În conformitate cu prevederile art. 176 C. proc. fisc, contestaţia se formulează în scris şi va cuprinde în mod obligatoriu: datele de identificare a contestatorului, obiectul contestaţiei, motivele de fapt şi de drept, precum şi dovezile pe care se întemeiază[1]. Ca un corolar al formei scrise cerute imperativ, contestaţia trebuie semnată de contestator sau de împuternicitul acestuia, iar în cazul persoanelor juridice trebuie să poarte şi ştampila acestora. Dovedirea calităţii de împuternicit al contestatorilor, persoane fizice sau juridice, se face prin împuternicire avocaţială, în cazul avocaţilor mandataţi pe calea unui contract de reprezentare, sau prin procură autentică, în cazul altor persoane. În această situaţie, petenţii trebuie să anexeze şi procura în original sau în copie legalizată ori, după caz, cererea de înmatriculare şi de înscriere de menţiuni conţinând specimenele de semnături depuse la Oficiul Registrului Comerţului, pentru reprezentanţii legali ai persoanelor juridice, sau delegaţia scrisă, semnată de directorul sau managerul persoanei juridice, dată unui reprezentant, în cazul în care acesta din urmă formulează şi depune cererea.
În contestaţia care are ca obiect sume se va specifica în mod obligatoriu cuantumul sumei totale contestate, individualizate pe categorii de impozite, taxe, datorie vamală, contribuţii, precum şi accesorii ale acestora. În situaţia în care se constată nerespectarea acestei obligaţii, în conformitate cu prevederile pct. 175.1 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, organele fiscale de soluţionare competente vor pune în vedere contestatorului, printr-o adresă, să precizeze, în termen de 5 zile de la comunicarea acesteia, cuantumul sumei contestate, individualizată pe categorii de venituri bugetare.
De asemenea, organul de soluţionare va verifica, în cazul în care contestaţiile sunt formulate şi introduse de un reprezentant al contestatorului, depunerea în original a împuternicirii avocaţiale, respectiv a procurii, care trebuie să poarte semnătura contestatorului, iar, în cazul persoanei juridice, şi ştampila acesteia. Deşi nici Codul de procedură civilă şi nici Normele metodologice nu prevăd nimic cu privire la situaţia în care se constată lipsa acestor elemente, apreciem că s-ar impune soluţia prevăzută la pct. 175.1 din Normele metodologice, în sensul de a se pune în vedere contestatorului să completeze dosarul, acordându-se în acest scop, de asemenea, un termen de 5 zile, la dosarul cauzei trebuind anexată confirmarea de primire a înştiinţării.
În cazul în care acest termen nu este respectat de către petent, nu se prevede nici o sancţiune, spre deosebire de Codul de procedură civilă, care în art. 114 alin. (4) statuează că dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut, instanţa dispune suspendarea judecăţii prin încheiere, potrivit dispoziţiilor art. 339 din acelaşi act normativ. Apreciem că această soluţie ar trebui adoptată de lege ferenda şi în cazul contestaţiei fiscale.
În cazul persoanelor fizice, contestaţia va trebui să cuprindă: numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa potentului, codul numeric personal; indicarea instituţiei căreia i se adresează petentul şi a sediului acesteia; obiectul cererii, conţinând aceleaşi elemente ca şi în cazul persoanei juridice; temeiul legal al formulării şi depunerii contestaţiei; documentele de care se serveşte în susţinerea contestaţiei; copia actului de proprietate al bunului sau al materiei impozabile ori copia autorizaţiei de funcţionare, precum şi procura dată mandatarului; semnătura titularului dreptului procesual ori a mandatarului, după caz.
Cererile sunt considerate valabile chiar dacă poartă o denumire greşită, organele de soluţionare procedând conform competenţelor legale, întrucât ele nu sunt ţinute de denumirea dată de părţi şi nici de temeiul legal pe care acestea îl indică. În acest sens, Codul de procedură fiscală concretizează statuând în art. 187 cu privire la motivele de respingere a contestaţiei pentru neîndeplinirea condiţiilor formale că dacă organul de soluţionare competent constată neîndeplinirea unei condiţii procedurale, contestaţia va fi respinsă fără a se proceda la analiza pe fond a cauzei, aceasta neputând fi însă respinsă dacă poartă o denumire greşită.
[1] D. C. Dragoş, Recursul administrativ şi contenciosul administrativ, Ed. All Beck, Bucureşti, 2001, p. 115.