Sub aspectele principale, constatarea, sancţionarea şi contestarea contravenţiilor din domeniul fiscal sunt supuse dispoziţiilor procedurale cuprinse în OUG nr.2/2000 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor. Această lege fiind instituită ca act normativ fundamental al răspunderii administrative contravenţionale, dispoziţiile ei generale se aplică în domeniul fiscal la fel ca în celelalte domenii şi ramuri administrative de stat, însă în corelaţia necesară cu dispoziţiile privind contravenţiile şi sancţionarea lor cuprinse în legile de impozitare şi în acte normative cum sunt cele privind contravenţiile financiar - gestionare.
Din punct de vedere procedural, sancţionarea acestor contravenţii începe cu constatarea lor.
Constatarea contravenţiior din domeniul fiscal este de competenţa organelor fiscale şi de control financiar subordonate Ministerului Finanţelor, precum şi, în cazuri limitate, a organelor de control gestionar din ministere, regii autonome etc.
În parte diferit, contravenţiile comise prin încălcarea normelor privind montarea şi utilizarea aparatelor de taxat pentru impozitarea taximetriei auto pot fi constatate şi de către personalul de specialitate al organelor subordinate Ministerului Administraţiei şi Internelor care supraveghează circulaţia rutieră.
Constatarea acestor contravenţii implică întocmirea unui proces-verbal de constatare cuprinzînd datele privind organul constatator, contribuabilul persoană fizică sau funcţionarul din unitatea plătitoare de impozit, taxă etc, vinovat de săvârşirea contravenţiei, specificarea faptelor şi a omisiunilor constatate şi apreciate ca fiind contravenţii, precum şi precizarea împrejurărilor comiterii cu datele şi amănuntele necesare pentru calificarea lor juridică. În acest sens, dacă încălcările constatate ca săvârşite cu vinovăţie prezintă un grad de pericol social mai redus se califică contravenţii şi se sancţionează ca atare, iar dacă întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni actul constatator este trimis organelor judiciare pentru pornirea procesului penal împotriva persoanelor vinovate de comiterea respectivelor încălcări.
În ipoteza în care încălcările constatate sunt calificate contravenţii, motivat de constatarea elementelor constitutive ale uneia dintre contravenţiile reglementate pentru domeniul fiscal, procesul - verbal de constatare întocmit datat şi semnat se supune conducătorului organului din care face parte agentul sau inspectorul constatator cu propunerea de sancţionare contravenţională.
Sancţiunile ce se aplică contravenţiilor din domeniul fiscal sunt cele prevăzute expres în actele normative care enumeră aceste contravenţii şi anume:
- amenda bănească pentru oricare dintre contravenţiile din domeniul fiscal în cuantum bănesc diferit - între limite valorice minim şi maxim - prestabilite în categorii de contravenţii;
- plata unei sume de bani egală cu valoarea impozitului pe profit sustras şi a taxei pe valoarea adaugată sustrasă în condiţiile contravenţionale;
- suspendarea activităţii plătitorului de impozite sau taxe pe o perioadă până la 6 luni de zile.
Amenda bănească ce se aplică pentru sancţionarea acestor contravenţii este denumită şi amendă fiscală iar cuantumul ei valoric se decide între limitele minim şi maxim legale în raport de împrejurările comiterii fiecărei contravenţii de eventuale antecedente şi alte aspecte de atitudine a persoanelor vinovate.
Plata unei sume de bani egală cu impozitul sau taxa sustrase este o sancţiune bănească ce se aplică în mod imperativ însă numai concomitent cu plata în mod recuperator a impozitului sau taxei sustrase în condiţiile prevăzute de actele normative referitoare la impozitul pe profit şi taxa pa valoarea adăugată.
Conform reglementării impozitului pe profit această sancţiune se aplică în cazul în care se constată majorarea unor cheltuieli, evidenţe eronate şi alte încălcări săvârşite "cu scopul vădit de a reduce impozitul datorat", deci cu scopul vădit al "sustragerii de la impunere".
Conform reglementării taxei pe valoarea adăugată în situaţia în care se constată "ţinerea eronată a evidenţelor cu scopul vădit de a reduce taxa datorată bugetului de stat sau de a obţine o rambursare necuvenită, unităţile plătitoare varsă la bugetul de stat taxa sustrasă, o sumă egală cu valoarea acesteia, precum şi majorările de întârziere".
Din aceste dispoziţii citate, rezultă că întotdeauna cuantumul bănesc al acestei sancţiuni este o sumă de bani egală cu impozitul sau taxa sustrase.
Suspendarea activităţii plătitorilor de impozite şi taxe este o sancţiune reglementată cu aplicabilitate în cazurile de "repetare" a următoarelor contravenţii: nedepunerea în termenele legale a declaraţiilor de impunere, nerespectarea obiectului de activitate prevăzut în autorizaţia de funcţionare, refuzul de a comunica datele şi informaţiile cerute de organele fiscale, precum şi împiedicarea exercitării controlului fiscal.
Pe lângă aceste cazuri de suspendare a activităţii plătitorilor de impozite şi taxe, reglementarea taxei pe valoarea adăugată prevede aplicarea acestei sancţiuni în parte diferit. Conform dispoziţiilor cuprinse în actul normativ referitor la această taxă "în cazurile în care se constată întârzieri rcpetate sau intenţionate a plăţi taxei datorate bugetului de stat, Ministerul Finanţelor poate dispune suspendarea activităţii agentului economic până la efectuarea plăţii". Conform acestei dispoziţii, sancţionarea suspendări activităţii plătitorilor taxei pe valoarea adăugată se dispune de către Ministerul Finanţelor, în cazuri de întârzieri repetate sau intenţionate a plăţii taxei datorate, iar in ceea ce priveşte întinderea în timp, suspendarea activităţii operează până la efectuarea plăţii taxei datorate.
Împotriva oricărora dintre aceste sancţiuni contravenţionale contribuabilii, întreprinderile şi celelalte unităţi debitoare pot introduce contestaţii în 30 de zile de la încunoştiinţarea sancţionării.