În ceea ce priveşte prescripţia executării sancţiunii contravenţionale, prin art. 14 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 se arată că aceasta intervine atunci când procesul verbal de constatare a contravenţiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancţiunii, prescripţia putând fi constatată, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, şi în procedura plângerii contravenţionale.
Referitor la momentul de la care începe să curgă termenul de 15 zile, pentru formularea plângerii contravenţionale, în art. 31 alin. (1) se arată că acesta este reprezentat, fie de data înmânării, fie de data comunicării procesului verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii.
Din interpretarea logică şi sistematică a dispoziţiilor legale enunţate anterior, rezultă că, în situaţia în care contravenientul a fost prezent la constatarea contravenţiei, iar agentul constatator aplică sancţiunea prin acelaşi act, o copie a procesului verbal şi a înştiinţării de plată i se înmânează acestuia, caz în care va semna de primire, iar de la acest moment începe să curgă termenul de 15 zile, pentru formularea plângerii contravenţionale.
În această situaţie nu se pune problema întreruperii prescripţiei executării sancţiunii contravenţionale, deoarece prescripţia nici nu a început să curgă, sancţiunea aplicată fiindu-i comunicată contravenientului de agentul constatator prin înmânarea directă a actului.
În schimb, în ipotezele în care contravenientul nu este prezent la constatarea faptei ori atunci când, deşi prezent, refuză să primească procesul verbal de constatare şi sancţionare contravenţională şi înştiinţarea de plată, precum şi atunci când sancţiunea se aplică de o altă persoană sau organ decât agentul constatator, actul astfel încheiat, nemaiputând fi înmânat persoanei sancţionate, va fi comunicat acesteia în cel mult o lună de la data aplicării sancţiunii.
Ca atare, pentru a putea produce efecte juridice, procesul verbal de constatare şi sancţionare contravenţională trebuie comunicat.
- Din perspectiva prescripţiei executării sancţiunii contravenţionale, se observă că termenul de o lună, prevăzut de art. 14 alin. (1) şi art. 25 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 este un termen special de prescripţie a cărui împlinire atrage stingerea dreptului autorităţii de a obţine executarea sancţiunii contravenţionale aplicate.
Instituirea acestui termen special de prescripţie are, pe de o parte, un rol preventiv, de a avertiza autoritatea asupra consecinţelor necomunicării actului în intervalul de timp prevăzut de lege, iar pe altă parte, de a sancţiona comportamentul acesteia, atunci când termenul a fost depăşit în mod culpabil, fără a se proceda la comunicarea actului de constatare şi sancţionare a faptei contravenţionale.
Întreruperea cursului prescripţiei se va realiza prin comunicarea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, iar pentru producerea efectului întreruptiv de prescripţie este obligatoriu ca actul comunicării să se situeze în interiorul termenului de o lună care începe să curgă de la data aplicării sancţiunii.
Din perspectivele analizate, se ridică problema dacă, pentru a produce efectul întreruptiv de prescripţie, este necesar ca o astfel de comunicare să fie primită efectiv de către persoana sancţionată ori dacă este necesară şi suficientă expedierea corespondenţei de către organul constatator sau, după caz, de organul care a aplicat sancţiunea.
În opinia ICCJ, pentru a se produce efectul întreruptiv de prescripţie este necesară şi suficientă expedierea actului, către contravenient, prin poştă cu aviz de primire, aceasta reprezentând o comunicare aptă a fi primită, fără a mai fi necesar să se aştepte ori să se realizeze o primire efectivă a actului din partea destinatarului, pentru ca, mai apoi, în funcţie de atitudinea acestuia, să se procedeze la afişarea actului.
În această interpretare şi aplicare a legii se poate considera că au existat diligenţele necesare din partea organului constatator şi/sau sancţionator, pentru conservarea dreptului său, de a obţine executarea sancţiunii şi pentru îndeplinirea obligaţiei legale de comunicare.
Pe de altă parte, nu sunt validate comportamentele abuzive şi dilatorii din partea persoanelor sancţionate contravenţional care, amânând ori refuzând primirea corespondenţei, pot determina depăşirea termenului de prescripţie prevăzut de lege şi, ca atare, ineficacitatea actului sancţionator.