Definitie, scop, clasificare
Prin sancţiune contravenţională se înţelege o măsură de constrangere sau de reeducare aplicată contravenientului în scopul corectării comportamentului acestuia şi al prevenirii de comitere a unor noi contravenţii atat de către contravenientul însuşi, cât şi de către alte persoane.
Aplicarea sancţiunilor contravenţionale are ca scop:
- ocrotirea valorilor sociale protejate de normele juridice contravenţionale;
- reeducarea în spiritul respectării ordinii de drept a persoanei care a comis cu vinovăţie o contravenţie prevăzută în legea contravenţională;
- prevenirea săvîrşirii de noi fapte antisociale atat de către contravenient, cât şi de către alte persoane.
In cazul în care prin actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplica si sanctiunea.
Daca, potrivit actului normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei, agentul constatator nu are dreptul sa aplice si sanctiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de îndata organului sau persoanei competente sa aplice sanctiunea. In acest caz sanctiunea se aplica prin rezolutie scrisa pe procesul-verbal.
Sanctiunea se aplica în limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite, tinându-se seama de împrejurarile în care a fost savârsita fapta, de modul si mijloacele de savârsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite.
După caracterul sancţiunii, destinaţia, modul de aplicare etc., sancţiunile contravenţionale ar putea avea următoarea clasificare:
- Potrivit subiectului răspunderii contravenţionale, sancţiunile se pot grupa în:
- sanctiuni aplicate persoanei fizice;
- sanctiuni aplicate persoanei juridice.
- Potrivit destinaţiei, sancţiunile se divizează în:
- sanctiuni principale;
- sanctiuni complementare.
- Potrivit intereselor afectate, sancţiunile se pot grupa în:
- sanctiuni morale (avertismentul);
- sanctiuni materiale (amenda; munca în folosul comunităţii);
- sancţiuni ce afectează alte drepturi fundamentale ale persoanei (privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate).
- sancţiuni de prevenire (acumulatoare) – aplicarea punctelor de penalizare .
- Potrivit competenţei de aplicare, sancţiunile contravenţionale pot fi:
-aplicate numai de către instanţa de judecată (privarea de dreptul de a desfăşura o
anumită activitate, munca neremunerată în folosul comunităţii);
-aplicate numai de către agentul constatator (avertismentul, aplicarea punctelor de
penalizare);
- aplicate atat de către instanţa de judecată, cat şi de către agentul constatator
Principiul proportionalitatii
Principiul proportionalitãtii în impunerea sanctiunilor de cãtre statele membre ale Uniunii Europene a fost statuat si prin jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitãtilor Europene de la Luxembourg. Astfel, din cauza Comisia c. Greciei (Cauza C 210/1991) rezultã cã, în absenta armonizãrii legislatiei comunitare, statele membre sunt competente sã adopte acele sanctiuni pe care le considerã necesare. Totusi CJCE a stabilit faptul cã, atunci când statele membre utilizeazã de aceastã competentã, sunt obligate sã se conformeze legislatiei comunitare si principiului proportionalitãtii în virtutea cãruia mãsurile administrative si sanctiunile stabilite nu trebuie sã depãseascã ceea ce este strict necesar pentru atingerea obiectivelor urmãrite, iar procedurile de control nu trebuie sã fie însotite de o sanctiune care sã fie atât de disproportionatã fatã de gravitatea încãlcãrii încât aceasta sã constituie un obstacol al libertãtilor conferite de Tratatul Comunitãtilor Europene.
Termene de prescriere a aplicarii sanctiuni contraventionale
Aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie în termen de 6 luni de la data savârsirii faptei. In cazul contraventiilor continue, termenul de prescriere curge de la data incetarii savarsirii faptei. Contraventia este continua in situatia in care incalcarea obligatiei legale dureaza in timp.
Prin legi speciale pot fi prevazute si alte termene de prescriptie pentru aplicarea sanctiunilor contraventionale.
In practica exista situatia in care o fapta ilicita a fost incriminata initial ca fapta penala, trecand ulterior in sfera faptelor contraventionale. Se pune astfel problema identificarii momentului in care incepe sa curga termenul de prescriptie. Astfel, când fapta a fost urmarita ca infractiune si ulterior s-a stabilit ca ea constituie contraventie, prescriptia aplicarii sanctiunii nu curge pe tot timpul în care cauza s-a aflat în fata organelor de cercetare sau de urmarire penala ori în fata instantei de judecata, daca sesizarea s-a facut înauntrul termenului prevazut in situatiile anterioare. Prescriptia opereaza totusi daca sanctiunea nu a fost aplicata în termen de un an de la data savârsirii, respectiv constatarii faptei, daca prin lege nu se dispune altfel.
In cazul în care fapta a fost urmarita ca infractiune si ulterior s-a stabilit de catre procuror sau de catre instanta ca ea ar putea constitui contraventie, actul de sesizare sau de constatare a faptei, împreuna cu o copie de pe rezolutia, ordonanta sau, dupa caz, de pe hotarârea judecatoreasca, se trimite de îndata organului în drept sa constate contraventia, pentru a lua masurile ce se impun conform legii. Termenul de 6 luni pentru aplicarea sanctiunii în acest caz curge de la data sesizarii organului în drept sa aplice sanctiunea.