Drept

Una din principalele resurse de care dispune RM este pământul. După ponderea pământurilor arabile ţara ocupă unul din primele locuri nu nu­mai în Europa, dar şi în lume. Pământurile productive, precum şi condiţiile climaterice favorabile oferă ţării posibilităţi înalte pentru dezvoltarea unei producţii agricole multiramurale şi de o eficienţă înaltă, care să re­prezinte principalul furnizor de materie primă pentru industria de pre­lucrare şi cea alimentară, de biomasă pentru dezvoltarea producţiei de resurse energetice din surse regenerabile. Pădurile şi zonele de protecţie ocupă circa 12% din fondul funciar al republicii. Acest indicator este cu mult mai mic decât în majoritatea ţărilor europene. În urma tăierilor de bază şi sanitare republica obţine anual circa 400 mii m³ de lemn, o parte din care se foloseşte pentru fabricarea articolelor din lemn.

Potrivit Strategiei de dezvoltare a industriei pe perioada până în anul 2015, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1149 din 05.10.2006, ţinând cont de existenţa unor suprafeţe mari de pământuri arabile şi ara­bile neproductive înalt erozive, există posibilitatea de majorare a pon­derii pădurilor în fondul funciar pînă la 18-20%. În scopul creşterii bazei de materie primă proprie, inclusiv pentru dezvoltarea industriei mobilei, pădurile noi trebuie să fie plantate cu specii de arbori preţioşi - stejari, carpeni, fagi şi nuci.

Regimul juridic al terenurilor cu destinaţie agricolă este reglementat în special de capitolul V al Codului funciar al Republicii Moldova, apro­bat la 25.12.91. Potrivit Codului funciar terenurile cu destinaţie agrico­lă, indiferent de forma de proprietate, sunt folosite pentru desfăşurarea activităţii în scopul obţinerii de produse agricole şi pentru amplasarea obiectivelor de infrastructură a agriculturii, precum şi pentru obţinerea produselor energetice din plante energetice lemnoase (plop, salcie, salcâm). Respectiv, terenurile cu destinaţie agricolă sunt divizate în trei categorii, anume:

1. terenurile agricole (arabile, inclusiv serele, solariile şi răsadniţele, pârloagele, livezile, viile, plantaţiile de nuci, plantaţiile de dud, arbuştii fructiferi, fîneţele, păşunile, grădinile, loturile pomicole şi altele asemenea - cele cu vegetaţie);
2. terenurile ocupate de depozite, de frigidere destinate păstrării produselor agricole, de făţări, de ateliere de reparaţie şi de păs­trare a mecanismelor (agregatelor) agricole, de ferme zootehni­ce, inclusiv amenajările piscicole, precum şi fâşiile forestiere, ia­zurile antierozionale, drumurile care servesc activităţilor agricole, instalaţiile de desecare, de irigare, dacă nu au fost atribuite la altă categorie de destinaţie;
3. terenurile ocupate de culturi de plante energetice lemnoase (plop, salcie, salcâm) care au gradul de evaluare a fertilităţii naturale mai mic de 40 sau care se află în luncile râurilor ori în alte zone cu risc de inundaţii.

În anul 2011 a fost implementat primul recensământ agricol cu carac­ter general în RM, desfăşurat în conformitate cu Hotărârile de Guvern nr. 992 din 03.09.2007 şi nr. 371 din 06.05.2010. Potrivit rezultatelor recen­sământului suprafeţele agricole utilizate pe categorii de folosinţă sunt distribuite după cum urmează:

De menţionat, că suprafaţa însămânţată totală acoperă 94% din te­renul arabil. Terenul arabil în repaus (neînsămânţat, ogor negru etc.) reprezintă 6% din suprafaţa totală de teren arabil. Structura suprafeţei însămânţate indică preferinţa producătorilor agricoli pentru cultivarea cerealelor boabe (aproximativ 63% din terenul arabil total), urmate de plante tehnice (28,3% din terenul arabil total), cartofi, legume şi pepeni verzi şi galbeni (5,1% din terenul arabil total) şi plante furajere (3,6% din terenul arabil total).

Pornind de la importanţa terenurilor cu destinaţie agricolă, RM a considerat necesar să transpună pe teritoriul său Directiva Consiliului Comunităţilor Europene din 12 iunie 1986 privind protecţia mediului, în special a solului, atunci când se utilizează nămoluri de epurare în agricul­tură (86/278/CEE). Prin Hotărârea Guvernului nr. 1157 din 13.10.2008 a aprobat Reglementările tehnice "Măsurile de protecţie a solului în cadrul practicilor agricole." Aici sunt expuse măsuri de prevenire a pro­ceselor de degradare a solului, ce survin natural şi pot fi cauzate de lucrările agricole ce subminează capacitatea solului de a-şi îndeplini funcţiile sale. Totodată, Reglementările tehnice prevăd cerinţele faţă de utilizatorii de terenuri agricole de a aplica măsuri preventive de ordin organizatoric, agrotehnic, fitoameliorativ şi hidrotehnic, în cazul în care, ca rezultat al folosirii terenurilor, pot apărea degradarea şi impedimente în realizarea funcţiilor naturale ale solului (ambiante, economice, soci­ale şi culturale).

În special, utilizatorii trebuie să aplice următoarele măsuri de preve­nire a deteriorării fizice a solurilor:

• efectuarea concomitentă a mai multor lucrări (operaţii) în cadrul activităţilor de pregătire a solului şi de întreţinere a culturilor la o singură trecere pentru minimizarea numărului de treceri a trac­toarelor;
• tocarea şi încorporarea în sol, prin discuire şi arat, a miriştii şi ori­căror altor resturi vegetale;
• includerea în asolament sau în rotaţia culturilor a ierburilor pere­ne (amelioratoare);
• utilizarea maşinilor agricole cu pneuri de presiune joasă şi cu roţi late pentru micşorarea acţiunii de comprimare a solului.
• excluderea din asolamente a culturilor care provoacă degradarea fizică a solului;
• reducerea până la 20% a ponderii culturilor tehnice, iar a rapiţei până la 5% în componenţa asolamentelor şi efectuarea sistemati­că a lucrărilor de redresare a stării fizice a solurilor în cadrul tere­nurilor ocupate de acestea.

În funcţie de cauzele care provoacă şi intensifică procesele de com­pactare a solului, utilizatorii trebuie să întreprindă următoarele măsuri generale de prevenire a compactării secundare a solurilor:

• execută lucrări în cadrul practicilor agricole, care sunt conforme cu condiţiile pedoclimatice, şi pe durata desfăşurării lor asigură succesiunea culturilor în rotaţie de lungă durată, inclusiv prezenţa unor culturi amelioratoare, precum şi întreprind măsuri, în urma cărora are loc creşterea treptată a conţinutului de humus şi ameli­orarea structurii solului;
• minimalizează trecerile pe teren ale maşinilor şi tractoarelor şi efectuează mai multe lucrări la o singură trecere prin folosirea agregatelor complexe, precum şi reduc suprafaţa de teren bătăto­rită prin executarea trecerilor pe aceleaşi urme;
• schimbă în fiecare an adâncimea de arătură, în corelare cu tehno­logiile diferitelor culturi din asolament şi efectuează periodic (o dată la 4-5 ani) unele lucrări de afânare la adâncimea de 35-40 cm, folosind în acest scop, după caz, pluguri de subsolaj sau cizele, pluguri fără cormană, afânătoare speciale;
• respectă valorile maximum admisibile ale presiunii la suprafaţa solului, în funcţie de tipul solului, componenţa granulometrică a acestuia şi perioada de lucrare a solului.

Printre măsurile de prevenire a degradării şi de refacere a structurii solului, sunt menţionate

1. practicarea prioritară a sistemului de lucrare minimă a solului, care constă în executarea lucrărilor de arat cu o periodicitate de 4-5 ani şi reducerea presiunilor mecanice asupra solurilor pe par­cursul perioadei de vegetaţie;
2. practicarea unui asolament de culturi variate, cu rotaţii de lungă durată (5-7 ani), care include şi culturi ameliorative (leguminoase şi graminee perene);
3. efectuarea lucrărilor solului la viteze mici de înaintare;
4. acoperirea suprafeţei terenurilor irigate prin aspersiune cu resturi vegetale, gunoi de grajd, rumeguş şi alte materiale organice de origine naturală inofensive pentru sol şi mediu etc.

Printre măsurile de protecţie antierozională pentru terenurile arabile sunt indicate următoarele:

1. efectuarea tratamentelor chimice şi a lucrărilor curente cu maşinile agricole numai după răsărirea plantelor. Dacă managementul de cultivare a culturii respective impune tratarea chimică şi lucrări cu­rente ale acestora până la răsărirea plantelor, în spatele maşinilor agricole se anexează un sistem de afânare superficială, care redu­ce compactarea şi formarea de urme ale maşinilor;
2. semănatul terenurilor în pantă pe direcţia curbelor de nivel cu norme de semănat cu 10-20% mai mari decât cele recomandate pentru terenurile netede. Lucrările ulterioare de întreţinere a te­renurilor se fac strict pe curbele de nivel.

Reglementările tehnice mai prevăd măsuri de prevenire a eroziunii solului în cadrul plantaţiilor multianuale, măsuri de prevenire a eroziunii eoliene, măsuri de prevenire şi combatere a alunecărilor de teren, măsuri de prevenire a formării excesului de umiditate, salinizării şi soloneţizării secundare, măsuri de prevenire a epuizării solurilor, măsuri de prevenire a poluării solurilor, măsuri de atenuare a secetei pedologice, măsuri de protecţie a solului în condiţii de utilizare a nămolurilor în agricultură, în special a celor de la staţiile de epurare etc.

Guvernul acordă o atenţie sporită restabilirii terenurilor degradate. În acest scop a aprobat Hotărârea nr. 404 din 09.06.94 despre aprobarea Principiilor de bază pentru restabilirea terenurilor degradate. Principiile de bază pentru restabilirea fertilităţii solului, a terenurilor degradate în urma exploatării zăcămintelor de minereuri, efectuării explorărilor geo­logice, construcţiei şi altor lucrări stabilesc principalele condiţii pentru re­aducerea acestor terenuri la starea iniţială sau la starea potrivită folosirii lor conform destinaţiei (pentru producţia agricolă, silvică, construcţia de bazine, amenajarea zonelor de odihnă etc.) care sunt obligatorii pentru toate întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile care execută lucrări ce duc la degradarea învelişului de sol.

Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 404 întreprinderile, instituţiile, organizaţiile şi cetăţenii care execută lucrări ce au drept urmare degra­darea învelişului de sol sunt obligaţi să decoperteze în mod selectiv stra­tul de sol fertil şi să-l păstreze, ca ulterior să-l folosească la restabilirea fertilităţii solului degradat sau la sporirea fertilităţii solului cu o producti­vitate redusă (acoperirea cu un strat de sol fertil).

Responsabil de recepţionarea stratului de sol fertil decopertat, de transportarea şi depozitarea lui, transmiterea spre păstrare deţinătorului de teren este Comisia executivului raional. Comisia executivului raio­nal efectuează recepţionarea stratului de sol fertil, transmiterea lui la păstrare şi recepţia-transmiterea terenurilor degradate restabilite. În componenţa comisiei intră: reprezentantul serviciului raional de regle­mentare a regimului proprietăţii funciare; reprezentantul Departamen­tului Protecţia Mediului Înconjurător; reprezentantul primăriei comunei; reprezentantul întreprinderii, instituţiei, organizaţiei care recepţionează (transmite) terenuri; reprezentantul instituţiei de proiectare; reprezen­tantul organizaţiei de construcţie, precum şi alţi specialişti şi experţi la necesitate.

Regimul juridic al terenurilor arabile este reglementat şi prin Legea nr. 1515 din 16.06.93, privind protecţia mediului înconjurător. Potrivit art. 10 al Legii autorităţile administraţiei publice ale comunei (satului) oraşului în comun cu autorităţile locale pentru mediu şi pentru sănătate restabilesc şi menţin raportul ştiinţific argumentat în cadrul zonei între terenurile arabile, pentru păşunat, păduri şi ape pentru a păstra echi­librul natural în ecosisteme, delimitează terenurile pentru păşunat, lu­ând în considerare încărcarea lor cu animale, potenţialul de producţie şi cerinţele de protecţie a solului şi vegetaţiei.

Un capitol separat al procesului de administrare a terenurilor cu destinaţie agricolă este vânzarea-cumpărarea terenurilor, excluderea te­renurilor din categoriile de terenuri cu destinaţie agricolă şi ale fondului silvic, precum şi din circuitul agricol, şi atribuirii lor la alte categorii de terenuri, precum şi procesul de înstrăinare forţată a terenurilor şi trans­miterea acestora în arendă. Aceste relaţii sunt reglementate de Legea nr. 1308 din 25.07.97 privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpă- rare a pământului. Vânzarea-cumpărarea pământului se efectuează prin contractul de vânzare-cumpărare la preţ normativ, prin concurs sau la licitaţie. Vânzarea-cumpărarea terenurilor din domeniul privat al UAT se efectuează de către AAPL la decizia consiliului respectiv, iar a terenurilor din domeniul privat al statului - de către Agenţia Proprietăţii Publice de pe lângă Ministerul Economiei.

Zerenurile cu destinaţie agricolă şi ale fondului silvic pot fi înstrăinate numai persoanelor fizice şi persoanelor juridice ale RM al căror capital social nu conţine investiţii străine. Astfel, potrivit art. 6 al Legii nr. 1308 din 25.07.97 privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului, dreptul de vânzare-cumpărare a terenurilor cu destinaţie agricolă aparţine statului, persoanelor fizice cetăţeni ai RM, precum şi persoanelor juridice al căror capital social nu conţine investiţii străine. În cazul în care cetăţenii străini sau apatrizii devin proprietari de terenuri cu destinaţie agricolă sau ale fondului silvic prin moştenire legală sau testamentară, ei sunt obligaţi în termen de un an de zile să le înstrăineze doar cetăţenilor RM.

În scopul protecţiei terenurilor agricole, legislatorul a prevăzut moda­litatea de excludere a terenurilor din categoriile de terenuri cu destinaţie agricolă şi ale fondului silvic, precum şi din circuitul agricol, şi atribuirea lor la alte categorii de terenuri. Acest proces este posibil atât în interese­le publice, cât şi în interesele deţinătorilor de terenuri, cu compensarea obligatorie a pierderilor cauzate de excluderea terenurilor din categori­ile de terenuri cu destinaţie agricolă şi ale fondului silvic, indiferent de scopul excluderii terenurilor şi tipul de proprietate asupra lor. Legea nr. 1308 din 25.07.97 a stabilit tariful pentru calcularea preţului normativ al pământului, acesta fiind de 19 873,34 de lei pentru o unitate grad-hec- tar în cazul excluderii terenurilor din categoriile de terenuri cu destinaţie agricolă şi ale fondului silvic, precum şi din circuitul agricol. Acelaşi tarif este stabilit şi pentru vânzarea-cumpărarea terenurilor din intravilanul localităţilor (cu excepţia loturilor de pământ de pe lângă casă).

Codul funciar face delimitare între schimbarea modului de folosinţă şi schimbarea destinaţiei terenurilor agricole. Schimbarea modului de folosinţă are loc atunci, când proprietarul sau deţinătorul de teren deci­de modificarea utilizării terenul agricol în scopul utilizării calităţilor solu­lui, inclusiv sere, solarii şi răsadniţe, pârloage, livezi, vii, plantaţii de nuci, plantaţii de dud, arbuşti fructiferi, fineţe, păşuni, grădini, loturi pomicole şi altele asemenea - cele cu vegetaţie. În aceste cazuri este suficient ca proprietarul de teren, în termen de 30 de zile după schimbarea modului de folosinţă a terenurilor agricole să informeze în scris AAPL de nivelul întâi.

Se consideră schimb al modului de folosinţă a terenurilor agricole şi nu se consideră excludere a acestora din circuitul agricol şi atunci, când proprietarul sau deţinătorul de teren agricol a decis să construiască pe acest teren depozite, frigidere destinate păstrării produselor agricole, ateliere de reparaţie şi de păstrare a mecanismelor (agregatelor) agrico­le, să construiască ferme zootehnice, inclusiv amenajări piscicole.

Nu se consideră schimb de destinaţie şi în cazul plantării fâşiilor fo­restiere, construcţiei iazurilor antierozionale, a drumurilor care servesc activităţilor agricole, instalării instalaţiilor de desecare, de irigare. În acest caz schimbarea modului de folosinţă a terenurilor agricole se face prin decizia consiliului local al UAT de nivelul întâi, în temeiul cererii propri­etarului, în cazul oraşului Chişinău - prin decizie a consiliului municipal Chişinău. Folosirea terenurilor agricole în alte scopuri decât pentru am­plasarea obiectivelor de infrastructură a agriculturii indicate mai sus se interzice. În cazul folosirii acestor obiective contrar destinaţiei, acestea se consideră construcţii neautorizate, fapt ce atrage aplicarea sancţiunilor prevăzute de Codul contravenţional.

Schimbarea destinaţiei terenurilor agricole cu gradul de evaluare a fertilităţii naturale mai mic de 40, în cazul trecerii acestora în fondul sil­vic, se efectuează prin decizia consiliilor UAT de nivelul al doilea, la pro­punerea consiliilor UAT de nivelul întâi, în temeiul cererii proprietarului. Schimbarea destinaţiei terenurilor agricole în celelalte cazuri se efectu­ează prin hotărâre de Guvern, la propunerea consiliilor UAT de nivelul întâi sau, respectiv, de nivelul al doilea, în temeiul cererii proprietarului şi cu acordul organelor pentru protecţia mediului înconjurător.

În vederea protecţiei terenurilor agricole de calitate superioară se interzice schimbarea destinaţiei terenurilor agricole cu retragerea aces­tora din circuitul agricol, utilizarea lor în alte scopuri decât cele agri­cole, desfăşurarea pe aceste terenuri a operaţiunilor tehnologice şi de altă natură ce conduc la degradarea solului, cu excepţia cazurilor când sunt repartizate pentru construcţia obiectivelor liniare (drumuri, linii de telecomunicaţii şi de transport electric, conducte), obiectivelor de ex­ploatare minieră a petrolului şi gazelor şi a construcţiilor de producţie necesare pentru exploatarea acestora. Din categoria terenurilor agrico­le de calitate superioară fac parte terenurile situate pe cumpăna apelor şi pe versantele cu panta de până la 3 grade, precum şi terenurile cu gradul de evaluare a fertilităţii naturale de peste 60, terenurile irigate, loturile experimentale, terenurile instituţiilor de cercetări ştiinţifice şi de învăţământ. Retragerea terenurilor agricole de calitate superioară din circuitul agricol pentru necesităţile de stat şi publice se face numai în cazuri excepţionale, prin hotărâre de Guvern.