Această formă de răspundere este una de sine stătătoare, Codul muncii făcând referire doar la anumite contravenţii, reglementate de art. 276:
„(1) Constituie contravenţie şi se sancţionează astfel următoarele fapte:
- nerespectarea dispoziţiilor privind garantarea în plată a salariului minim brut pe ţară, cu amendă de la 300 lei la 2.000 lei;
- încălcarea de către angajator a prevederilor art. 34 alin. (5), cu amendă de la 300 lei la 1.000 lei;
- împiedicarea sau obligarea, prin ameninţări ori prin violenţe, a unui salariat sau a unui grup de salariaţi să participe la grevă ori să muncească în timpul grevei, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei;
- stipularea în contractul individual de muncă a unor clauze contrare dispoziţiilor legale, cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei;
- primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 1.500 lei la 2.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăşi valoarea cumulată de 100.000 lei;
- încălcarea de către angajator a prevederilor art. 134 şi 137, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei;
- încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 135, cu amendă de la 5.000 lei
la 20.000 lei;
- h) nerespectarea dispoziţiilor privind munca suplimentară, cu amendă
de la 1.500 lei la 3.000 lei; - i) nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului
săptămânal, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei; - j) neacordarea indemnizaţiei prevăzute la art. 53 alin. (1), în cazul în care angajatorul îşi întrerupe temporar activitatea cu menţinerea raporturilor de muncă, cu amendă de la 1.500 lei la 5.000 lei;
- k) încălcarea prevederilor legale referitoare la munca de noapte, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei.
(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către
inspectorii de muncă.
(3) Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) li se aplică dispoziţiile
legislaţiei în vigoare".
Răspunderea contravenţională este „acea formă a răspunderii juridice ce constă în sancţionarea persoanelor (fizice şi juridice) vinovate de încălcarea dispoziţiilor legale care prevăd şi sancţionează contravenţiile"165.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 276 din Codul muncii, acestea prevăd şi sancţionează doar fapte ale angajatorului, prin diferite alte act normative putând fi stipulate sancţiuni pentru fapte contravenţionale ale salariatului.
Răspunderea penală
În cuprinsul art. 277-280 Codul muncii reglementează o serie de fapte care constituie infracţiuni, care corespund cu art. 83 (art. 277 din Codul muncii) şi cu art. 84 (art. 278 din Codul muncii) din Legea nr. 168/1999. De asemenea, Legea nr. 90/1996 privitoare la protecţia muncii cuprinde reglementarea anumitor infracţiuni. Toate aceste dispoziţii din actele normative mai sus menţionate constituie dreptul penal al muncii, reflectând gândirea legiuitorului, în concordanţă cu legislaţia europeană în materie, unde,
stabilindu-se o relativă ineficacitate a sancţiunilor civile, sancţiunile penale au crescut ca număr şi severitate.
Răspunderea penală este una din formele răspunderii juridice, alături de răspunderea civilă, administrativă, contravenţională sau disciplinară.
Acest tip de răspundere intervine, în materia dreptului muncii, ori de câte ori se încalcă regulile stabilite de către normele de drept ori cele negociate între partenerii sociali. Raportul juridic de răspundere penală în această materie are în conţinut drepturile şi obligaţiile corelative ale părţilor: angajator şi salariat.
În ceea ce priveşte obiectul răspunderii penale, respectiv sancţiunea pe care statul o aplică persoanei care a săvârşit fapta ilicită.
Cele două infracţiuni prevăzute şi sancţionate de Codul muncii sunt cea de neexecutare a hotărârii judecătoreşti definitive privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresată angajatorului de către partea interesată (art. 277 din Codul muncii) şi neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive, privind reintegrarea în muncă a unui salariat (art. 278 din Codul muncii).