Se accentuează contribuţia efectivă a principiului liberei circulaţii a persoanelor în Comunitate la recunoaşterea şi protecţia unor drepturi fundamentale comunitare în care sunt incluse atât libertăţile economice cu caracter personal, cât şi drepturile ulterior încorporate pentru a se face efectivă realizarea lor. Trebuie precizat care este diferenţa dintre această categorie de drepturi fundamentale comunitare şi cea de drepturi fundamentale universale: drepturile fundamentale comunitare sunt specifice dreptului comunitar, caracterul lor obligatoriu fiind aşadar determinat de o dublă relaţie, atât personală (nu se răsfrâng, în principiu, decât asupra naţionalilor statelor membre) cât şi materială (trebuie să fie vorba de o premisă care să fie cuprinsă în sfera competenţelor comunitare, atât în cadrul activităţii instituţiilor comunitare cât şi în cea a statelor membre, în executarea acestora.).
Libertatea circulaţiei persoanelor figurează ca element comun şi cheie a unora dintre instrumentele care au fost propuse în scopul de a asigura protecţia drepturilor fundamentale în Comunitate, chiar şi ţinând seama de faptul că sensul atribuit libertaţii de circulaţie depinde de modul de abordare din care, în fiecare caz în parte, se asigură protecţia sa. Dintr-o perspectivă limitată, la legatura cu o libertate economică, acţionează – în ciuda importanţei sale – Carta Comunitară a Drepturilor Sociale Comunitare, în care libera circulaţie a persoanelor este privită dintr-o triplă perspectiva, anume de circulaţie teritorială, profesională şi socială*. În schimb, în cadrul privitor la procesul de depaşire a viziunii economice şi funcţionale asupra încercărilor de a satisface o dimensiune politică a acestui principiu, legat de ideea de cetaţenie, trebuie scos în evidenţă modul de abordare adoptat de Declaraţia Drepturilor şi Libertaţilor Fundamentale, formulate de Parlamentul Europei. Aici, această libertate este redusă la caracteristicile ei de baza, anume aceea de a fi un drept la circulaţie teritorială, independent de exercitarea vreunei libertaţi economice descrise în Tratatul CEE aşa cum reiese din expresia folosită “libertate de mişcare”**. Persoanele care se bucura de dreptul comunitar al liberei circulaţii sunt cetăţenii Statelor Membre ale Uniunii Europene, ţărilor EEA şi Elveţiei, precum şi membrii familiilor acestor, indiferent de naţionalitatea acestora, care-i însoţesc sau li se alătură.
Drepturile ce decurg din calitatea de cetaţean european, pot fi clasificate în urmatoarele categorii: drepturi politice, libertăţi cu caracter economic şi drepturi - garanţii[1].
Din categoria drepturilor politice fac parte:
- dreptul de vot şi de a fi ales la alegerile locale (prevăzut în art.8 B(19) par.1);
Conform acestor dispoziţii, orice cetăţean al Uniunii rezident într-un stat membru fără să fie un resortisant[2] al statului respectiv are dreptul de a alege şi de a fi ales în cadrul alegerilor municipale din statul membru în care rezidenţiază, în aceleaşi condiţii ca resortisanţii acestui stat. Acest drept va fi exercitat sub rezerva modalităţilor adoptate de către Consiliu, statuând în unanimitate pe baza propunerii Comisiei şi după consultarea Parlamentului European; aceste modalităţi pot prevedea dispoziţii derogatorii atunci când problemele specifice ale unui stat membru o justifică.
* Acest document a fost adoptat in Consiliul Europei la Strassbourg (8 – 9.12.1989) de catre 11 state memebre cu exceptia Marii Britanii si a fost inclus ca etalon in Protocolul referitor la politica sociala din T.U.E.
**Art. 8 din Rezolutia prin care se aproba Declaratia Drepturilor si Libertatilor Fundamenatale din 12.04.1989 (D.O.C.E. nr 120. din 16.05.1989, pag.54) care se leaga de crearea unei cetatenii a Uniunii (art. 3 ) si de adoptarea unei liste de drepuri fundamentale (art. 4 paragraful 2) in cadrul Proiectului de Tratat al Uniunii Europene, adoptat de Parlamentul Europei in data de 14.02.1984
- dreptul de vot şi de a fi ales la alegerile pentru Parlamentul European (prevăzut în art. 8 B(19) par. 2).
Conform acestor dispoziţii, orice cetăţean al Uniunii rezident într-un stat membru fără să fie un resortisant al statului respectiv are dreptul de a alege şi de a fi ales în cadrul alegerilor pentru Parlamentul European ale statului membru în care rezidenţiază, în aceleaşi condiţii ca resortisanţii acestui stat. Acest drept va fi exercitat sub rezerva modalităţilor care vor fi stabilite de către Consiliu, statuând în unanimitate pe baza propunerii Comisiei şi după consultarea Parlamentului European; aceste modalităţi pot prevedea dispoziţii derogatorii atunci când problemele specifice ale unui stat membru o justifică.
Din categoria libertăţilor cu caracter economic fac parte:
- dreptul la libera circulaţie şi dreptul de sejur (prevăzut în art. 8 A(18) par. 1), arată că orice cetăţean al Uniunii are dreptul de a circula şi de a locui liber pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor şi condiţiilor prevazute de Tratat şi de dispoziţiile luate prin aplicarea sa. Dreptul la sejur a fost reglementat în mod concret prin dispoziţiile Directivei nr. 90/364/CEE a Consiliului din 28 iunie 1990, care a stabilit condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a beneficia de acest drept, respective[3]:
- calitatea de cetaţean a unui stat membru al Comunitaţii Europene;
- persoana solicitantă să nu beneficieze de dreptul de sejur în alt stat membru pe baza altor dispoziţii ale dreptului comuniar;
- solicitantul să dispună de asigurare medicală generală în statul unde solicită acordarea dreptului de sejur;
- solicitantul să facă dovada ca deţine resurse materiale suficiente astfel încat să nu solicite asistenţa socială din partea statului primitor.
Dreptul la sejur se acordă pe o perioada de 5 ani, putând fi prelungit dacă sunt îndeplinite condiţiile stabilite pentru acordarea sa. În afară de solicitant, de acest drept beneficiază, în mod indirect şi soţul solicitantului, descendenţii şi ascendenţii aflaţi în întreţinerea soţilor cu condiţia ca aceste persoane să beneficieze de resurse materiale suficiente de trai şi de asigurare medicala. Dreptul de sejur constată în eliberarea unei carţi de sejur, având o valabilitate de 5 ani cu posibilitatea reînorii.
- libera circulaţie a lucrătorilor şi accesul liber la locurile de muncă salariate (prevăzut în art. 48 (39) din tratat).
Orice cetăţean al unui stat membru are dreptul să desfăşoare o activitate, ca persoană angajată pe teritoriul unui alt stat membru, în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii acelui stat. S-a consacrat existenţa unei variabile pieţe europene a muncii, acordându-se prioritate lucrătorilor comunitari în detrimentul celor proveniţi din terţe ţări. Pentru a ocupa un loc de muncă, lucrătorul migrant trebuie să indeplinească aceleaşi condiţii prevăzute de legislaţia naţională, ca şi lucrătorul provenind din statul de primire. Potrivit art. 4 al Directivei 2005/36/CE „recunoaşterea calificărilor profesionale de către statul membru gazdă permite beneficiarului să aibă acees, în respectivul stat membru, la aceeaşi profesie ca cea pentru care este calificat în statul membru de origine şi să o exercite în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii din respectivul stat membru[4].”
- libertatea de stabilire pe teritoriul oricărui stat membru care presupune accesul la activităţile nesalariate precum şi înfiinţarea şi administrarea întreprinderilor (prevăzut în art. 52 (43) alin. 2).
Din categoria drepturilor - garanţii fac parte:
- dreptul de a se adresa mediatorului european (prevăzut în art.18D(21) alin.2);
- dreptul de petiţionare (prevăzut în art. 18 D (21) alin. 1), conform căruia orice cetaţean al Uniunii are drept de petiţionare către Parlamentul European. Astfel, beneficiar al drepturilor de petiţionare poate fi orice cetaţean al Uniunii, ca şi orice persoana fizică sau morală rezident sau având sediul statutar într-un stat membru; petiţia poate fi individuală sau în grup; obiectul petiţiei trebuie să privească un subiect legat de domeniile de activitate ale Comunităţii; obiectul petiţiei trebuie să îl privească în mod direct pe autorul ei.
[1] Tinca Ovidiu - Drept Comunitar Material, Ed. Luminalex, Bucureşti, 2003, pag. 72
[2] www.euroavocatura.ro - Persoana aparţinând unui stat/teritoriu guvernat de un alt stat.
[3] Feraru Daniela Petronela – Libera circulaţie a persoanelor în Uniunea Europeană, Ed. Lumen 2008, pag.34
[4] Dragomir Eduard, Niţă Dan – Libertatea de circulaţie a persoanelor, Ed.Nomina Lex, Bucureşti 2010, pag.66