Trecerea, după 22 decembrie 1989, de la economia socialistă, centralizată şi planificată, la o economie de piaţă a impus adoptarea de reglementări legale prin care să se asigure veniturile necesare funcţionării statului şi unităţilor administrativ-teritoriale. Reglementările adoptate în această perioadă de tranziţie, firesc, au avut imperfecţiuni. Fiecare venit al statului avea o reglementare separată. În plus, şi aderarea la Uniunea Europeană impune, în continuare, perfecţionări ale cadrului legislativ al fiscalităţii.
Cu titlu exemplificativ, privind reglementarea, numeroasă şi neunitară în acelaşi timp, nominalizăm câteva dintre actele normative adoptate în domeniu:
- impozitul pe dividende: Legea nr. 40/1992 privind stabilirea impozitului pe dividende la societăţile comerciale, abrogată prin Ordonanţa Guvernului nr. 26/1995 privind impozitul pe dividende;
- impozite şi taxe locale: Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale;
- Taxa pe valoare adăugată (TVA): Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată; Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată;
- Impozitul pe profit: Legea nr. 12/1991, abrogată prin Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994 şi Legea nr. 414/2002.
Exemplele sunt numeroase şi nu pot fi redate integral. Se impunea realizarea unui cadru unitar, obiectiv realizat prin cele două coduri amintite:
- Codul fiscal al României, adoptat prin Legea nr. 571/2003 (M. Of. nr. 927/23.12.2003), care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004. Potrivit art. 1, acesta stabileşte cadrul legal pentru impozitele locale, precizează contribuabilii care trebuie să plătească aceste taxe şi impozite, modul de calcul şi plată al acestora. Codul fiscal, în materie fiscală, prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative. Conţine reglementări privind următoarele impozite şi taxe: impozitul pe profit, impozitul pe venit; impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, impozitul pe veniturile obţinute în România de nerezidenţi, impozitul pe reprezentanţe, taxa pe valoarea adăugată, accizele, impozitele şi taxele locale;
- Codul de procedură fiscală al României, adoptat prin Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 (republicat în Monitorul Oficial al României nr. 863/26.09.2005), a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004. Reglementează drepturile şi obligaţiile părţilor din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat şi bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal (art. 1). De asemenea, se aplică şi pentru administrarea drepturilor vamale, precum şi pentru administrarea creanţelor provenind din contribuţii, amenzi şi alte sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, în măsura în care legea nu prevede altfel. Prin administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume, în Codul de procedură fiscală, se înţelege ansamblul activităţilor desfăşurate de organele fiscale în legătură cu: 1) înregistrarea fiscală; 2) declararea, stabilirea, verificarea şi colectarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat; 3) soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale.
Izvoarele dreptului fiscal, în sens formal, sunt actele normative din sistemul de drept, care reglementează cadrul legal de stabilire a veniturilor fiscale ale bugetelor publice, colectarea acestora, drepturile şi obligaţiile subiectelor raporturilor juridice fiscale.
Aceste izvoare ale dreptului fiscale pot să fie:
- izvoare specifice - care au ca obiect numai aspectele fiscale;
- izvoare comune cu alte ramuri de drept, care au un alt obiect de reglementare, dar care conţin şi norme care interesează dreptul fiscal, cum sunt, de exemplu, actele normative care prevăd sancţiuni cu amendă contravenţională, contenciosul administrativ, codul de procedură fiscală ş.a.
Cele două coduri - fiscal şi de procedură fiscală - sunt principalele izvoare specifice ale dreptului fiscal. În afara lor mai sunt şi alte izvoare specifice. Dintre acestea exemplificăm cu reglementările privind evaziunea fiscală, Codul vamal, cazierul fiscal, inspecţia fiscală, Garda Financiară, ANAF ş.a.