Teroriştii sunt persoane devotate, adesea fanatice, din cadrul unui grup politic, social, etnic, religios sau naţional implicate în acţiuni motivate politic şi îndreptate împotriva unor ţinte necombatante, în scopul influenţării publicului.
Pentru a avea o imagine corectă asupra terorismului şi organizaţiilor teroriste trebuie menţionat faptul că apartenenţa teroriştilor la un grup etnic, naţional, politic sau religios nu înseamnă automat că întregul grup este terorist.
Persoanele cele mai radicale dintr-un asemenea grup, renunţă la formele revendicative şi de protest paşnice şi se constituie în structuri care pregătesc şi comit acţiuni teroriste în scopul obţinerii anumitor obiective politice.
Organizaţiile teroriste pot avea o rază de acţiune limitată la un terorism naţional (terorism intern) sau pe teritoriul mai multor ţări (terorism internaţional) şi sunt diferite ca mărime, structură internă, mijloace utilizate, obiective urmărite şi modul în care îşi procură fondurile necesare desfăşurării activităţii.
Prezentăm mai jos cele mai cunoscute organizaţii teroriste, caracterizate printr-o rază mai mare de acţiune, număr important de membri şi simpatizanţi precum şi o influenţă semnificativă asupra publicului.
1. Al - Qaida
A fost înfiinţată de Osama Ben Laden la sfârşitul anilor ,80 în scopul unificării arabilor care luptau în Afganistan împotriva Uniunii Sovietice. A ajutat la finanţarea, recrutarea, transportul şi antrenarea extremiştilor islamici sunniţi pentru rezistenţa afgană.
În momentul de faţă are ca scop crearea unui Califat pan-islamic în întreaga lume prin conlucrarea cu grupările extremiste islamice, în vederea înlăturării de la putere a regimurilor considerate „ne-islamice" şi expulzarea occidentalilor şi non-musulmanilor din ţările musulmane.
În 2001 a fuzionat cu Jihadul Islamic Egiptean (Al-Jihad). Al-Qaida numără în prezent câteva mii de membri şi asociaţi şi are celule în lumea întreagă, fiind întărită de legăturile pe care le are cu reţelele extremiste sunnite. Până la îndepărtarea regimului taliban din Afganistan a avut baza în această ţară, în prezent fiind dispersată în grupuri mici în sudul Asiei, Asia de Sud-Est şi Orientul Mijlociu. Dispune de o serie de firme paravan prin care câştigă bani, solicită donaţii de la simpatizanţi şi obţine fonduri ilicite din donaţiile caritabile către organizaţiile musulmane.
S-a remarcat prin mai multe acţiuni teroriste, respectiv:
- atentatul cu bombă comis la 28 noiembrie 2002, asupra unui hotel din Mombasa, Kenya, soldat cu uciderea a 15 persoane şi rănirea altor 40;
- bombardarea la 12 octombrie 2002 a unui club de noapte din Bali, Indonezia, în care şi-au pierdut viaţa 180 de persoane;
- atacul declanşat pe teritoriul S.U.A. la 11 septembrie 2001, cu ocazia căruia 19 atentatori sinucigaşi au deturnat patru aeronave comerciale ale S.U.A., zdrobind două dintre ele de clădirile World Trade Center din New York, unul de clădirea Pentagonului lângă Washington D.C., iar al patrulea s-a prăbuşit pe (Ministerul de Externe al Statelor Unite ale Americii, O analiză a terorismului în lume, aprilie 2003, p. 102) un câmp din Shanksville, Pennsylvania, în total fiind ucise aproximativ 3.000 de persoane.
2. Al-Jihad
Mai este cunoscută şi sub alte denumiri: Jihadul Islamic Egiptean, Gruparea Jihad sau Jihadul Islamic.
Este cunoscută cu activităţi teroriste de la sfârşitul anilor '70 şi s-a unit cu Al-Qaida în iunie 2001, dar mai desfăşoară şi operaţiuni independente.
Obiectivele organizaţiei sunt înlăturarea de la putere a guvernului egiptean şi înlocuirea acestuia cu unul islamic, precum şi atacarea obiectivelor americane şi israeliene din Egipt şi străinătate.
Are în structura sa câteva sute de membri aflaţi în cea mai mare parte în afara Egiptului, respectiv în Yemen, Afganistan, Pakistan, Liban şi Marea Britanie, susţinuţi se pare de Iran. De asemenea, este posibil ca unele fonduri să le obţină prin diverse organizaţii non-guvernamentale islamice, firme paravan şi activităţi specifice crimei organizate.
S-a specializat în atacuri armate împotriva unor oficialităţi guvernamentale egiptene de rang înalt şi atentate cu maşini capcană împotriva unor obiective americane şi egiptene. Exemplificăm ca acţiuni ale Al-Jihad asasinarea în anul 1981 a preşedintelui Egiptului, Anwar Sadat şi încercările de asasinat în 1993 a primului-ministru Atef Sedki şi ministrului de interne Hassan al-Alfi.
3. Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei (PFLP)
A fost înfiinţată în anul 1967 de către George Habash ca grupare marxist-leninistă, desprinzându-se din Mişcarea Naţionalistă Arabă. Are ca principal obiectiv lupta împotriva ocupaţiei teritoriilor palestiniene de către Israel şi se opune negocierilor cu această ţară.
Este localizată şi operează în Siria, Liban, Israel, Cisiordania şi Fâşia Gaza. Primeşte adăpost în Siria şi oarece asistenţă logistică din partea acesteia.
A comis numeroase atacuri teroriste internaţionale în timpul anilor '70 împotriva unor ţinte israeliene sau arabe moderate. Şi-a intensificat activitatea operaţională de la iniţierea actualei Intifade şi 1-a asasinat pe ministrul turismului israelian în octombrie 2001, pentru a răzbuna uciderea de către Israel a secretarului general al organizaţiei, în acelaşi an.
Din P.F.L.P. s-a desprins în anul 1968 Frontul Popular de Eliberare a Palestinei - Comandamentul General (P.F.L.P. - G.C.), sub pretextul că doreşte să se concentreze mai mult asupra luptei şi mai puţin a politicii.
Gruparea are sediul în Damasc şi baze în Liban. Primeşte ajutor logistic şi militar din Siria şi ajutor financiar din Iran.
A efectuat mai multe atacuri în Europa şi Orientul Mijlociu, utilizând mijloace ieşite din comun, cum ar fi baloane cu aer cald şi deltaplane cu motor.
La sfârşitul anilor '70 din P.F.L.P. - G.C. s-a desprins Frontul de Eliberare a Palestinei, cunoscut pentru atacurile aeriene împotriva Israelului.
Această grupare este şi autoarea atacului din 1985 asupra navei italiene de croazieră Achille Lauro şi uciderea cetăţeanului american Leon Klinghoffer.
4. Mişcarea de Rezistenţă islamică (HAMAS)
A fost constituită la sfârşitul anului 1987, dintr-o ramură a Frăţiei Musulmane şi are în prezent zeci de mii de susţinători şi simpatizanţi.
Diverse elemente HAMAS au apelat atât la mijloace politice cât şi la mijloace violente, inclusiv terorism, pentru a-şi atinge obiectivul de a crea un stat islamic palestinian în Israel.
Cu o structură flexibilă, cu unele elemente care-şi desfăşoară activitatea în clandestinitate şi altele activând la vedere prin moschee şi instituţii de servicii sociale pentru recrutarea de noi membri, colectarea de fonduri, organizarea activităţilor şi propagandă, membrii HAMAS sunt concentraţi în Fâşia Gaza şi Cisiordania.
Organizaţia primeşte fonduri din Iran, dar sursa principală o reprezintă donaţiile palestinienilor cu reşedinţa în străinătate şi susţinătorilor privaţi din statele arabe moderate.
Activiştii HAMAS, în special cei din brigăzile Iff al-Din al-Qassam, au comis multe atentate - inclusiv importante atentate sinucigaşe cu bombe -împotriva ţintelor militare şi civile israeliene. La începutul anilor '90 atacurile lor s-au îndreptat şi asupra colaboratorilor palestinieni şi rivalilor din Fatah.
Activitatea HAMAS s-a intensificat începând cu anul 2001, revendicând numeroase atacuri împotriva intereselor israeliene.
5. Hezbollah (Partidul lui Dumnezeu)
Această organizaţie a fost înfiinţată în anul 1982, ca reacţie la invazia Libanului de către Israel, cu o structură etnică şiită, având ca inspiraţie ideologică revoluţia iraniană şi învăţăturile Aiatolahului Khomeini.
Are în componenţă câteva sute de terorişti operativi şi mai multe mii de susţinători. Operează în suburbiile din sudul Beirutului, Valea Beka's şi sudul Libanului. A înfiinţat celule în Europa, Africa, America de Sud, America de Nord şi Asia. Primeşte ajutor sub formă de fonduri, baze de antrenament, arme, explozibili, sprijin politic, diplomatic şi logistic din Siria.
Scopul organizaţiei îl reprezintă eliberarea Ierusalimului şi în final eliminarea Israelului, precum şi instaurarea unui regim islamic în Liban. Cu toate acestea, Hezbollah a făcut parte activă din sistemul politic al Libanului începând din 1992. Această organizaţie este în strânsă legătură cu Iranul, de unde este deseori dirijat, dar constituie şi un aliat tactic puternic pentru Siria în promovarea obiectivelor acestei ţări în regiune.
6. Organizaţia Abu Nidal (ANO)
înfiinţată de Sabri al-Banna (alias Abu Nida) prin desprinderea din OEP în anul 1974, mai este cunoscută şi sub alte denumiri: Fatah - Consiliul Revoluţionar - Brigăzile Revoluţionare Arabe, Septembrie Negru şi Organizaţia Revoluţionară a Musulmanilor Socialişti.
Este alcătuită din diverse comitete funcţionale, incluzând comitete politice, militare şi financiare. Funcţionează în Liban, inclusiv în câteva tabere de refugiaţi palestinieni, demonstrându-şi capacitatea de a opera pe zone extinse, inclusiv în Orientul Mijlociu, Asia şi Europa.
S-a bucurat de ajutor masiv din partea Irakului, Libiei şi Siriei şi a lansat atacuri teroriste în mai multe ţări, ucigând sau rănind peste 900 de persoane.
Ţintele au inclus Statele Unite, Marea Britanie, Franţa, Israel, palestinieni moderaţi, OEP şi diverse ţări arabe.
Exemplificăm ca acţiuni teroriste realizate, atentatele asupra aeroporturilor din Roma şi Viena în 1985, atacul asupra sinagogii Neve Shalom din Istanbul şi deturnarea zborului Pan Am 73 la Karachi în septembrie 1986.
7. Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK)
Această organizaţie a fost înfiinţată în 1974 ca o grupare marxist-leninistă insurgenţă a turcilor de origine kurdă, în prezent având aproximativ 4.000-5.000 de membri, localizaţi în principal în nordul Irakului, dar şi mai multe mii de simpatizanţi în Turcia.
La începutul anilor '90, PKK a trecut de la activităţi de gherilă rurală la terorism urban. Autorităţile turce l-au capturat în Kenya, în anul 1999, pe preşedintele organizaţiei, Abdullah Ocalan, ulterior acesta fiind condamnat la moarte de Curtea Supremă de Securitate din Turcia. In august 1999, Ocalan a anunţat o „iniţiativă de pace", ordonând din închisoare membrilor grupării să se abţină de la acte de violenţă şi cerând instaurarea unui dialog cu Ankara în problema kurdă. La Congresul PKK din ianuarie 2000, membrii partidului au susţinut iniţiativa lui Ocalan şi au declarat că vor folosi numai mijloace politice în atingerea noului obiectiv al grupării, şi anume obţinerea de drepturi civile pentru kurzii din Turcia, hotărâre pe care au susţinut-o şi la următorul Congres din 2002, când PKK şi-a schimbat numele în Congresul pentru Libertate şi Democraţie al Kurdistanului (KADEK).
PKK a operat cu sprijinul Siriei, Irakului şi Iranului, în Turcia, Europa şi Orientul Mijlociu, ţintele fiind constituite din reprezentanţi ai forţelor guvernamentale de securitate din Turcia, oficiali turci locali şi locuitori ai statelor care se opuneau organizaţiei. In anul 1993 şi primăvara anului 1995 fost lansate mai multe atacuri împotriva clădirilor care adăposteau misiuni diplomatice turceşti şi diverse firme ale acestei ţări, în zeci de oraşe din Europa Occidentală. D. asemenea, unele atacuri au vizat zone turistice din Turcia, pentru a lovi în industria turistică a acestei ţări.
8. Patria Bască şi Libertatea (ETA)
A fost înfiinţată în anul 1959 cu scopul de a crea un stat independent, care să aibă la bază principiile marxiste, în provinciile Vizcaya, Guipuzcoa, Alava şi Havarra din nordul Spaniei şi departamentele Labourd, Basse Navarre şi Soule din sud-vestul Franţei. Organizaţia are sute de membri activi şi un important număr de simpatizanţi, operând în principal în regiunile autonome basce din nordul Spaniei şi sud-vestul Franţei, dar a bombardat obiective spaniole şi franceze şi din alte părţi.
A primit, de-a lungul timpului, asistenţă şi armament din Libia, Liban şi Nicaragua. De asemenea, se presupune că membrii grupării au primit adăpost când s-au refugiat în Cuba şi ţări din America de Sud.
Pe seama grupării ETA sunt puse numeroase atacuri îndreptate împotriva oficialilor guvernului spaniol, forţelor militare şi de securitate, politicienilor şi reprezentanţilor justiţiei, dar şi zonelor turistice spaniole.
Recent, în aprilie 2006, reprezentanţi ai ETA s-au angajat să nu mai folosească tehnici teroriste ca mijloace de presiune pentru câştigarea drepturilor revendicate.
9. Calea Luminoasă (Sendero Luminosa/S.L.)
Această organizaţie a fost înfiinţată în Peru la sfârşitul anilor '60 de către fostul profesor universitar Abimael Guzman, pe baza unei doctrine maoiste militare. In anii '80, S.L. a devenit una dintre cele mai brutale organizaţii teroriste din America de Sud, bilanţul victimelor acestei organizaţii fiind apreciat în jurul uriaşei cifre de 30.000 de persoane.
Obiectivul organizaţiei îl constituie distrugerea instituţiilor peruviene existente şi înlocuirea lor cu un regim revoluţionar comunist ţărănesc.
Organizaţia se opune totodată oricărei influenţe străine la nivel guvernamental şi influenţei altor grupări de gherilă din America Latină, în special mişcării Tupac Amaru (MRTA).
Organizaţia a desfăşurat atacuri cu bombă la întâmplare şi asasinate cu ţintă precisă. In anul 1990, a comis atacuri cu încărcături explozive asupra unor misiuni diplomatice străine din Peru şi raiduri periodice asupra satelor.
Din această organizaţie fac parte aproximativ 400-500 militanţi înarmaţi, numărul acestora fiind puternic diminuat prin arestarea a numeroase persoane de către forţele guvernamentale peruviene, începând cu anii '90, dar şi datorită dezertării unora dintre membrii grupării. Numai în anul 2002 au fost arestaţi circa 200 de terorişti membri ai S.L.108
În prezent, asistăm la o revigorare economică a organizaţiei datorită implicării acesteia în traficul cu droguri, ceea ce ar putea crea premisele atragerii şi de noi membri.
10. Tigrii Eliberării Eclamului Tamil (LTTE)
Fondată în 1976, este cea mai puternică grupare din Sri Lanka, foloseşte metode legale şi ilegale pentru a strânge fonduri în vederea achiziţionării de arme şi a-şi face publică ideologia, pentru obţinerea independenţei Tamilului. LTTE a început conflictul armat cu guvernul din Sri Lanka în anul 1983, punând în aplicare o strategie de gherilă care include folosirea de tactici teroriste.
începând cu anul 2002, LTTE face tatonări şi manifestă disponibilitate pentru a încheia un armistiţiu cu guvernul din Sri Lanka.
Se estimează că în prezent gruparea este compusă din 8.000-10.000 de combatanţi înarmaţi şi beneficiază de un important sprijin extern pentru obţinerea de fonduri, procurarea de armament şi activităţi propagandistice. Tigrii controlează cea mai mare parte a coastelor nord-estice din Sri Lanka, dar a desfăşurat operaţiuni pe întreg teritoriul insulei. Are cartierul general în nordul ţării şi dispune de o reţea extinsă de puncte de control şi informatori pentru a monitoriza orice străin care ar intra în aria controlată de grupare. Organizaţia a îmbinat o strategie insurgenţă pe câmpul de luptă cu un program terorist care are ca ţintă nu numai persoane cheie din ţară, ci şi lideri politici şi militari sri lankezi importanţi din Colombo şi alte centre urbane.
Operaţiunile cele mai frecvente sunt: acţiunile sinucigaşe, asasinatele politice şi atentatele cu bombă.
11. Armata Republicană Irlandeză (IRA)
A fost constituită ca o componentă armată clandestină a mişcării pentru suveranitatea celor 32 de comitate, având ca scop îndepărtarea forţelor britanice din Irlanda de Nord, unificarea Irlandei şi împiedicarea procesului de pace din zonă. Mişcarea pentru Suveranitatea celor 32 de Comitate s-a opus adoptării, în septembrie 1997, de către Sinn Fein, a principiilor democraţiei şi non-violenţei enunţate de Mitchell şi amendamentelor 2 şi 3 din Constituţia Irlandeză, din decembrie 1999, care vizau Irlanda de Nord.
Organizaţia numără aproximativ 200 de membri activi şi alte câteva sute de simpatizanţi şi operează pe teritoriile Irlandei de Nord, Marii Britanii şi Republicii Irlanda, organizaţi în celule mici, strâns unite sub conducerea unui Consiliu Armat.
Se bănuieşte că gruparea primeşte fonduri din partea simpatizanţilor din S.U.A., de unde îşi procură şi o parte din armament. O altă sursă de armament sofisticat o reprezintă zona Balcanilor.
Operaţiunile planificate şi puse în aplicare constau în atentate cu bombă, asasinate, jafuri, bătăi, răpiri, contrabandă şi şantaj.
În iulie 1997 IRA a încheiat un armistiţiu, reconfirmat în aprilie 2002, prin care s-a angajat să nu mai desfăşoare activităţi teroriste, încercând să-şi realizeze obiectivele pe calea dialogului.