Drept

În cazul în care debitorul nu-şi plăteşte benevol obligaţiile datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora vor proceda la executarea silită conform Codului de Procedură Fiscală.

Neplata în termenele legale a impozitelor, taxelor şi celorlalte venituri bugetare atrage atât aplicarea majorărilor de întârziere, cat şi executarea silită ca ultim mijloc de recuperare a creanţelor fiscale restante şi deci de realizare a veniturilor bugetare.

Executarea sililă a impozitelor, taxelor şi celorlalte venituri bugetare este comparabilă cu executarea silită a creanţelor băneşti de natură civilă.

În sfera raporturilor de drept civil, executarea silită "intervine numai atunci când debitorul nu execută de bună voie obligaţia ce-i incumbă, ca mijloc de apărare a drepturilor civile încălcate şi constituie faza ultimă a procesului civil"¹⁰.

La fel ca în raporturile de drept civil, în raporturile juridice fiscale, executarca silită se porneşte şi desfăşoară numai atunci când debitorii nu-şi îndeplinsc de bună voie obligaţiile fiscale de plată a impozitelor, taxelor şi altor sume de bani cuvenite bugetului de stat şi bugetelor locale. În toate aceste raporturi juridice executarea silită se dovedeşte necesară ca mijloc coercitiv corespunzător cerinţei practice de realizare a unor obligaţiuni juridice în ipoteza neîndeplinirii acestor obligaţii de bună voie de catre subiectcle de drept vizate. În acest sens, executarea silită garantează puterea juridică obligaţiunilor patrimoniale, inclusiv fiscale.

Totodată, după cum în raporturile de drept civil executarea silită constituie faza ultimă a procesului civil, în raporturile juridice de venituri bugetare, executarea silită este etapa ultimă a procedurii fiscale care în concepţia ei traditională cuprinde atât "perceperea" cât şi "urmarirea şi lichidarea drepturilor fiscale".

Declanşarea executării silite a creanţelor fiscale restante este supusă condiţiilor prevăzute expres de reglementarea specială a acestei executări, cât şi desprinse ca necesare din această reglementare.

În opinia Prof.I.Gliga, condiţiile pornirii şi desfăşurării procedurii executării silite a creanţelor fiscale restante, sunt:

• existenţa titlului executoriu al creanţei fiscale;
• îndeplinirea formelor procedurale prevăzute de reglementarea căilor execuţionale;
• expirarea termenului legal de plată fără ca suma de bani datorată ca impozit, taxă ori alt venit bugetar să fi fost achitată, precum şi

1. Porumb, - Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, vol. ll, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 1962, p. 144

> săvârşirea primelor acte procedurale de executare silită cu dată certă înaintea împlinirii termenului de prescripţie a obligaţiilor fiscale pentru a căror îndeplinirc se porneşte executarea silită.

Primordială este condiţia existenţei titlului executoriu deoarece, în mod raţional, orice executare silită poate fi pornită numai în temeiul unui titlu de creanţă executoriu ori investit cu formulă executorie. Titlul de creanţă fiscală - aşa cum a fost prezentat ca act de individualizare a unei creanţe fiscale - fiind executoriu fără vreo investire în acest scop, constituie temeiul pornirii şi desfăşurării executării silite a creanţei constatate prin oricare dintre titlurile de acest fel.

Cerinţa îndeplinirii condiţiei de existenţă a titlului executor este consacrată prin dispoziţia generală a actului normativ special care reglementează urmărirea silită a impozitelor şi taxelor "constatate prin titluri executorii"¹¹. Despre titlul executor în materie fiscală, acelaşi act normativ prevede că "în ceea ce priveşte impozitele, taxele şi amenzile fiscale, titlul executor il constituie actul aprobat de organul competent prin care se

12

stabileşte impozitul, taxa sau suma datorată" . Reglementarea în acest fel a titlului executor în materie fiscală corespunde tocmai necesităţii recuperării operative şi certe a impozitelor şi taxelor neachitate în termenele legale şi de bună voie de către persoanele fizice debitoare.

În al treilea rând, tot raţional şi elementar executarea silită a creanţelor fiscale, la fel ca a altor creanţe băneşti, este pornită numai după expirarea termenului legal de plată fără ca suma de bani datorată să fi fost achitată. În acest sens, executarea silită în domeniul fiscal porneşte de îndată ce s-a constatat neplata

Legea nr. 30/1991 privind controlul financiar, cu modificări ulterioare.

¹² Idem, art. 20, alin. 6 integrală şi în termenele legale a impozitelor, taxelor şi a altor creanţe fiscale.

Executarea silită a creanţelor fiscale trebuie pornită înaintea împlinirii termenelor legale de prescripţie deoarece, după aceasta, orice debitor urmărit poate opri executarea silită invocând stingerea prin prescripţie a obligaţiei fiscale respective.

Căile executării silite a creanţelor fiscale sunt reglementate diferit în relaţiile cu persoanele fizice comparativ cu regiile autonome, întreprinderile industriale, comerciale şi ceilalţi debitori fiscali ce au conturi bancare.

13

Prof.I.Gliga consideră că pentru recuperarea creanţelor fiscale restante de la persoanele fizice, actul normativ special în materie, prevede următoarele căi sau procedee execuţionale: poprirea, urmărirea bunurilor mobile şi urmărirea bunurilor imobile - cu particularităţi procedurale inerente.