Drept

Introducere

„Într-o ţară în care religia şi curăţia moravurilor au fost înlăturate prin epicureism, în care conştiinţa de drept şi nedrept, de bine şi de rău sunt zilnic jignite prin ridicarea socială a unei pături de oameni neoneşti, în care nepăsarea a ajuns a admira pe oamenii de nimic, însă abili, spiritul public caută în zadar un rasim împotriva corupţiunii. Departe de a găsi undeva acest rasim, el e din contra atras în vîrtejul general şi ajunge a crede că legile morale, uniforme pentru toate popoarele, sunt vorbe goale, care se pretextează din gură, dar pe care nu le vede nimeni”.

Mihai Eminescu

„Cultura, în general, întruneşte în sine ansamblul valorilor materiale şi spirituale create şi în curs de creare de către omenire în procesul muncii sociale desfăşurate dea lungul istoriei. Cultura exprimă nivelul atins de omenire într-o etapă istorică a dezvoltării societăţii” (1)

Cultura juridică este parte componentă a culturii umane care defineşte totalitatea cunoştinţelor juridice, a proceselor, normelor şi posibilităţilor de a folosi legislaţia şi de a le respecta în practica cotidiană social-juridică de către membrii unei societăţi.

Cultura juridică este un criteriu al nivelului de dezvoltare a omului. Dacă dreptul şi alte instrumente juridice creează un mediu favorabil pentru activitate, atunci cultura juridică intervine ca o formă de excludere a comportamentului ilegal, inclusiv şi a celui corupt. Cultura juridică este un tezaur al valorilor juridice acumulate de omenire pe parcursul istoriei. De aceea atitudinea corespunzătoare faţă de cultura juridică este o condiţie obligatorie pentru progresul social şi o garanţie a eforturilor de perfecţionare a personalităţii. Prin intermediul culturii juridice are loc dezvoltarea statalităţii, ordinii, sistemului de drept şi statului de drept.

Cultura juridică denumeşte, pe de o parte, o varietate a culturii generale care rezidă în faptul de a achiziţiona şi poseda cunoştinţe în domeniul dreptului ca pe o totalitate de valori materiale şi spirituale ce se referă la realitatea juridică iar pe de a, include doar ceea ce este progresiv, valoros şi preţios în fenomenele juridice şi este considerat un model veritabil de gândire şi un standard de comportament (2)

Cultura juridică nu se formează citind codurile. Nu se formează dacă citești articole din reviste. Articolele din reviste trebuie studiate. Este o mare deosebire între a citi și a studia.” (3)

Gheorghe Mihai

Necesitatea Culturii Juridice

Cultura juridică este o modalitate a culturii spirituale a societăţii, parte componentă a culturii ei generale. Ea îşi găseşte expresia în cunoaşterea de către cetăţeni a bazelor cunoştinţelor juridice, în necesitatea transpunerii în viaţă a prevederilor normelor juridice, în înţelegerea de către fiecare om a responsabilităţii sociale, în intransigenţa faţă de infracţiuni şi combaterea lor. (1)

Educaţia juridică contribuie la formareaîn rîndul cetăţenilor a sentimentelor convingerii că el întotdeauna va găsi la autorităţile publice un ajutor eficient în apărarea drepturilor şi libertăţilor sale, iar statul îi cere pe bună dreptate să-şi îndeplinească obligaţiunile ce îi revin.

Cultura juridcă ne pregatește pentru a nu fi in situații nedreptățite în care ,cei ce incalcă legislația rămîn nepedepsiți. A avea cultura juridica nu denotă faptul ca persoana cunoaște bine legislația in vigoare, dar e nevoie de înţelegerea corectă, respectarea, îndeplinirea, aplicarea şi atitudinea in tolerantă faţă de orice încălcare a legalităţii şi legitimităţii acesteia. Nivelul înalt al culturii juridice presupune că omul nu este un martor al proceselor din societate, ci manifestă activism social-juridic, utilizează cunoş tinţele sale juridice pentru consolidarea legalităţii.

Pentru a putea contribui la dezvoltarea şi fortificarea unor conştiinţe proprii, educaţia şi procesele de învăţare trebuie să vizeze încă din copilărie formarea unor atitudini critice, ca premisă a gîndirii liberale şi a acţiunilor independente . Cultura juridică şi prevenirea corupţiei . În momentul cînd elevii se transformă în cetăţeni, continuarea educaţiei va deveni însoţitorul lor permanent pe un drum dificil. Ei vor trebui să împace exerciţiul drepturilor bazate pe libertăţile persoanle cu îndeplinirea obligaţiilor şi a responsabilităţilor faţă de ceilalţi concetăţeni şi de comunitatea în care trăiesc. De aceea, educaţia trebuie să îi ajute la formarea şi ascuţirea capacităţii de judecată.(2)

Este cert că majoritatea juriştilor, spre deosebire de alţi cetăţeni, trebuie să cunoască, în virtutea profesiei, principiile generale de constituire a dreptului şi principiile care guvernează diferite ramuri de drept în scopul menţinerii ordinii de drept.

Ca parte componentă a culturii generale, dreptul poate participa la dezvoltarea sa prin diverse forme, precum cele aferente literelor și artelor. Din toate timpurile viața juridică a furnizat subiecte scriitorilor și artiștilor; mesajul artistic a împrumutat din substanța moral-socială a cazu- lui juridic și a transformat-o în factor de remodelare a comportamentului uman individual și influențare a atitudinilor colective. Orice reglementare legală apără valori, le impune și prin aceasta contribuie la adaptarea și dezvoltarea lor într-o societate dată. Socializarea individului, supus de la concepere și până dincolo de moarte la o serie de cerințe și exigențe consacrate de reglementări legale precise și diverse, trece astfel printr-o indispensabilă juridicizare. (3)

Conșiința Juridica ca element al culturii juridice

Conștiința juridică este un element important al culturii juridice care exrimă gradul de intensitate al cunoștințelor de drept și posibilitatea de a ințelege si a aplica corect dreptul in raport cu problemele cotidiene. (1)

V.V.  Lazarev defineşte conştiinţa juridică ca sferă sau domeniu al conştiinţei care reflectă realitatea juridică în formă de cunoştinţe juridice şi relaţii de apreciere faţă de drept şi practica realizării lui, directivele social-juridice şi orientările de valoare ce reglementează comportamentul oamenilor în situaţii juridice determinate.(2)

Nu există om fără conştiinţă juridică, dar există foarte mulţi oameni cu o conştiinţă juridică lă- sată, redusă, neglijentă, oribilă sau chiar sălbatică. Însă, care şi ar fi conştiinţa juridică, slabă, trădătoare, sclavă, criminală (atunci cînd omul comite o infracţiune, constrînge vecinii, îşi trădează patria ş.a.m.d.), rămîne totuşi conştiinţă juridică, cu toate că în asemenea caz starea moral-spirituală a individului este deformată, iar conţinutul şi motivele ei sînt, după Ilin, false. (3)

Rezultă, că conştiinţa juridică este un reglator intern, personal al comportamentului ce are importanţă juridică şi poate fi caracterizat atît pozitiv, cît şi negativ. Însă, ea rămîne întotdeauna o formă necesară a activităţii vitale a omului şi a societăţii; este de dorit sigur în varianta pozitivă.

• Funcțiile conștiinței juridice

o    Funcţia de cunoaştere vizează cunoașterea și înțelegerea elementelor vieții sociale, ale realității obiective prin prisma unor activități juridice. Este asemănătoare cu funcția generală de cunoaștere pe care o îndeplinește conștiința socială, dar în cazul conștiinței juridice este vorba de o cunoaștere dintr-un anumit punct de vedere – juridic. Ea se realizează, mai ales, cu ajutorul elementului rațional.

o    Funcţia de apreciere, constă în faptul că prin intermediul ei fenomenelor și acțiunilor umane li se atribuie o anumită semnificație. Respectarea normelor juridice este o urmare a aprecierilor pozitive ale dreptului, iar nerespectarea lor este rezultatul unei aprecieri negative. În dependență de ea se stabilește și răspunderea juridică; totodată, ea contribuie în mod direct la aplicarea normelor juridice, la traducerea lor în viață.(4)

În încheiere pot spune ca prin conştiinţă juridică se înţelege o parte componentă a conştiinţei sociale, apărută în procesul de elaborare şi de realizare a dreptului în societate, vizînd un ansamblu de reprezentări, idei, concepţii, tradiţii, emoţii, retrăiri, iluzii şi, în special, cunoştinţe cu privire la drept ca fenomen social.

Cultura juridică și prevenirea corupției

Corupţia ca fenomen social are o istorie veche, B.Dandine şi alţi autori considerând chiar că tendinţa omului spre corupţie ar fi un fenomen permanent şi inevitabil în fiinţarea societăţii. Ca fenomen social, corupţia, dezvoltându-se odată cu societatea, statul şi dreptul, a căpătat mereu noi forme de manifestare, reuşind să se adapteze oricărui sistem politic, oricărei epoci şi, nu în ultimul rând, oricăror măsuri de combatere. Reacțiile cercetătorilor la corupție pot fi observate încă din antichitate. Astfel, Platon menționa că ,,nu trebuie să primeşti daruri nici pentru lucrurile bune, nici pentru cele rele”, ceea ce ar reprezenta o soluţie de prevenire şi combatere a corupţiei . Autoarea C.F.Uşvat, menţionează în lucrarea „Infracţiunile de corupţie în contextul reglementărilor europene” , că fiind o formă de comportament grav, corupția era răspândită des în rândul funcţionarilor publici din Grecia antică și din Roma antică. Mita, spre exemplu, era atât de frecventă în Grecia antică, încât Platon propunea să fie pedepsiţi cu moartea funcţionarii care primeau daruri pentru a-şi face datoria. (1)

Edificarea Republicii Moldova ca stat de drept democratic implică un înalt grad al culturii juridice a cetăţenilor şi a întregii societăţi. Perioada de tranziţie în dezvoltarea ţării noastre, precum şi a oricărui alt stat, se caracterizează prin creşterea rolului culturii juridice şi a conştiinţei juridice în asigurarea armoniei şi stabilităţii în societate. Aceste fenomene dictează necesitatea şi accentuează actualitatea cercetării domeniilor ce ţin de cultura juridică şi conştiinţa juridică, din punct de vedere a prevenirii săvârşirii faptelor de corupţie. Este foarte important ca oamenii să posede cunoştinţe elementare în domeniul jurisprudenţei pentru a se putea orienta în diversele relaţii sociale şi pentru a avea un comportament în conformitate cu prevederile legii. Cu cît mai multe cunoştinţe în domeniul dreptului posedă cetăţenii, cu atât mai ridicat este nivelul culturii lor juridice.

Dupa parerea mea una din căile de prevenire a actelor de corupție in Republica Moldova este-- ridicarea nivelului de instruire generală a populaţiei constituie o premisă majoră în edificarea valorilor umane, formarea unui cetăţean conştient, integru şi sistematic cultivat. Educaţia populaţiei în spiritul anticorupţional trebuie să vizeze creşterea gradului de înţelegere a mecanismelor corupţiei şi adoptarea de către tineret, precum şi de către populaţia adultă, a unei atitudini civice dure privind diminuarea fenomenului corupţiei.

Iar pentru a atinge un înalt nivel de cultură juridică nu este suficient doar de a acumula cunoştinţe în domeniul dreptului. Înalta cultură juridică este rezultatul unei munci educative permanente şi sub diferite aspecte în domeniul dreptului. Aceasta înseamnă că educaţia juridică este o parte componentă a culturii juridice şi reprezintă un proces bine determinat de acţiuni şi influenţe continue asupra conştiinţei şi culturii membrilor societăţii, care să-şi creeze prin convingere deprinderea de a respecta legile, drepturile şi interesele legitime ale altor cetăţeni 

Consolidarea statului de drept si a societății civile

Formarea unei societăţi civile mature poate fi asociată cu un nivel calitativ mai înalt al cooperării între diferite pături ale societăţii şi statul , aflat în proces de transformare. Asemenea concepte precum stabilitatea, armonia, clasa de mijloc, statul de drept, relaţii civilizate de piaţă, drepturile omului şi dreptul la proprietate, libertatea comunicaţiilor sociale, ideea naţională şi altele, sînt dificil de stabilit în conştiinţa publică în afara procesului de formare a societăţii civile în stat.

O societatea civilă nu există fără cetăţean − o persoană liberă, care se bucură de drepturi şi conștientizează responsabilitatea pentru folosirea lor. O personalitate matură îmbină organic libertatea şi responsabilitatea morală. Anume din acest motiv la baza înţelegerii societăţii civile stau principiile de cetăţenie, sociale şi de autoconducere în condiţiile supremaţiei legii, conform principiilor de funcţionare a unui stat eficient. Bazele universale ale societăţii civile şi statului de drept, purtător ale cărora este cetăţeanul liber şi responsabil şi anume, moralitatea, decenţa, onestitatea şi umanismul vor trebui încă să fie adoptate în calitate de cele mai importante valori ale societăţii .

Societatea civilă este acea partea a societăţii, care include toate tipurile de relaţii neguvernamentale şi a instituţiilor publice care exprimă diverse valori, interese şi nevoi ale oamenilor. Fiind o sursă alternativă de influenţă, societatea civilă distruge monopolul organelor puterii de stat, are capacitatea de a face ca aparatul de stat să servească intereselor poporului, cetăţenilor şi nu invers, fiind o asociaţie a cetăţenilor, care limitează şi controlează acţiunile statului şi promovează egalitatea tuturor cetăţenilor în faţa legii.

Dezvoltarea culturii, învăţămîntului şi ştiinţelor trebuie să creeze premisele necesare pentru renaşterea spirituală a poporului moldovenesc, pentru a se afirma în drepturile sale cu norme etice şi idealuri estetice, care ar trebui să constituie baza unui nou stil de viaţă, sănătos al cetăţenilor statului, a asigura sănătatea morală a populaţiei şi o stare calitativ nouă a mediului social.

Aceste obiective strategice pe termen lung pot fi rezolvate prin construirea unei imagini a lumii, în care s-ar restabili potenţialul creativ şi spiritual al omului. La baza acestei viziuni ar trebui să fie valoarea intrinsecă a naturii umane, care este determinată de spiritualitatea sa şi de lumea universală a culturii, nu doar de partea tehnică a civilizaţiei moderne.

În concepţia lui Tudor Drăganu,

Statul de drept apare ca un stat care, organizat pe baza principiului separaţiei puterilor în stat, în aplicarea căruia justiţia dobîndeşte o reală independenţă, şi urmărind prin legislaţia sa promovarea drepturilor şi libertăţilor, inerente naturii umane, asigură respectarea strictă a reglementărilor sale de către ansamblul organelor lui în întreaga sa activitate (1)

O noţiune de dată mai recentă întîlnim la profesorul Gh. Avornic, în concepţia căruia statul de drept poate fi înţeles ca un concept politico-juridic ce defineşte o formă a regimului democratic de guvernămînt din perspectiva raporturilor dintre stat şi drept, dintre putere şi lege prin asigurarea domniei legii şi a drepturilor, a libertaţilor fundamentale ale omului în exercitarea puterii (2)

Concluzie

Datorită faptului că cultura juridică nu este un fenomen înăscut nu se transmite prin ereditate, ea trebuie acumulată şi în permanenţă dezvoltată, doar asrfel cultura juridică îşi va atinge scopul şi la cei ce aplică dreptul şi cei interesaţi de studiul dreptului vom putea vorbi de o societate cu o cultură juridică de un nivel destul de înalt.

Noi, oamenii, tindem spre perfecţiune, ne aprofundăm cunoştinţele, ne interesăm de domenii ce vizează dreptul şi dacă astfel acumulăm cunoştinţe necesare putem spune că contribuim personal la ridicarea nivelului culturii juridice a întregii societăţi.

Dacă fiecare dintre noi îşi va ridica nivelul cultural, putem spune că societatea va fi mai curată şi nu se vor petrece acele nedreptăţi, abuzuri şi haos. Cu cît fiecare dintre noi va fi iniţiat în studiul dreptului, cu atît mai bine va şti cui să se adreseze în caz de încălcare a drepturilor sale sau poate va încerca să nu încalce drepturile şi libertăţile altora; de asemenea, el va cunoaşte ce obligaţii are şi va încerca să nu săvîrşească fapte antisociale, deoarece cunoşte că vor surveni neapărat pedepse.

Bibliografie

1. Dicționar de filosofie, Chișinău, 1995(1)
2. Avornic Gh. Teoria generală a dreptului. Ch.: Ed. Cartier, 2004 (2)
3. http://www.universuljuridic.ro/cultura-juridica-nu-se-formeaza-citind-codurile-nu-se-formeaza-daca-citesti- articole-din-reviste-articolele-din-reviste-trebuie-studiate-este-o-mare-deosebire-intre-a-citi-si-a-studia/ (3)
4. Teoria generală a dreptului și statului, B. Negru, A. Negru, Chișinău, 2006, p. 462 (1) Constantin Lazari, doctor în drept internațional public(2) http://www.tribunainvatamantului.ro/cultura-juridica-intr-o-lume-mondializata/ (3)
5. Conferinta Internațională de la Chișinău din 1 noiembrie 2007 “Cultura juridică și prevenirea corupției(1)
6. В.В. Лазарев. Общая теория государства и права. – Москва: 1996, pagina 194(2) И.А. Ильин. Собрание сочинений. Том 1. – Москва, 1993(3)
7. Gheorghe Boboş. Teoria generală a statului şi dreptului, p. 135 (4)
8. Gațcan Iurie (Corupția ca fenomen social și mecanisme anticorupție Teza de DOCTOR) (1) Gh.Avornic. „Teoria Generală a Dreptului”. Cartier Juridic. 2004. p. 119 (2)
9. Tudor Drăganu. Introducerea оn teoria și practica statului de drept. Cluj.1992. p. 12,100 (1) Diana Savca, doctorand, magistru în drept, Universitatea de Stat din Moldova