Conform laturii subiective, terorismul se caracterizează drept infracţiune intenţionată, deoarece acţiunile infractorilor sunt determinate de către legislaţie ca infracţiuni cu scopuri speciale. De aceea, ele se săvârşesc cu intenţie directă, adică persoana conştientizează caracterul social periculos al faptelor sale şi prevede nu numai posibilitatea, dar şi, de regulă, iminenţa consecinţelor şi doreşte înfăptuirea acestora (punerea în pericol a vieţii, libertăţii şi integrităţii fizice a persoanei). Este greu de acceptat ideea unor autori care susţin că în plan juridico-penal se presupune posibilitatea comiterii actelor de terorism şi cu intenţie indirectă.
Analizînd esenţa scopurilor terorismului, incluse de către legislator în componenţă, deducem că acestea nu sunt omogene după conţinut. Este imperic necesar a recunoaşte că scopul pur terorist este impunerea autorităţilor publice sau a persoanelor fizice de a lua unele decizii necesare teroriştilor, celelalte două scopuri sunt doar intermediare cu intenţia de a atinge rezultatul final - influenţarea deciziilor luate de autorităţi sau persaoane fizice.
Dacă scopul în săvîrşirea infracţiunii de terorism este o condiţie obligatorie, motivul nu este neapărat să poarte un caracter politic în sensul deplin al cuvîntului. În multe izvoare de specialitate persistă ideea că terorismul are şi motive politice :(complicarea relaţiilor internaţionale, influenţarea politicii interne şi exteme a statului, destabilizarea liniştii publice etc.), însă acestea mai degrabă constituie scopul terorismului. Motivele însă, adică imboldurile personale ale participanţilor, pot fi diverse: fanatismul fundament religios sau sectant, naţional sau social, de răzbunare etc. ;
Actele teroriste pot avea la baza diferite motive: raţionale, psihologice si culturale. Motivaţia raţională: teroristul gândeşte dincolo de scopurile şi opţiunile lui, făcând o analiză costbeneficiu. El încearcă să gândească dacă sunt şi alte căi de a-şi atinge obiectivul, cu mai puţine eforturi, fară actele de terorism. Pentru a evalua riscurile, teroristul cântăreşte atât capacităţile defensive ale ţintei, cât şi propriile capacităţi de atac. Această analiză raţională a teroristului este similară cu analiza facută de un comandant militar sau de un manager.
Motivaţia psihologică: derivă din insatisfacţiile personale ale teroristului, legate de viaţa şi împlinirile lui. De aceea el consideră acţiunea teroristă drept singurul motiv al propriei existenţe. Deşi printre terorişti nu a fost descoperit nici un psihopat, exista totuşi un aspect de care psihiatrii ar trebui să ţină seama: teroriştii se considera "unicii purtători de adevăr". Ei nu pun la îndoială niciodată părerea lor şi nu dau dreptate altora. Ei au tendinţa de a impune altora propriile motivaţii antisociale realizînd un nucleu de tipul "noi contra lor". Teroriştii pun tot răul pe seama celor din afara cercului lor. Acest lucru le justifică toate acţiunile de umilire a victimelor şi îi liberează de orice vină. O altă caracteristică a terorismului motivat psihologic este necesitatea pronunţată de a apartine unui grup. Grupările teroriste cu motivaţii inteme puternice consideră necesară justificarea permanentă a existenţei grupului după principiul "un grup terorist trebuie să terorizeze". Acest grup trebuie să comită cel puţin acte violente pentru a-şi menţine legitimitatea.
Motivatia culturală. Culturile împart valorile şi motivează indivizii să acţioneze într-un mod ce pare iraţionala prima vedere. Tratarea sensului vieţii în general şi a vieţii individului în particular este o caracteristică culturală care are un impact deosebit asupra terorismului. În societăţile în care indivizii se identifică ca membri ai unui grup (familie, clan, trib), apare dorinţa de autosacrificare, rar întîlnită în altă parte. Cu timpul, teroriştii sunt gata să-şi dea viaţa pentru organizaţie şi cauza ei. Vieţile altora, care nu se înscriu în sistemul de valori sunt aducătoare de rău, de aceea ele pot fi distruse fără resentiment. Un factor cultural major pentru terorişti este percepţia "celor din afară" şi anticiparea unei ameninţări la adresa suveranităţii grupului etnic. Teama de exterminare culturală poate conduce la o violentă iratională. Toţi oamenii devin sensibili când le sunt ameninţate valorile cu care ei se identifică: limba, religia, pămîntul natal. Terorismul în numele religiei se poate manifesta extrem de violent. Intenţiile de profit, oricît de arzătoare ar fi ele, fară un scop determinat de dispozitie, nu pot fi calificate drept teroriste. însă, în acelaşi moment, după părerea noastră, revelarea motivelor va da posibilitatea de a reacţiona mai eficient în scopul neutralizării actelor de terorism. Credem că e important să fie evidenţiat anume caracterul politic al faptei de terorism, moment ce-l deosebeşte în esenţă de alte infracţiuni asemănătoare.
Deci, în concluzie, constatăm că latura subiectivă a terorismului se caracterizează prin vinovăţie intenţionată sub forma intenţiei directe cu un scop.