Dreptul la respectarea vietii private si de familie prin prisma art. 8 al Conventiei europene pentru Drepturile Omului.
Articolul 8
1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale.
2. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in executarea acestui drept decit in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora.
Activitati sau masuri care fac parte din viata privata
Este oare interceptarea discutiilor telefonice intotdeauna identificata cu ingerinta in viata privata?
Recurgerea la aparatele de urmarire electronica cu scopul de a intercepta convorbirile private a fost considerata ca depinzind de domeniul vietii private, oricare ar fi citeodata continutul conversatiei in cauza.
Colectarea informatiilor cu privire la individ de catre functionarii statului fara consimtamintul lui afecteaza viata sa privata si decurge din prevederile articolului 8 (1). In aceasta categorie de activitati intra in special:
Un recensamint oficial ce contine intrebari obligatorii cu privire la sex, statutul matrimonial, locul nasterii si alte detalii personale.
Luarea amprentelor digitale si efectuarea unei fotografii de identitate, precum si colectarea altor date personale de catre politie , fie si intr-un registru tinut secret. Colectarea datelor medicale si perfectarea unor dosare medicale
Tendinta serviciilor fiscale de a afla detalii despre cheltuielile personale ale contribuabililor (si despre detaliile intime din viata lor privata) Un sistem de identificare precum cel folosit in domeniul administrativ si civil (domeniul sanatatii, serviciilor sociale, fiscale etc.).
Accesul la datele cu caracter personal
Imposibilitatea de a avea acces la dosarele statului poate uneori sa fie analizata ca fiind o ingerinta in viata privata, in functie de tipul informatiilor detinute.
Cu toate ca articolul 8 nu contine nici o referinta explicita la nume, patronimicul unei persoane tine de viata privata si de familie, in masura in care acesta constituie un mod de identificare. Faptul ca statul are interesul de a reglementa uzul nu este suficient pentru a exclude problema numelui unei persoane din domeniul vietii private si de familie. Acelasi rationament este valabil pentru prenumele care tin de viata privata si de familie, in masura in care ele constituie un mijloc de identificare in familie si societate.
Viata privata
Jurisprudenta privind dreptul la respectarea vietii private cuprinde o serie de subiecte, care variaza de la culegerea si memorizarea informatiei, accesul la informatiile cu caracter personal, reglementarea utilizarii numelor patronimice la protejarea integritatii fizice si morale. Intrebarile cu privire la corespondenta, in care unele aspecte specifice se refera la viata privata, reprezinta obiectul unei sectiuni separate de la finalul acestei parti.
Gruparea si stocarea informatiei cu caracter personal
Masurile in care statul poate sa grupeze, sa stocheze si sa utilizeze informatia de ordin personal cu privire la un individ fara consimtamintul acestuia, depinde de compatibilitatea actiunilor cu articolul 8. Aceste actiuni se impart in mod general in doua categorii: gruparea si stocarea informatiei de catre politie in cadrul prevenirii si reprimarii criminalitatii si constituirea dosarelor de catre serviciile de securitate cu scopul protejarii securitatii statului.
Tipurile de informatii care pot fi colectate si stocate de catre politie
Fotografii
Pentru a sti daca fotografiile indivizilor facute de catre politie constituie o intruziune in viata lor privata sau nu, acestia trebuie sa determine daca ele contin scene din viata privata sau incidente publice si daca serviciul in cauza intentiona sa le foloseasca limitat sau, din contra, sa le faca accesibile publicului larg .
Colectarea datelor cu caracter personal in scopul protectiei securitatii nationale
Curtea accepta ideea ca, pentru a proteja securitatea nationala, statele au nevoie de legi care ar permite autoritatilor sa colecteze si sa memorizeze in fisiere secrete informatii despre persoane. In plus, este acceptabil ca autoritatile sa poata folosi aceste informatii pentru evaluarea candidatilor la posturi importante care implica securitatea nationala. Statului ii revine, in mod normal, sarcina de a identifica aceste conditii exceptionale si aceste situatii speciale. Totusi, in cazurile de acest gen, Curtea a declarat ca ea trebuie sa se convinga de existenta garantiilor adecvate si suficiente contra abuzului. Aceasta ar fi necesar, deoarece un «sistem de supraveghere secreta destinat asigurarii securitatii nationale creeaza un risc de subminare, chiar de distrugere a democratiei pe motivul apararii acesteia» . Statele trebuie sa formeze, in consecinta, un cadru adecvat al asigurarii garantiilor care ofera un minim de norme de protectie pentru a impiedica abuzul de putere al autoritatilor publice si incalcarea drepturilor protejate de articolul 8.
Accesul la datele cu caracter personal pastrate de stat
Se intimpla frecvent ca petitia sa se refere mai mult la imposibilitatea pentru persoana in cauza de a avea acces la informatiile care o privesc, precum cele detinute de catre stat, decit asupra principiului acestei detineri.
Divulgarea datelor cu caracter personal unei terte parti sau publicului
Protectia informatiilor cu caracter personal are o importanta fundamentala pentru dreptul la o viata privata, astfel incit divulgarea acestor informatii publicului sau unei terte parti poate sa constituie o ingerinta mai putin dificil de justificat decit simpla lor memorizare. In general, interesul public asociat cu divulgarea trebuie sa prevaleze asupra dreptului individului la respectarea vietii sale private, tinindu-se cont de scopul urmarit si garantiile ce insotesc modalitatile de divulgare.
Divulgarea facuta de catre politie presei
Dezvaluirea de catre politie a detaliilor unei arestari presei poate crea probleme in functie de circumstantele cazului. In 1995, un reclamant se plingea de faptul ca in presa au aparut detalii cu privire la arestarea sa, in urma arestarii sale pentru suspectarea de atentat la pudoarea unui tinar si in special aluzia la confiscarea la domiciliul sau a numeroaselor documente pornografice cu copii, care incalcau dreptul la respectarea vietii private. El contesta veridicitatea detaliilor divulgate presei de catre politisti si se plingea de faptul ca anumite detalii suplimentare dezvaluite de acestia erau de natura sa permita vecinilor sa-l identifice. Comisia a estimat ca un astfel de comportament putea constitui o ingerinta, el era justificat in masura in care dezvaluirile rezumau evenimentele ce au avut loc: ele se inscriau astfel in cadrul urmaririi scopului legitim al informarii publicului asupra problemelor de interes general.
Divulgarea datelor medicale si incalcarea caracterului lor confidential
Pentru Curte, respectarea caracterului confidential al informatiilor cu privire la sanatate constituie un principiu esential al sistemului juridic al tuturor Partilor contractante la Conventie (Z. v. Finlanda, hotarire din 25 februarie 1997.). Este esential nu doar pentru protejarea vietii private a bolnavilor, dar si pentru pastrarea increderii lor in corpul medical si serviciile de sanatate in general. In lipsa unei asemenea protectii, persoanele care necesita ingrijiri medicale ar putea fi descurajate sa furnizeze informatii cu caracter personal si intim necesare pentru prescrierea tratamentului adecvat si chiar pentru consultarea unui medic. O reactie asemanatoare ar putea pune in pericol sanatatea lor in cazul bolnavilor de maladii transmisibile, chiar cea a colectivitatii.
Curtea a admis, in paralel, ca protectia confidentialitatii datelor medicale, care sint in interesul pacientului, precum si al colectivitatii in ansamblu, poate uneori sa treaca neobservata in fata anchetarii infractiunilor penale, a urmaririi autorilor si a protectiei publicitatii procedurilor judiciare. Fiecare caz trebuie, in consecinta, examinat separat, tinindu-se cont de marja de apreciere conferita statului in domeniul in cauza.