Este unul din principalele venituri bugetare. Este un impozit direct care se aplică persoanelor juridice. A fost introdus prin Legea nr. 10/1991, abrogată prin Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994, care a suferit modificări. In prezent, sediul materiei îl constituie Codul fiscal.
Termenul de profit este utilizat în economie pentru a desemna diferenţa pozitivă dintre venitul obţinut prin vânzarea bunurilor realizate de un agent economic şi costul lor. I se mai spune şi profit brut. Profitul net este profitul care rămâne la dispoziţia celui care l-a obţinut, după plata impozitului aferent.
Codul fiscal operează cu conceptul de profit impozabil care se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.
Veniturile neimpozabile sunt prevăzute expres în Codul fiscal. Sunt astfel de venituri dividendele primite de la orice persoană juridică română. Sunt prevederi în lege privind dividendele şi pentru momentul postaderare UE. Legea mai prevede şi alte venituri neimpozabile.
Cheltuielile deductibile sunt numai cheltuielile efectuate în scopul realizării veniturilor impozabile. Codul fiscal mai prevede şi ce alte cheltuieli deductibile sunt efectuate în scopul realizării veniturilor, dintre care exemplificăm: cheltuielile cu ambalajele; cheltuielile pentru protecţia muncii şi prevenirea accidentelor de muncă şi bolilor profesionale; cheltuielile cu primele de asigurare, cheltuielile pentru formarea profesională a personalului ş.a. Tot Codul fiscal mai prevede cheltuieli cu deductibilitate limitată. Şi cheltuielile nedeductibile sunt prevăzute tot de Codul fiscal (pentru amănunte, a se vedea cursul).
Sunt situaţii în care contribuabilul nu realizează profit sau chiar înregistrează pierderi. Pierderea anuală, stabilită prin declaraţia de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii cinci ani consecutivi., în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit.
Creditul fiscal. Atunci când o persoană juridică română obţine venituri în alt stat, printr-un sediu permanent, sau venituri supuse impozitului cu reţinere la sursă şi veniturile sunt impozabile atât în România, cât şi în statul străin, impozitul plătit către statul străin, fie direct, fie indirect, prin virarea de o altă persoană, se deduce din impozitul pe profit datorat în România. Pierderile fiscale externe se deduc doar din veniturile obţinute în străinătate.
Subiecţii impunerii pe profit sunt:
- persoanele juridice române;
- persoanele juridice străine, pentru activitatea desfăşurată printr-un sediu permanent în România;
- persoanele juridice străine şi persoanele juridice nerezidente care desfăşoară activitate în România printr-o asociere fără personalitate juridică;
- persoanele juridice străine care realizează venituri din/sau în legătură cu proprietăţi imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română;
- persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice române, pentru veniturile realizate atât în România, cât şi în străinătate, prin asocieri fără personalitate juridică, caz în care impozitul datorat de persoana fizică se calculează, se reţine şi se varsă de către persoana juridică română.
Scutiri de la plata impozitului pe profit. Prin Codul fiscal sunt stabiliţi contribuabilii scutiţi de plata impozitului pe profit, printre aceştia fiind trezoreria statului, instituţiile publice pentru veniturile proprii, persoanele juridice române care plătesc impozit pe veniturile microîntreprinderilor, fundaţiile române constituite prin legat, cultele religioase (pentru veniturile din activităţi economice folosite în scop caritabil şi pentru veniturile obţinute din producerea şi valorificarea obiectelor de cult), pentru veniturile din chirii, instituţiile de învăţământ particulare acreditate sau autorizate provizoriu, asociaţiile de proprietari şi locatari (pentru veniturile din activităţi economice utilizate pentru îmbunătăţirea utilităţii şi eficienţei clădirii, îmbunătăţirea şi repararea proprietăţii comune), organizaţiile sindicale şi cele patronale, în anumite condiţii ş.a..
Cota de impozit pe profit este, la acest moment, cota unică de impozitare de 16%. In cazul asocierilor fără personalitate juridică, veniturile şi cheltuielile se atribuie fiecărui asociat, corespunzător cotei sale de participare în asociere. Activitatea barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurile sportive, inclusiv persoanele juridice care realizează venituri în baza unui contract de asociere, la care impozitul pe profit determinat pentru această activitate este mai mic de 5% din veniturile respective, se impozitează cu 5% din veniturile realizate.
Declaraţiile fiscale şi plata impozitului pe profit. Impozitul pe profit se declară şi se plăteşte trimestrial până la data de 25 a primei luni următoare trimestrului pentru care se face plata. Pentru ultimul trimestru se plăteşte la nivelul trimestrului al III-lea. Declaraţia anuală şi impozitul pe profit aferent anului încheiat se depune şi se plăteşte până la 15 februarie din anul următor. Banca Naţională a României şi societăţile bancare depun declaraţii lunare şi plătesc lunar impozitul pe profit până la data de 25 a lunii următoare. Contribuabilii sunt răspunzători pentru calculul impozitului pe profit.