Drept

Constituţia din 1991 prevede la art. 38 alin. 3 că durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore.

La rândul său, Codul muncii stabileşte că " pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână ( art. 109 alin.1 ).

Prin negocieri colective, partenerii sociali- patronul şi salariaţii- includ în contractul colectiv de muncă şi clauze ce privesc durata şi organizarea timpului de muncă.

Excepţii. De la regula ce priveşte durata de 8 ore a zilei de muncă, sunt admise excepţii pentru anumite categorii de personal, pentru care ziua de muncă este sub 8 ore :

-  pentru tinerii sub 18 ani, durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi şi de 30

de ore pe săptămână, fără ca prin aceasta să se aducă o scădere a salariului^[1];

-  salariaţii care renunţă la concediul legal pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani beneficiază de reducerea duratei normale a timpului de lucru cu două ore pe zi, fără să le fie afectate salariul de bază şi vechimea în muncă. La cererea lor se poate acorda program decalat, cu alte ore de începere a programului de lucru, dacă activitatea

₁₄₃

unităţii permite   ;

• femeile care au în îngrijire copii de până la 6 ani pot lucra cu V2 normă, dacă nu beneficiază de creşă sau cămin, fără a le fi afectate drepturile ce decurg din calitatea de salariat. Timpul în care au fost încadrate în aceste condiţii se consideră, la calculul vechimii în muncă, timp lucrat cu o normă întreagă¹⁴⁴;
• salariaţii care îşi desfăşoară activitatea în locuri de muncă cu condiţii deosebite beneficiază de reducerea duratei normale a timpului de muncă sub 8 ore pe zi, în condiţiile prevăzute de lege, şi nu pot fi solicitaţi să efectueze ore suplimentare, cu excepţia cazurilor justificate de prevederi exprese ale regulamentelor specifice activităţii respective sau a unor situaţii apărute fortuit. Durata reducerii timpului normal de muncă şi categoriile de personal care beneficiază de acest program se stabilesc prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, grupuri de unităţi şi unităţi¹⁴⁵;
• salariaţii care efectuează cel puţin 3 ore de muncă noaptea (între orele 22-06) beneficiază, fie de program de lucru redus cu o oră faţă de durata normală a zilei de lucru, fie de un spor la salariu de minimum 25% din salariul de bază pentru fiecare oră de muncă de noapte prestată¹⁴⁶;
• medicii încadraţi în unităţile publice din sectorul sanitar sau în serviciile de ambulanţă au un program de 7 ore în ,medie pe zi, iar medicii, personalul sanitar cu pregătire superioară şi personalul sanitar mediu încadraţi în unităţile publice din sistemul sanitar ce desfăşoară activitate de anatomie patologică, medicină legală (prosectură şi disecţie) activitate de radiologie şi medicină nucleară, lucrează cu un program de 6 ore pe

zi;

- potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000, salariaţii care, din motive medicale, nu mai pot presta activitate pe durata normală de 8 ore pe zi, primesc o indemnizaţie pentru reducerea timpului de muncă cu o pătrime (adică, cu două ore pe zi).Propunerea de acordare a indemnizaţiei o face medicul curant şi va fi urmată de avizul medicului expert al asigurărilor sociale, pentru cel mult 90 de zile într-un an calendaristic (art. 111-112 ).

Tot la categoria excepţii încadrăm situaţiile în care durata timpului de muncă poate fi mai mare de 8 ore pe zi.

În acest sens, Codul muncii prevede :

1. în funcţie de specificul unităţii sau al muncii prestate, se poate opta pentru o
   repartizare inegală a timpului de muncă, adică, în loc de 5 zile cu 8 ore pe zi (repartizare
   uniformă) să se lucreze un alt număr de zile cu un alt număr de ore pe zi , încât, să fie
   respectată durata normală a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână (art. 110);
2. durata maximă legală a timpului de muncă, inclusiv orele suplimentare, este de
   48 ore pe săptămână. Prin excepţie, durata timpului de muncă va putea fi prelungită peste
   48 de ore/săptămână, cu condiţia ca media orelor de lucru, calculată pe o perioadă de
   referinţă de o lună calendaristică să nu depăşească 48 de ore/săptămână ( art. 111 alin. 2 )

Pentru anumite sectoare de activitate, unităţi sau profesii stabilite prin contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional, se pot negocia, prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură aplicabil, perioade de referinţă care pot fi mai mari de o lună, dar care să nu depăşească 12 luni.

La stabilirea perioadelor de referinţă nu se vor lua în calcul durata concediului de odihnă anual şi situaţiile de suspendare a contractului individual de muncă.

Art. 17 alin. 2 din Contract ... naţional 2007-2010 Art. 12 din Contractul ... naţional 2007-2010

Art. 41 alin. 3 lit. e din Contract . naţional 2007-2010

1. dacă pentru anumite sectoare de activitate, unităţi sau profesii, se negociază o durată zilnică a timpului de muncă de 12 ore, aceasta va fi urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore ( art. 112 ).

3. Munca în timpul nopţii

Munca în timpul nopţii este aceea care se prestează în intervalul cuprins, între orele 22,00 - 6,00 (conform art.122 din Codul muncii) sau chiar 21,00 - 7,00 (conform art.16 alin.1 din Contractul ... naţional).

Durata normală a muncii de noapte nu poate depăşi 8 ore într-o perioadă de 24 de

ore.

Compensare. Salariaţii care efectuează cel puţin 3 ore de muncă de noapte beneficiază :

• fie de program de lucru redus cu o oră faţă de durata normală a zilei de muncă, fără afectarea salariului de bază,
• fie de un spor la salariu de minimum 25% din salariul de bază pentru fiecare oră de muncă de noapte lucrată.

Condiţii: salariaţii care urmează să desfăşoare cel puţin trei ore de muncă de noapte sunt supuşi unui examen medical gratuit înainte de începerea activităţii şi după aceea, periodic. Dacă salariaţii care prestează muncă de noapte au probleme de sănătate recunoscute ca având legătură cu această muncă, vor fi trecuţi la o muncă de zi pentru care sunt apţi (art. 124 C. muncii).

Se interzice programarea la muncă în timpul nopţii a tinerilor sub vârsta de 18 ani (art.125 alin.1 din Codul muncii) , iar a femeilor gravide, a lăuzelor şi a celor care alăptează este posibilă numai cu acordul lor.

4. Munca suplimentară

Potrivit art.117 alin. 1 din Codul muncii, orele în care o persoană prestează muncă peste durata normală a timpului de muncă săptămânal sunt ore suplimentare şi se compensează cu timp liber corespunzător. Dacă munca astfel prestată nu a putut fi compensată cu ore libere plătite în următoarele 30 de zile, se vor plăti cu un spor la salariu.

Pentru orele suplimentare şi pentru orele lucrate în zilele libere şi în zilele de sărbători legale ce nu au fost com₁p₄e₇nsate corespunzător cu ore libere plătite se acordă un spor de 100% din salariul de bază¹⁴⁷.

Tinerii în vârstă de până la 18 ani nu pot presta muncă suplimentară. Salariaţii prestează ore suplimentare peste limita stabilită de lege doar în următoarele situaţii: cazuri de forţă majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor unui accident.

Norma de muncă. Făcând o legătură cu timpul de muncă, Codul muncii a reglementat în acelaşi capitol problema normei de muncă. S-a considerat că norma de muncă exprimă "cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea operaţiunilor sau lucrărilor de către o persoană cu calificare corespunzătoare, care lucrează cu intensitate normală, în condiţiile unor procese tehnologice şi de muncă determinate. Norma de muncă cuprinde timpul productiv, timpul pentru întreruperi impuse de desfăşurarea

Art.   43 alin.   3 lit c din Contractul ... naţional 2007-2010procesului tehnologic, timpul pentru pauze legale în cadrul programului de muncă (art.

126).

Normele de muncă se elaborează de către angajator conform normativelor în vigoare cu acordul sindicatului sau, după caz, al reprezentanţilor salariaţilor.

În cazul unui dezacord cu privire la normele de muncă părţile vor apela la arbitrajul unui terţ ales de comun acord.

Art. 109 alin. 2 din Codul muncii.

Art. 17 alin. 1 din Contract colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010