Drept

Procedura executării silite prin poprire este reglementată şi aplicată în domeniul fiscal, ca şi în sfera creanţelor patrimoniale de drept civil întemeiat pe posibilitatea de a se recupera o creanţă bănească restantă din sumele de bani pe care debitorul urmărit le are de primit de la terţe persoane. Pornind de la această posibilitate, executarea silită prin poprire este reglementată însă diferit în actul normativ privind executarea silită a impozitelor şi taxelor¹⁴, faţă de codul de procedură civilă, îndeosebi în ceea ce priveşte sumele de bani care pot fi poprite şi aşa numita validare a

¹³ I.Gliga, op.cit., pp.166-174.

¹⁴   Legea nr. 30/1991 privind controlul financiar, cu
modificări ulterioare.

popririi de către instanţele judecătoreşti care este necesară numai în sfera creanţelor de drept civil după ce creditorul a ajuns în posesia titlului executoriu.

Sub aspectele generale, executarea silită a creanţelor fiscale prin poprire constă în interceptarea şi preluarea, în condiţii legal determinate, a unora dintre sumele de bani pe care debitorii bugetului statului şi ai bugetelor locale le au de primit de la terţe persoane, până la acoperirea cuantumului bănesc al creanţei fiscale restante.

În ansamblul procedurii de executare silită a creanţelor fiscale poprirea este procedeul preferenţial şi, în anumite cazuri, obligatoriu de executare silită impozitelor şi taxelor neachitate în termenele legale.

Poprirea este un procedeu preferenţial de executare silită ori de câte ori debitoral are venituri sau drepturi băneşti urmăribile din care creanţa fiscală poate fi recuperată în timp de un an¹⁵.

Poprirea este procedeu obligatoriu de executare a impozitelor şi altor creanţe fiscale restante în cazul în care debitorul are calitatea de salariat, pensionar sau face parte din alte categorii profesionale asimilate acestora, cu condiţia ca suma de bani datorată bugetului statului sau bugetelor locale să nu depăşească o anumită limită valorică, datele necesare înfiinţării popririi să fie cunoscute şi salariul, pensia şi celelalte venituri ale debitorului să nu fie grevate de alte urmăriri.

Veniturile sau drepturile băneşti ale debitorilor de impozite şi taxe urmăribile prin poprire sunt: salariile şi alte drepturi salariale, premiile, plăţie pentru ore suplimentare de

¹⁵ În cazuri justificate şi când creanţa fiscală este realizabilă în doi ani, executarea silită exclusiv pe această cale se poate aproba de către Ministerul Finanţelor şi Direcţiile finanţelor publice judeţene şi a Municipiului Bucureşti lucru, pensiile de orice fel, drepturile băneşti de autor, inventator şi inovator, veniturile din inchirieri de locuinţe şi alte bunuri, sumele de bani primite din vânzări de bunuri sau produse pentru executări de lucrări, prestări de servicii şi alte venituri şi drepturi băneşti asemănătoare. Dintre aceste venituri şi drepturi băneşti popribile, salariile pot fi urmărite numai în proporţie de 1/3 din cuantumul bănesc net, iar pensiile pot fi poprite numai pentru partea cu care depăşesc cel mai mare ajutor social stabilit în raport cu localitatea de domiciliu a debitorului.

Sunt exceptate şi nu pot fi poprite ajutoarele băneşti de asigurări sociale sumele de bani acordate în caz de desfacere a contractalui de muncă, bursele de studii, diurnele şi alte indemnizaţii băneşti acordate cu destinaţie specială persoanelor având calitatea de salariaţi.

Procedura executării silite a creanţelor fiscale prin poprire cuprinde două etape principale: infiinţarea şi îndeplinirea popririi.

înfiinţarea popririi este de fapt pornirea acestei executări silite, de către organul fiscal urmăritor - în evidenţa căruia este înscris debitul urmărit - printr-o adresă scrisă de înfiinţare a popririi ce se trimite terţei persoane care datorează debitorului urmărit sume de bani popribile din care se poate recupera creanţa fiscală restantă.

Adresa de înfiinţare a popririi cuprinde datele privind organul fiscal urmăritor, terţa persoană care în expresia legală, devine terţ poprit, persoana fizică debitoare şi urmarită, suma de bani ce reprezintă creanţa fiscală restantă şi natura ei specifică - impozit, taxiă, amendă, majorare de întârziere etc.În mod necesar, adresa de înfiinţare a popririi trebuie să cuprindă declaraţia de înfiinţare a popririi asupra oricăror drepturi băneşti cuvenite debitorului urmărit cu precizarea că poprirea este executorie. Acestei adrese i se anexează o copie de pe titlul de creanţă ca titlu executoriu şi, în cazul în care se urmăresc creanţe fiscale restante din anii precedenţi, o copie-extras din registrul sau rolul fiscal de evidenţă a contribuabililor ţinut de organul urmăritor.Despre înfiinţarea popririi este încunoştiinţat şi debitorul urmărit, tot în scris de către organul fiscal urmăritor. Poprirea astfel înfiinţată fiind executorie în virtutea faptului că este pornită pe baza unui titlu de creanţă fiscală executoriu fără nici o investire specială în acest scop, terţul poprit este obligat să o îndeplinească reţinând sumele de bani necesare din salariu sau alte drepturi băneşti cuvenite debitorului urmărit şi plătindu-le în contul de venit bugetar indicat prin adresa de înfiinţare a popririi. Reţinerile şi plăţile de acest fel se efectuează la sfârşitul lunii în cazul în care privesc salarii, ori în 5 zile de la scadenţa plăţii altor venituri poprite. În funcţie de cuantumut bănesc al creanţei fiscale restante şi de mărimea salariilor şi celorlalte venituri poprite se efectuează una sau mai multe reţineri şi plăţi până la acoperirea şi recuperarea întregii creanţe fiscale restante. În ipoteza în care asupra salariului unui debitor de creanţă fiscală au fost înfiinţate concomitant şi alte popriri decât cea pornită de organul fiscal, terţul poprit este obligat să reţină până la jumătate din salariul lunar net şi să distribuie suma de bani reţinută tuturor urmăritorilor. Dacă însă aceste reţineri nu acoperă în întregime creanţele fiecăruia dintre urmăritori, terţul poprit este obligat să încunoştiinteze despre aceasta organul fiscal şi ceilalţi urmăritori. În acest caz, urmăritorii se pot înţelege asupra distribuirii sumelor de bani reţinute, iar dacă aceştia nu se înteleg, terţul poprit este obligat să consemneze la C.E.C. sumele de bani reţinute şi să depună recipisa de consemnaţiune la judecătoria locală. Instanţa judecătorească astfel sesizată procedează la distribuirea sumelor de bani consemnate în ordinea de preferinţă următoare: cheltuielile de executare silită, salarii şi alte creanţe băneşti asimilate acestora, sume de bani datorate în cadrul asigurărilor sociale, despăgubiri băneşti pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau vătămări corporale care au pricinuit incapacitate de muncă, obligaţii băneşti de întreţinere, creanţele statului izvorâte din impozit e şi taxe, creanţe din împrumuturi bancare, despăgubiri pentru repararea pagubelor cauzate prin fapte ilicite, creanţe provenite din livrări de produse, executări de lucrări şi prestări de servicii, precum şi alte creanţe¹⁶.

Pe lângă normele juridice privind înfiinţarea şi îndeplinirea procedurii popririi, reglementarea acestui procedeu de executare silită a creanţelor fiscale conţin şi dispoziţii speciale aplicabile în cazurile în care terţul poprit nu-şi îndeplineşte îndatoririle legale ce-i revin în această calitate.

Dacă terţul poprit nu efectuează poprirea deşi aceasta este posibilă, organul urmărilor sesizează judecătoria locală, care citează de urgenţă parţile şi, în temeiul probelor aduse de organul fiscal, obligă pe terţul poprit, printr-o hotărâre judecătorească definitivă să efectueze poprirea, stabilindu-i şi condiţiile de reţinere şi plată a sumelor de bani poprite. În acest caz instanţa de judecată va pronunţa, prin aceeaşi hotărâre şi o amendă pentru persoanele fizice din vina sau neglijenţa cărora nu s-a efectuat poprirea.

Împotriva executării silite prin poprire a creanţelor fiscale atât persoana fizică cât şi terţul poprit şi alte, persoane interesate pot exercita contestaţie la executare pe cale jurisdicţională la judecătoria local competentă în raza căreia se află domiciliul debitorului urmărit şi al terţului poprit.

Contestaţia împotriva executării silite prin poprire se introduce în termen de 5 zile de la primirea adresei de înfiinţare a popririi de către terţul poprit şi a comunicării despre înfiinţarea popririi de către debitorul urmărit.

¹⁶ art. 33 din Legea nr. 30/1991 privind controlul financiar, cu modificări ulterioare.

Din punctul de vedere al obiectului ei, această contestaţie la executare se exercită numai împotriva actelor de înfiinţare şi îndeplinire a popririi - alegerea drepturilor băneşti poprite şi a cuantumului bănesc al acestora, reţinerile efectuate în vederea recuperării creanţei fiscale restante etc. Aceasta concordă cu faptul că titlul de creanţă fiscală este un act administrativ a cărui legalitate poate fi controlată - conform normelor in vigoare - numai de către organele fiscale de stat.

Judecătoria sesizată prin contestaţie la executare silită a creanţelor fiscale prin poprire poate să suspende această procedură de executare dacă din înscrisuri doveditoare se învederează temeinicia contestaţiei.

În ipoteza admiterii contestaţiei la executare de către judecătorie, actele de executare contestate şi constatate ca nelegale sunt anulate, iar în cazul respingerii acestei contestaţii, procedura efectuării popririi se continuă până la recuperarea integrală a creanţelor fiscale restante.