclusiv terenurile (terenuri cu destinaţie agricolă, terenuri destinate industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor şi terenurile cu destinaţii speciale) din intravilan sau clin extravilan, clădirile, construcţiile, casele de locuit indi­viduale, apartamentele şi alte încăperi izolate, inclusiv bunurile imobilia­re aflate la o etapă de finisare a construcţiei de 50% şi mai mult, rămase nefinisate timp de 3 ani după începutul lucrărilor de construcţie.

Baza impozabilă a bunurilor imobiliare, conform prevederilor alin. (2) al aceluiaşi articol 277 Cod fiscal, o constituie valoarea estimată a aces­tor bunuri. În partea ce ţine de evaluarea bunurilor imobiliare în scopul impozitării, aceasta, potrivit art. 279 alin. (1) Cod fiscal, se efectuează de către evaluatorii din cadrul oficiilor cadastrale teritoriale.

Calcularea impozitului pe bunurile imobiliare în cazul persoanelor ju­ridice, reieşind din prevederile art. 281 alin. (1²) al Codului fiscal, se reali­zează de sine stătător de către acesta pornindu-se de la baza impozabilă a bunurilor imobiliare, conform situaţiei de la 01 ianuarie a perioadei fiscale respective. Totodată, în cazul în care la situaţia de la 01 ianuarie a anului fiscal în curs obiectul impozabil nu este evaluat de către oficiul cadastral teritorial, impozitarea acestuia, în temeiul prevederilor art. 4 alin. (3¹) al Legii nr.1056-XIV din 16.06.2000 pentru punerea în aplicare a titlului VI din Codul fiscal, se efectuează în regim obişnuit conform legii indicate mai sus. Drept urmare, în cazul în care clădirea sau construcţia nu a fost evaluată, impozitarea bunurilor imobiliare se calculează şi se achită de către persoana juridică - subiect al impunerii, trimestrial, până la finele lunii următoare trimestrului gestionar, reieşind din valoa­rea de bilanţ a bunului respectiv. În acelaşi termen subiectul impune­rii va prezenta organului fiscal Calculul impozitului pe bunuri imobiliare (Forma BIJ-1). 

Scutiri de impozitul pe bunurile imobiliare. De impozitul pe bunurile imobile sunt scutiţi:

1. autorităţile publice şi instituţiile finanţate de la bugetele de toate nivelurile;
2. organizaţiile religioase - pentru bunurile imobiliare destinate ritu­rilor de cult;
3. persoanele de vârstă pensionară, invalizii de gradul I şi II, invali­zii din copilărie, invalizii de gradul III (participanţi la acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi independenţei RM, participanţi la acţiunile de luptă din Afganistan, participanţi la li­chidarea consecinţelor avariei de la C.A.E. Cernobâl), precum şi persoanele supuse represiunilor şi ulterior reabilitate;
4. familiile participanţilor căzuţi în acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi independenţei RM şi persoanele care au fost întreţinute de aceştia;
5. persoanele fizice deţinătoare de case de locuit sau alte încăperi de locuit (folosite ca locuinţă de bază) în locaţiune ce se află în propri­etatea publică a statului sau în proprietatea publică a UAT;
6. alte categorii de persoane fizice şi juridice potrivit Codului fiscal.

Scutiri sau amânări la plata impozitului pe bunurile imobiliare ce intră în competenţa AAPL. CL sunt în drept să acorde persoanelor fizice şi juridice scutiri sau amânări la plata impozitului pe bunurile imobile pe anul fiscal respectiv, în caz de:

1. calamitate naturală sau incendiu, în urma cărora bunurile imobile, semănăturile şi plantaţiile multianuale au fost distruse sau au fost deteriorate considerabil;
2. atribuire a terenurilor pentru evacuarea întreprinderilor cu impact negativ asupra mediului înconjurător. În acest caz pot fi acordate scutiri de impozit pe durata normativă a lucrărilor de construcţie;
3. boală îndelungată sau deces al proprietarului bunurilor imobile confirmate prin certificat medical sau, respectiv, prin certificat de deces.

Decizia adoptată de consiliul local privind acordarea de scutiri sau de amânări la plata impozitului pe bunurile imobile trebuie remisă, în ter­men de 10 zile, organelor fiscale teritoriale.

Prezentarea informaţiei privind obiectele şi subiecţii impunerii.

ARFC prezintă, anual, IFPS, cel târziu până la 1 februarie, informaţia cu privire la fiecare obiect şi subiect al impunerii cu impozitul pe bunurile imobile. În cazul intervenirii unor modificări în informaţia ce se referă la obiectele şi/sau la subiecţii impunerii, ARFC prezintă o informaţie actua­lizată în termen de 10 zile după încheierea trimestrului gestionar.

Organele cadastrale sunt în drept să solicite informaţia necesară refe­ritoare la obiectul impunerii de la birourile notariale, serviciile comunale, realteri, brokeri şi de la proprietarii bunurilor imobile. Subiectul impunerii este obligat să prezinte organelor cadastrale informaţia necesară pentru evaluarea bunurilor imobile. În cazul în care subiectul impunerii refuză să prezinte informaţia necesară pentru evaluarea bunurilor imobiliare, evalu­area se efectuează în baza informaţiei deţinute de către organele cadastra­le în privinţa obiectelor analoage ce constituie bunuri imobile.

Serviciul Fiscal de Stat, în baza datelor prezentate de organele cadas­trale, organizează ţinerea cadastrului fiscal şi monitoringul informaţiei privind fiecare subiect şi obiect al impunerii.

Programul automatizat de evidenţă cadastral-fiscală "Cadastru +". Programul automatizat de evidenţă cadastral-fiscală "Cadastru +" este un program specializat, destinat funcţionarilor din domeniul bugetar (in­gineri cadastrali si perceptori fiscali) în vederea automatizării evidenţei cadastral-fiscale şi asigură gestionarea informaţiei privind bunurile imo­bile ale persoanelor fizice, juridice şi gospodăriilor ţărăneşti, precum şi impozitele, penalităţile calculate, plăţile efectuate, plăţile restante. Pro­gramul "Cadastru+" - program licenţiat, protejat prin drepturi de autor, în conformitate cu legislaţia RM ce vizează activitatea cadastral-fiscală a instituţiilor bugetare (Codul fiscal nr. 1163 din 24.04.1997; Hotărârea Guvernului nr. 998 din 20.08.2003 privind activitatea serviciului de colec­tare a impozitelor şi taxelor locale din cadrul primăriei. Programul auto­matizat de evidenţă cadastral-fiscală "Cadastru +" permite:

• stocarea, păstrarea şi utilizarea informaţiilor aferente subiecţilor impozabili, terenurilor/imobilelor şi animalelor din posesie;
• căutarea rapidă a informaţiei după: Nume/Prenume - pentru per­soane fizice / Denumire de firmă - pentru persoane juridice, IDNP/ IDNO - proprietarilor, numărul cadastral - pentru terenuri/imobile;
• calcularea automată a impozitelor, penalităţilor şi a soldurilor te­renurilor, imobilelor, păşunilor şi taxei pentru amenajarea terito­riului (pentru gospodării ţărăneşti);
• evidenţa de schimbare a proprietarilor terenurilor şi a imobilelor cu păstrarea informaţiei cu privire la documentul în baza căruia se efectuează transmiterea şi proprietarii precedenţi.
• întocmirea şi printarea avizelor de plată, rapoartelor: BIPF1, dării de seama lunare, fisei cadastral-centralizatoare şi a altor forme nece­sare unei evidenţe funciar-imobiliare din punct de vedere fiscal.