Introducere

Abordarile teologice din secolul al XVII – lea au fost cele care au deschis calea negarii dreptului de opresiune al statului asupra gandirii indivizilor.Premisa lui Locke,ganditor anglo-saxon, spunea: „nimeni nu poate impiedica alta persoana in viata,sanatatea,libertatea sau proprietatea sa”.

Pentru Mill,in tratatul Despre libertate sau in cel despre Libertatea presei, libertatea de exprimare devine similara cu libertatea de exprimare in general, a tuturor cetatenilor; orice restrangere a dreptului de exprimare a jurnalistilor devine astfel un atac impotriva libertatilor cetatenesti.Ziaristul nu este altceva decat un exponent al drepturilor naturale ale indivizilor,nu dispune de drepturi superioare fata de concetatenii lui, ci este un simplu cetatean dotat cu instrumente mai puternice de a transmite altora propriile optiuni.De aici argumentatia lui Thomas Praine, care isi sustine dreptul la exercitarea profesiei de ziarist – el fiind primul jurnalist acuzat de calomnie – ca o consecinta directa a drepturilor constitutionale la libera exprimare si libera informare.

Dreptul la libertatea de exprimare este garantat de instrumentele de drepturile omului ale Organizatiei Natiunilor Unite si organizatiilor regionale, ca si de vasta majoritate a constitutiilor nationale de pe mapamond.Toate aceste principii pornesc de la premisa ca libertatea de exprimare trebuie garantata intr-o societate democratica si ca poate fi supusa numai unor restrangeri prevazute limitativ,necesare pentru protejarea unor interese legitime,inclusiv a reputetiei persoanelor.Scopul principal este de a stabili standarde de respectare a libertatii de exprimare cu care prevederile legale menite sa protejeze reputatia trebuie cel putin sa se conformeze.

Libertatea, o problema deschisa

Sfasiat permanent intre nevoia de ordine si nevoia de specificitate, intre sistemele de reprezentare bazate pe diferenta si obligatia de a norma aceste siteme astfel incat ele sa reduca entropia, omul este, de cand lumea predispus in egala masura sa-si admita determinarile dar si sa incerce sa le depaseasca.E si pricina pentru care conceptul de libertate este, poate, unul dintre cele mai ambigue si mai greu de apropiat dintre toate conceptele de sprijin ale existentei noastre.

De ce sa ne propunem sa vedem libertatea ca pe un operator al unui sistem deschis?Pentru ca, acceptan ca noi insine suntem beneficiarii libertatii noastre de actiune si devenire numai in masura in care, intre determinarile noastre reale si forta noastra reala de a ne indeplini proiectele de viata,exista o articulare corecta, tot astfel intre noi ca fiinte individuale si lumea in care traim trebuie sa se articuleze sisteme coerente,armonice, de determinare(participative) si de proiectare a devenirii.Din clipa in care eu nu pot fi liber decat in masura in care e alterata libertatea celuilalt, sistemul devine unul inchis, iar propria mea libertate se va intoarce impotriva mea,fracturandu-mi sansa de a-mi implini devenirea.

Vazuta insa ca operator al unui sistem deschis, libertatea poate fi compensata de un alt operator, si anume disciplina de deschidere a sistemului.Abia din conjugarea liberatii cu responsabilitatea se poate ajunge in sfarsit pe terenul cat de cat mai stabil al valorilor de natura morala.

Libertatea de opinie, exprimare si informare

Actul constitutional trebuie sa detina rolul de privilegiat in conturarea cadrului de actiune definind spatiul de libertate al ziaristului.Ceea ce trebuie remarcat este faptul ca, in raport cu alte tipuri de reglementari/izvoare formale ale dreptului,actul fundamental se bucura de suprematie si, in consecinta,regulile indicate in interiorul sau servesc drept baza de prornire in imaginarea oricarei solutii legislative.De aici rezulta stabilitatea cadrului oferit presei in orice regim democratic autentic:nici o prevedere ulterioara adoptarii constitutiei nu poate deroga de la principiile formulate si de la procedurile formulate expres.Instrumentele juridice de tipul Codului penal sau legii presei nu fac decat sa detalieze ceea ce constitutia prevazuse deja.Consecintele pentru statutul jurnalistului sunt evidente:marja lui de actiune este identificabila in primul rand prin examinarea dispozitiilor constitutionale,care sunt, in logica dreptului public,temelia viitoarelor reglementari de ramura.

 Si o a doua observatie:daca regula formulata constitutional de legislatorul democratic, si Romania nu face exceptie, este aceea a libertatii de exprimare ca premisa a libertatii presei, nu este mai putin adevarat ca lectura actului fundamental trebuie sa fie una sistematica.Alaturi de dreptul omului de presa de a beneficia de garantiile indicate constitutional, sunt prezente si setul de obligatii care circumscriu limitele libertatii de exprimare.

Daca, spre exemplu, o televiziune sau un grup media isi pot impune,printr-o initiativa unilaterala, limitarea prezentarii numarului de imagini reflectand violenta cotidiana, in numele protejarii publicului, adoptand, prin libera lor vointa, o regula aplicabila numai lor, o dispozitie constitutionala interzincand utilizarea mijloacelor de informare in masa ca vehicul de propagare al separatismului teritorial sau urii de rasa nu este facultativa ca aplicare.Prin urmare,integrarea ei intr-un cod deontologic este irelevanta,din moment ce orice organ de presa scrisa/audiovizuala este obligat,sub sanctiunea declansarii urmaririi penale si a trimiterii in judecata,sa respecte formulata de constitutie.Este evidenta in acest caz, diferenta dintre formularea unilaterala si cea juridica a limitelor circumscriind libertatea de exprimare.

Dreptul la libera exprimare se cere inserat in contextul unei tesaturi de articole pe care Constitutia Romaniei, ca si celelalte constitutii europene, le contine .Libera exprimare este inimaginabila in absenta libertatii constiintei:in definitiv,presa libera exista cu adevarat doar in masura in care nici o ideologie nu este impusa, prin decizie etatica, ca ideologie dominanta.

O definire constitutionala a statului nostru, ca cea de la articolul 1,alineatul 3 – „Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului,drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane,dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sunt garantate” - ,se cere inteleasa in acest sens, ca garantie suplimentara indicand prezenta unor elemente imuabile definind un model al respectului pluralismului si diversitatii.

Totodata, exercitiul autentic al libertatii de exprimare este preconditia indispensabila pe care mecanismul alegerii democratice o presupune.Unica alegere credibila este alegerea facuta de omul informat.De aici, si obligatia jurnalistului, cum vom vedea in continuare, de a furniza un set de informatii „corecte” cetateanului.Oricat de vag definita, „corectitudinea” are drept componenta absenta distorsiunilor si evitarea manipularii.Rolul de „caine de paza”al mass-media este dublat de cel de participant la construirea identitatii cetateanului decindent in consultari electorale sau referendum.

Exprimarea opiniilor

Nimeni nu poate fi chemat in judecata in conformitate cu legile privind defaimarea pentru exprimarea unei opinii.

Opinia este afirmatia care:nu contine o conotatie factuala care poate fi demonstrata falsa;sau nu poate fi interpretata in mod rezonabil ca afirmand fapte reale, inclusiv datorita limbajului folosit (elemente de retorica,hiperbola,satira sau gluma).

Standardele precise aplicabile in cazuri de defaimare implicand exprimarea unor opinii – cunoscute si sub numele de judecati de valoare – nu sunt stabilite in totalitate,dar jurisprudenta releva in mod clar ca opiniile sunt protejate in totalitate,pe baza dreptului absolut la opinie.Natura pronuntat subiectiva a deciziei daca o opinie este „rezonabila” sau nu pledeaza,de asemenea, in favoarea protectiei absolute.

La prima vedere, unele afirmatii pot aparea sa sustina fapte dar, din cauza limbajului sau contextului,nu este rezonabil sa fie interpretate ca atare.Figurile de stil precum hiperbola satira sau gluma sunt exemple clare in acest sens.Prin urmare este necesara o definitie a opiniei in legile privind defaimarea, pentru a se asigura primatul sensului real asupra celui aparent.

Faptul ca uneori este in interesul public ca persoanele sa poate vorbi liber,fara teama sau grija ca vor fi actionate in justitie pentru ceea ce spun, este larg recunoscut.In general urmatoarele afirmatii nu sunt incriminabile, in conformitate cu legile existente:

• Orice afirmatie facuta in timpul lucrarilor organelor legislative,inclusiv de catre membrii alesi, atat in dezbaterile in plen cat si in comisii, ori de catre persoanele chemate sa fie audiate in comisiile legislative
• Orice afirmatie facuta in timpul lucrarilor autoritatilor locale, de catre membri ai acestor autoritati
• Orice afirmatie facuta in timpul oricarei etape a procedurilor judiciare(inclusiv in actele procesuale care tin de detentie si de arestul preventiv) de catre orice persoana implicata direct in aceste proceduri(inclusiv judecatori, parti ,martori,aparare sau jurati),cu conditia ca afirmatia sa aiba legatura cu actele procesuale respective;
• Orice afirmatie facuta inaintea unui organ mandatat oficial sa cerceteze sau sa investigheze cazuri de incalcari a drepturilor omului, inclusiv a comisiilor de reconciliere
• Orice document a carui publicare a fost ceruta de un organ legislativ

In alte cazuri,sustinerea anumitor afirmatii – al caror autor are indatorirea sa le faca, sau are interes anume pentru a le face – este protejata cu conditia ca ele sa nu fi fost facute cu rea credinta.La nivel international se tinde spre interpretarea din ce in ce mai flexibila a aplicabilitatii acestei modalitati de protectie, data fiind importanta exceptionala a libertatii de exprimare in asemenea ocazii.

Ce presupune libertatea de exprimare?

Articolul 30 al Constitutiei Romaniei corespunde, din punct de vedere al continutului,textului deja citat al Primului Amendament al al Constitutiei Americane.In egala masura prezenta lui evoca si alte instrumente legale paneuropene, la care Romania a aderat, si care, o data ratificate fac parte integrata din ordinea juridica nationala, oferind, sub egida Curtii Europene a drepturilor omului, si o cale suplimentara de atac impotriva deciziilor instantelor romanesti.Conventia Europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale incheiata sub egida Consiliului Europei la 4 noiembrie 1950 la Roma si ratificata de statul nostru prin legea 30/18 mai 1994, contine, la articolul 10, o dispozitie juridica similara, din perspectiva continutului, articolului 31:

„Articolul 10.1. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare.Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi si comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere.Prezentul articol nu impiedica statele sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare”.

Libertatea presei este,cum au remarcat deja, un caz particular al libertatii de exprimare.Ceea ce indivizualizeaza este, pe de o parte, vehiculul/mediul de exprimare (scris, imagine, sunete, electronic), si pe de alta parte, finalitatea actului de comunicare.Nu ne aflam in prezenta unei simple comunicari interpersonale, ci in fata unei comunicari a carei tinta este publicul cititor sau telespectator.Astfel, libertatea presei devine indisociabila de libertatea cuvantului, dar comporta, in raport cu aceasta, o serie de exigente, dintre care cea mai importanta se refera la interdictia oricaror masuri prohibitive si preventive.Daca libertatea cuvantului poate fi afectata prin intermediul unor masuri represive atentand la siguranta individuala, libertatea presei poate fi anulata prin apelul la un set de masuri in aparenta infinit mai benigna, dar care se subsumeaza ideii de control etatic.In definitiv, cum precizam deja, functiunea actului de comunicare mediatic poate fi alterata in cazul in care emitentului i se precizeaza arbitrar limitele in cadrul carora are dreptul de a face sa circule informatia.Fara a intra in genul de detalii pe care o eventuala lege a presei (lege a presei pe care in prezent legislatia romaneasca nu o detine), actul fundamental exclude de plano acest apel la masuri de control.Este esntial pentru ziaristi sa retina dimensiunea prerogativelor pe care dreptul la libera exprimare le confera.Libertatea presei implica nu numai dreptul de a face cunoscute public pe aceasta cale, convingerile, ideile si obtiunile individuale sau de grup, dar si alte numeroase drepturi si datorii care privesc imprimarea,transportul,colportajul,vanzarea,afisul,precum si statul juridic al jurnalistului.In orice caz,libertatea presei presupune nu numai consacrarea acestui drept fundamental,dar si garantarea lui;mai intai,prin inlaturarea masurilor prohibitive si preventive in acest domeniu”.

Libertatea este o competenta ce tine de gandire

Cu o surprinzatoare si fascinanta putere de analiza si previziune, Ortega y Gasset ne atragea atentia inca in al treilea deceniu al secolului asupra faptului ca lumea moderna a produs, in paralel cu modelul liberal, un nou tip de om, omul masa, care profita de avantajele modelului liberal si „ le consuma” firesc, ca pe un dat natural,dar se ocupa instinctiv oricarei individualizari a actelor sale participative.El actioneaza numai in functie de instinctualitatea colectiva, si isi reclama necesitatile numai accidental, sub scutul indefinibil al multimii.

In raport cu omul masa, libertatea se reduce, de fapt, la dreptul de a primii, distribuit din afara, cele necesare supravietuirii.

Libertatea sa este aceea a unui beneficiar absolut, reprezentarea sa asupra sistemului social in care vietuieste alcatuindu-se din petice de imagini si senzatii, pe jumatate intelese, si din aceasta pricina usor de convertit in concepte vagi.Istoria ultimului secol agresiva, rasiste sau comuniste, au uzat de canalizarea acestor reprezentari din poetice in energii covarsitoare, utilizand in acest scop concepte vagi, ambigue in denotatul lor rational, profund incarcate insa afectiv.

Vazut ca o competenta si exercitata performativ, libertatea noastra presupune in primul rand, o cat mai riguroasa cunoastere a universului omenesc in care ne miscam. Un om care se doreste cu adevarat liber in sensul definitiv mai inainte trebuie sa cunoasca in mod esential structura institutiilor fundamentale ale statului in care traieste altminteri modelul democratic nu beneficiaza si de participarea sa,si nici el nu poate beneficia judicios de avantajele sale.Cum stim, cum vedem la fiecare pas, fiecare dintre noi suntem adesea predispusi sa criticam structuri si institutii pe care nu le cunoastem, atunci cand ne ciocnim intamplator de efectele lor, dar nu ne criticam pe noi insine ca nu ne-am interesat cum sunt alcatuite si cum functioneaza.Ca si cum institutia ar fi datoare sa vina,spre noi si sa ni se dezvaluie.

Pentru a putea trai liber,stapan pe destinul sau, omul contemporan(care este fiecare dintre noi) ar trebui sa cunoasca ,macar in liniile sale esentiale,sistemul juridic si legislativ al tarii sale.Unui cetatean i se cere sa respecte legea , dar cum poate cineva respecta ceea ce nu cunoaste?Prin vot, trimitem catre forul legislativ pe aceia care trebuie sa ne reprezinte, imbunatatind – prin legi – lumea in care traim.Dar cum vom sti noi daca si-au facut datoria cata vreme nu urmarim procesul elaborarii acestor legi?E mult mai dificil, ba intr-un fel e chiar ridicol, sa protestezi ca o lege e proasta si sa ceri schimbarea ei dupa ce ea s-a promulgat ,decat s-o faci inainte ca ea sa se promulge.

Legile sunt puse in practica de guvern si de puterea locala.Cum vom stii daca sunt aplicate corect,cata vreme nu urmarim in mod consecvent ceea ce se intampla alaturi de noi, cu vecinii, colegii,cunostintele ,cu alte profesii si alte paturi sociale, atunci cand se confrunta cu efectele exercitiului guvernamental sau administrativ?

Desigur la prima vedere un asemenea efort de atentie si analiza pare coplesitor.Dar toate aceste semnale, care sunt trimise de oameni liberi, nu presupun studiul aplicat al fiecaruia in „bibliotecile” si „serviciile de presa” ale prefecturii, politiei, tribunalului ori Camerei deputatilor.Presupun doar constientizarea, de catre noi, a necesitatii de a fi corect informati despre treburile publice, si asumarea, tot de catre noi insine, a propriei noastre capacitati de intelegere si judecata.Instrumentul pe care il avem la indemana pentru asta, garant al insusi modelului democratic, considerat – metaforic, fireste – „a patra putere” a statului sau „cainele de paza” al celorlate trei, este presa.

Din prevederile constitutionale si internationale care garanteaza libertatea de exprimare,elaborate de o maniera autoritara in jurisprudenta internationala si comparativa si in principiile de la Siracusa privind Prevederile Limitative si Derogatorii la Pactul International privind Drepturile Civile si Politice (aplicabilitatea Principiilor de la Siracusa,adoptate in mai 1984 de un grup de experti convocat de o serie de comisii si asociatii americane) deriva acest principiu al libertatii de a avea o opinie, a te putea exprima si totodata de a te informa.

Orice persoana are dreptul la opinie, fara nici un amestec.Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare, care cuprinde liberatatea de a cauta, primi si comunica informatii si idei de orice fel,fara a se tine seama de frontiere, fie oral, fie in scris sau sub forma tiparita, sub forma de arta, sau prin orice alt mijloc de comunicare la alegere.

In cea mai mare parte a jurisprudentei internationale si in mare masura in jurisprudentele nationale privind libertatea de exprimare se regaseste ideea ca orice restrangere a acesteia trebuie sa fie prevazuta de lege.Legea trebuie sa fie accesibila, clara si redactata limitativ ,pentru a permite oricarei persoane sa poata prevedea daca o anumita actiune este legala sau nu. 

Rezumat

Vazuta ca un operator al unui sistem deschis,libertatea poate fi compensata de un alt operator, disciplina de deschidere a sistemului.Din conjugarea libertatii cu responsabilitatea se poate ajunge in final spre valorile morale.

Aceasta(liberatatea nu poate fi infaptuita fara respectarea normelor de bun simt(a incalca drepturile altei persoane in favoare libertatii tale) si legilor in vigoare.

Libertatea este un drept fundamental al omului ce se regaseste in constitutiile statelor si numeroase alte acte de insemnatate pe plan international.

Libertatea in acest context nu este fizica, ci spirituala de creatie,crez,gandire si exprimare libera.

Bibliografie

1. Miruna Runcan , Introducere in etica si legislatia presei Editura All Educational,
2. Doru Pop, Mass media si democratia, Editura Polirom 2001
3. Jurisprudenta Europeana privind libertatea de exprimare, Agentia de monitorizare a presei Academia Catavencu, 2001
4. Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, amendata prin protocolul nr.11,Centrul de informare si documentare al Consiliului Europei la Bucuresti, 1999