Plata sumelor de bani cuvenite bugetelor publice, reprezentând impozite şi taxe, este cel mai important mod de stingere a creanţelor fiscale, constând în achitarea benevolă de către contribuabili, persoane fizice sau juridice, a unor sume de bani.
Conform interesului realizării creanţelor fiscale, actele normative referitoare la impozite şi taxe stabilesc condiţiile plăţii, precum şi majorările de întârziere ce se aplică în cazul depăşirii termenelor legale de plată a acestor creanţe băneşti.
Plăţile de impozite şi taxe se aseamănă cu plăţile băneşti intervenite în raporturile patrimoniale dintre subiectele de drept civil. Cu toate acestea, achitarea creanţelor fiscale este supusă exclusiv dispoziţiilor legislaţiei fiscale, fără a i se aplica vreuna dintre dispoziţiile codului civil referitoare la plată.
Dintre cele mai importante condiţii de plată a impozitelor, taxelor şi altor venituri bugetare se remarcă plata de către subiectele impozabile sau taxabile, încasarea sau primirea impozitelor şi taxelor numai de către agenţii fiscali şi trezoreriile încredinţate în acest scop.
Din punctul de vedere al subiectului plătitor, fiecare dintre impozite şi taxe se plăteşte de către subiectul impozabil şi taxabil, din iniţiativă proprie. Manifestarea de voinţă a subiectului impozabil ori taxabil exteriorizată şi dovedită de faptul plăţii sumei de bani datorată produce efectul juridic de stingere a obligaţiei fiscale.
Referitor la forma procedurală a plăţii, debitorii de impozite şi taxe care au conturi deschise la bănci sau la trezoreriile finanţelor publice - regii autonome, întreprinderi, societăţi comerciale etc. - plătesc sumele de bani datorate ca venituri bugetare prin decontarea fără numerar a respectivelor sume din conturile bancare proprii în conturile de venituri ale bugetului de stat sau bugetelor locale. Pentru această decontare, debitorii întocmesc dispoziţii de plată scrise pe formulare tipizate în cuprinsul cărora se specifică debitorul, contul său bancar suma de bani ce se plăteste şi ce reprezintă - impozit, taxă etc. - precum contul de venit bugetar către care se efectuează plata. In temeiul acestor dispozitii de plată, sumele de bani specificate în ele se trec din conturile bancare ale debitorilor în conturile de venituri bugetare.
Persoanele fizice debitoare de impozite şi taxe care nu au conturi bancare plătesc sumele datorate fie în numerar agenţilor fiscali, trezoreriilor sau casieriilor autorizate să încaseze venituri bugetare, fie prin mandat poştal pe adresa organului fiscal în evidenţa căruia sunt înscrişi ca subiecte impozabile sau taxabile. Plăţile de acest fel pot fi făcute atât de către persoanele fizice debitoare, cât şi de alte persoane fizice, însă în numele celor debitoare.
Referitor la dovada plăţii, plăţile de impozit şi alte sume de bani datorate ca venituri bugetare, efectuate prin decontare fără numerar se dovedesc cu dispoziţiile de plată întocmite şi utilizate în acest scop. Spre deosebire de aceasta, plăţile de impozite, taxe etc., efectuate în numerar se dovedesc cu ajutorul chitanţelor eliberate de agenţii sau casierii încasatori, întocmite pe formulare tipizate cuprinzând denumirea organului fiscal reprezentat de agentul sau casierul încasator, numărul de ordine, numele şi domiciliul plătitorului, suma de bani încasată şi impozitul, taxe etc., ce reprezintă această sumă, sigiliul emitentului şi semnătura agentului sau casierului încasator. În cazul plăţilor efectuate pe mandat poştal, achitarea sumei datorate se dovedeşte prin chitanţa emisă de oficiul poştal care a primit suma de bani şi mandatul poştal.
În timp, plăţile de impozite, taxe şi alte venituri bugetare trebuie efectuate până la termenele legale de plată fiind legal admisă atât plata anticipată cât şi amânarea şi eşalonarea - la cerere - a plăţii.
Amânarea şi eşalonarea plăţi unor impozite sau taxe este admisă însă numai în cazuri limitate, având în vedere mai ales dificultăţi intervenite în situaţia patrimonială a unor subiecte impozabile în preajma scadenţei obligaţiilor fiscale. De exemplu, reglementarea impozitului agricol prevede obişnuit amânarea şi eşalonarea - la cerere - a plăţii acestui impozit în cazuri de pierderi de recolte cauzate de fenomene naturale, reglementarea taxei de timbru asupra succesiunilor prevede competenţa organelor fiscale de a aproba eşalonarea plăţii acestei taxe etc.
Neplata impozitelor şi celorlalte creanţe fiscale în termenele legale, respectiv depăşirea termenelor legate de plată a acestor creanţe, atrage aplicarea unor majorari de întârziere.