Pin It

Pedeapsa cu moartea este uciderea prevăzută prin lege a unui om ca pedeapsă pentru o crimă, pentru care a fost găsit vinovat. De obicei este precedată de un proces judiciar, care se termină cu o sentință de condamnare la moarte. Aceasta este pusă în aplicare prin execuție.

Din punct de vedere istoric, executarea infractorilor sau a adversarilor politici a fost o practică comună aproape tuturor societăților. Acum, pedeapsa capitală are o arie de folosire mai izolată, dar mai este încă practicată.

În Antichitate şi în Evul Mediu, moartea era pedeapsa aplicată pentru multe infracţiuni, unele chiar triviale prin prisma standardelor moderne. În India puteai fi condamnat la moarte pentru împrăştiere de zvonuri mincinoase, pentru uciderea unei vaci sau pentru furtul unui elefant imperial. În Egipt, în perioada de vârf a idolatriei pisicilor, rănirea unei pisici se pedepsea cu moartea. Iudeii au impus pedepasa cu moartea pentru înjurături. Babilonienii, pentru vânzarea de bere stricată. Asirienii, pentru frizerii ce tundeau prost, de vreme ce coafurile stilate erau însemne ale rangului.

În prezent, pedeapsa cu moartea este rezervată infracţiunilor grave, precum crima cu premeditare, trădarea, spionajul sau violul. Iar când pedeapsa chiar este pusă în aplicare – cam una din 30 de condamnări capitale în Statele Unite -, metodele de execuţie folosite în statele occidentale sunt: prin împuşcare de către un pluton de execuţie, prin spânzurare, gazare, electrocutare pe scaunul electric şi injecţie letală – toate acestea fiind metode relativ rapide.

Există, în prezent, 58 de ţări ale lumii în care se mai aplică pedeapsa cu moartea. Potrivit unui raport al Amnesty International, anul trecut s-au înregistrat 682 de execuţii în 21 de ţări.

China ocupă primul loc, având mai mulţi condamnaţi la moarte decât toate celelalte ţări la un loc. Urmează Iran, Irak si Arabia Saudită. Pe locul al cincilea în lume se plasează Statele Unite ale Americii, cu 43 de execuţii. 

În afară de infracţiunile grave precum crima, violul sau trădarea, traficul de droguri se pedepseşte cu moartea în 32 ţări: Afghanistan, Banglades, Brunei, China, Cuba, Egipt, India, Indonezia, Iran, Irak, Iordania, Kuweit, Laos, Malaezia, Maroc, Coreea de Nord, Oman, Quatar, Pakistan, Arabia Saudita, Singapore, Somalia, Sri Lanka, Siria, Sudan, Taiwan, Thailanda, Emiratele Arabe Unite, Statele Unite, Vietnam, Yemen, Zimbabwe. Ministrul Român de externe, Titus Corlăţan, a declarat, în cursul lunii trecute că ”în peste 30 de stat din America Latină şi Asia traficul de droguri şi cărăuşia se pedepsesc cu pedeapsa capitală”. 

Cîteva din cele mai groaznice execuții in istorie :

Taurul de aramă : Această metodă de execuție a fost inventată de Perilaus din Atena, în secolul al VI-lea înainte de Hristos. Noua invenție, care era practic un taur din aramă, gol pe dinăuntru și care dispunea de o ușă laterală care se închidea din exterior, a fost oferită drept cadou lui Phalaris, liderul cetății Agrigentum, Sicilia. În taur se introducea persoana care urma să fie executată, capul fiind plasat în interiorul grumazului, iar apoi se aprindea un foc sub abdomenul acestuia. În botul taurului, Perilaus a amplasat o serie de tuburi care aveau menirea de a amplifica strigătele de durere ale persoanei condamnate și să le facă să sune ca răgetele animalului pe care îl întruchipa această metodă de execuție.

Tîrîrea,spintecarea și tăierea în patru : Acest mod de execuție era foarte comun în Anglia medievală pentru trădare, cea mai odioasă nelegiurie pe care o persoană o putea săvârşi. Pedeapsa, care se aplica doar bărbaților (femeile condamnate pentru trădare fiind arse pe rug). Prima parte a execuției presupunea legarea condamnatului de un cadru din lemn. Astfel era târât de un cal până la locul destinat supliciului. Apoi persoana era spânzurată de mai multe ori, fără a fi ucisă. După aceste chinuri, condamnatul era întins pe o masă și legat, călăul urmând să îl spintece și să îl castreze. Măruntaiele erau arse în fața ochilor bietului om aflat în agonie. Într-un final, pentru a-i curma viața, gâdele îl decapita. Corpul fără cap era apoi tăiat în patru. Aceste bucăți din cadavru erau deobicei expuse la vedere în intersecţiile drumurilor principale sau la porţile cetăţilor, drept avertismente pentru populație.

Jupuirea : Prin această metodă de execuție se urmărea îndepărtarea pielii condamnatului cu niște cuțite foarte ascuție, fără a se secționa vasele de sânge principale. Se încerca obținerea pielii jupuite intacte, într-o singură bucată.

Tăiatul în două cu ferestrăul : Metoda aceasta este cunoscută din antichitate și era răspândită în Europa, Orientul Mijlociu și Asia. Condamnatul, legat cu capul în jos, era secționat încet în două cu un ferăstrău, cu începere din zona organelor genitale. Datorită faptului că persoana este atârnată cu capul în jos, creierul primește suficient sânge, rămânând oxigenat, victima fiind conștientă până la tăierea vaselor principale din abdomen.

Argumente pro :

Cei din tabara pro sustin ca toti oamenii vinovati merita sa fie pedepsiti si trebuie sa sufere in mod proportional cu raul pe care l-au facut, plus ca, chiar daca ar fi inchisi pe viata si tinuti departe de societate, daca ar fi executati nu ar mai prezenta un pericol pentru detinutii care au sansa reabilitarii. Alte argumente aduse in favoarea pedepsei capitale sustin ca executia criminalilor condamnati ii va descuraja pe alti oameni sa-si ucida semenii si va razbuna totodata familiile indurerate, le va ajuta sa treaca mai repede peste suferinta. Totodata, sustinatorii executiilor legale mai spun ca, pe aceasta cale, persoanele condamnate la moarte au sansa de a se cai si de a se reabilita pe fond spiritual. In alte cuvinte, au sansa de a-si ispasi pacatele din aceasta lume si de a scapa astfel de pedeapsa din lumea de dincolo de moarte..

Argumente contra:

Trecand astfel in cealalta tabara, oamenii care sunt impotriva pedepsei cu moartea  sunt de parere ca viata este pretioasa si ca pana si cei mai mari criminali nu ar trebui deposedati de valoarea vietii lor. Ei cred ca valoarea vietii agresorului nu poate fi afectata de comportamentul sau, chiar si atunci cand a omorat pe cineva. Un alt argument este dreptul inalienabil al fiecarui om de a trai, care ar trebui respectat chiar si in cazul celor care comit crime – argument similar celui care invoca „valoarea vietii”, dar formulat din perspectiva drepturilor omului. Un altul este adus de oamenii care nu cred in liberul arbitru si in capacitatea oamenilor de a fi responsabili pentru propriile actiuni.

În 2004, Todd Willingham a fost executat de autorităţile din Texas, prin injecţie letală, după ce a fost condamnat pentru ca şi-a ucis cele trei fete. De curând, cazul a fost supus atenţiei publice în urma unei anchete realizate de The New Yorker[1]. Conform publicaţiei citate, aici am avea de a face cu o eroare judiciară, Todd Willingham fiind executat pe nedrept.

Pe 23 decembrie, 1991, casa din Corsicana, Texas în care se afla Todd Willingham împreună cu cele trei fete (Amber Louise – 2 ani şi gemenele Karmon Diane şi Kameron Marie – 1 an) a fost cuprinsă de flăcări. În incendiu au murit cei trei copii minori. Conform probelor folosite, Willingham este acuzat de incendierea voită a casei şi de uciderea fetiţelor. Cazul este şi mai dramatic, deoarece acuzatul Todd Willingham, susţinându-şi nevinovăţia refuză să pledeze vinovat, ceea ce ar fi însemnat doar întemniţare pe viaţă şi nicidecum condamnarea la moarte.

Cu puţin timp înainte de a i se adminstra injecţia letală, lui Willingham i s-a îngăduit să spună ultimele cuvinte: “Singura afirmaţie pe care o fac, este că sunt un om nevinovat, acuzat de o crimă pe care nu am comis-o. Am fost persecutat timp de 12 ani pentru ceva ce nu am făcut. Din ţărâna lui Dumnezeu am venit, şi în ţărână mă voi întoarce, aşa că Pământul va deveni tronul meu.”

Willingham a fost acuzat de incendierea voită a reşedinţei ceea ce a dus la uciderea celor trei fetiţe. Numai că un recent raport, realizat de Comisia de Cercetări Legale – Texas sub conducerea lui Craig Beyler[2] – afirmă că „teoria incendierii voite nu poate fi susţinută”.