Pin It

Introducere

Traficul de persoane continuă să fie un fenomen în plină evoluție atât din punctul de vedere al interesului manifestat de traficanți, aflați într-o necontenită căutare de mijloace de îmbogățire rapide și ilegale, cât și, într-o manieră firească și proporțională, al interesului manifestat de marile organisme internaționale angrenate în contracararea acestui fenomen. Ținând cont de criteriul veniturilor, traficul de persoane este una dintre cele mai profitabile infracțiuni, fiind situată pe al treilea loc în lume, surclasată doar de către traficul de droguri și de cel de armament. În același timp, aceasta continuă să fie și una dintre infracțiunile cu cele mai grave consecințe în planul umanitar, astfel că afirmația “ în spatele fiecărui număr se ascunde o viață, un suflet, un destin, iar ceea ce este peste zero deja este prea mult”[1] își găsește cu prisosință locul într-un context în care acțiunile societăților umane moderne urmăresc să-și specializeze resursele – politici, acțiuni sociale, profesioniști bine pregătiți etc. – pentru a oferi tuturor formelor de criminalitate organizată și, în particular, traficului de persoane, un răspuns necruțător, inteligent și adaptat, susceptibil de a reduce cât de mult numărul victimelor, de a diminua și controla cât de mult riscurile și vulnerabilitățile și de a pedepsi cât mai aspru un număr tot mai mare de traficanți. În acest context, foarte important de înțeles este și faptul că, într-o viziune globală, în care granițele în fața criminalității ”individuale” și a celei organizate au încetat de mult să mai existe, traficarea și exploatarea economică, sexuală sau de orice altă natură a milioanelor de ființe umane vor însoți, probabil, umanitatea, până la apusul ei, iar societățile contemporane nu pot urmări ”eradicarea” traficului de persoane decât sub spectrul derizoriului. În încercarea de limitare a dimensiunilor acestui fenomen, de mai bine de 15 ani, guverne, organizații interguvernamentale și neguvernamentale din întreaga lume au acordat traficului de persoane o importanță semnificativă, încheind în acest scop largi tratate și parteneriate internaționale, adoptând cadrul legislativ necesar și stabilind standarde pentru asistența acordată victimelor traficului și urmărirea în justiție a traficanților.

Capitolul 1

CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND TRAFICUL DE PERSOANE.

1.1. Retrospectivă istorică și conceptul actual al traficului de persoane.

Înrobirea oamenilor de către alți oameni datează încă de la începutul civilizației. Sclavia poate fi găsită în texte religioase, precum Biblia și Coranul. Cel mai mare comerț cu sclavi înregistrat a fost cel al Europei coloniale și al Americii. Întrucât Lumea Veche a început să urmărească un număr din ce în ce mai mare de stimulente pentru afaceri din Lumea Nouă, nevoia de forță de muncă ieftină a crescut. Între începutul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVIII-lea, aproximativ 6 milioane de oameni au fost transportați ca sclavi din Africa în America și Europa.[2]

Termenul de trafic era utilizat, în secolul al XVI-lea, ca sinonim pentru comerț, neavând legătură cu activitatea infracțională a traficului de persoane, droguri ori arme. În secolul al XVII-lea, termenul de trafic a început să includă vânzarea de droguri și arme, iar în secolul al XIX-lea a inclus și comerțul ilicit cu persoane. Conceptul de trafic, în contextul traficului de persoane, a fost utilizat încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, odată cu campania împotriva prostituției, cunoscută sub numele de „comerțul cu sclavi albi”. Termenul „comerț cu sclavi albi” a apărut pentru prima oară în campania feministă de abrogare a Actelor cu privire la bolile contagioase între anii 1864 și 1869 în Marea Britanie. Activistul feminist francez, Josephine Butler, a condus campania împotriva reglementării bordelurilor susținând că prostituția trebuie eliminată, iar legea ar trebui să pedepsească mai mult pe cei ce profită de pe urma prostituției, precum cumpărătorii, proxeneții și statul, nu însăși prostituata.[3] Termenul "comerț cu sclavi albi", în campanie, se referea la răpirea și transportarea femeilor albe tinere pentru prostituție. În ceea ce privește legislația, termenul „comerț cu sclavi albi" a apărut pentru prima dată la Conferința de la Paris din 1902, unde a fost inițial elaborat Acordul internațional pentru suprimarea traficului de sclavi albi și, în consecință, a fost adoptat în 1904 de 13 state. Cu toate acestea, termenul se limita la lupta împotriva comerțului cu femei nevinovate albe pentru exploatarea sexuală. În mod evident, prostituția în această perioadă a coincis cu un număr tot mai mare de prostituate migrante non-albe.[4] Ca urmare, a fost propus termenul de trafic de femei și copii, pentru a rezolva confuzia, în timpul Conferinței Internaționale privind traficul de persoane de la Geneva din 1921, în care a fost adoptată noua măsură în domeniu.[5] Deși problema nu este deloc nouă, ultimul deceniu a văzut consolidarea legislației dedicate combaterii traficului de persoane. Această consolidare a însemnat, în principal, criminalizarea traficului de persoane, precum și o creștere a drepturilor și sprijinului acordat victimelor. În timp ce unii consideră acest lucru drept cel mai bun mod de acțiune, alții susțin că există și alte aspecte ce trebuie abordate astfel încât măsurile de combatere a traficului și de protejare a victimelor să fie cu adevărat eficiente. Potrivit UNICEF, traficul de persoane este una dintre cele mai profitabile infracțiuni situându-se pe locul 2, după traficul de droguri, fiind estimat a produce un profit de 32 miliarde de dolari anual, la nivel mondial. Ultimul deceniu ar putea fi caracterizat printr-o largă răspândire a acestui fenomen, în timp ce doar puțini traficanți au fost condamnați. Acest fenomen a ajuns să fie cunoscut ca sclavia modernă a secolului 21, întrucât o victimă a sclaviei este o persoană asupra căreia sunt exercitate toate atributele legate de dreptul de proprietate, asemenea victimelor traficului de persoane. Din cauza naturii sale clandestine, amploarea fenomenului este necunoscută, însă Inițiativa Globală a ONU pentru combaterea traficului de persoane estimează că există 21 milioane de victime ale traficului de persoane la nivel mondial.[6]

Capitolul 2

Traficul de persoane constituie o violare a drepturilor omului și o atingere adusă demnității și integrității ființei umane.

Respectarea drepturilor victimelor traficului de persoane, protecția acestora, precum și lupta împotriva traficului de persoane constituie obiective primordiale pentru România, care este țară de origine, de tranzit și, din ce în ce mai mult, de destinație pentru traficul de persoane.
Fenomenul traficului de persoane a cunoscut si a parcurs mai multe etape, generate de schimbările în plan economic, social și politic pe care România le-a traversat în ultimii ani.
Din cauza naturii subterane a fenomenului, estimările cu privire la numărul persoanelor traficate variază, determinarea exactă a numărului acestora fiind imposibil de realizat. Raportul Departamentului de Stat al Statelor Unite ale Americii privind situația traficului de persoane în anul 2007 estima că, la nivel mondial, sunt traficate anul aproximativ 600 000 – 800 000 de persoane, în aproximativ 80% din cazuri fiind vorba de femei și fete. Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa estima că, în anul 2002, au fost traficate aproximativ 200.000 de femei de către rețelele balcanice de traficanți. Conform estimărilor Europol pentru anul 2004, mai mult de 700.000 de persoane sunt traficate anual în lume în scopul exploatării sexuale și exploatării prin muncă. Estimările Organizației Internaționale a Muncii cu privire la munca forțată raportau că circa 2 500 000 de persoane sunt traficate anual, la nivel mondial.

Astfel, s-a conturat necesitatea elaborării unor documente internaționale, care să reglementeze lupta împotriva traficului de persoane și protecția victimelor acestui flagel internațional. Chiar dacă modalitățile de manifestare ale traficului de persoane sunt diferite și în permanentă schimbare, elementele de bază rămân aceleași, ajungându-se la un acord comun în ceea ce privește definirea traficului de persoane.

În legislația națională traficul de persoane este definit în art. 12 și art. 13 ale Legii nr. 678/2001 pentru prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu modificările și completările ulterioare, definiția utilizată la nivel național fiind în concordanță cu aceea a Protocolului privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special a femeilor și copiilor.
Plecând de la această definiție se poate face o distincție clară între traficul de persoane, traficul de migranți și prostituție.

Traficul de migranți reprezintă facilitarea în vederea obținerii, direct sau indirect, a unui folos material sau de altă natură, a intrării ilegale a unei persoane într-un alt stat parte, față de care persoana nu este cetățean sau rezident permanent. Se poate concluziona că această infracțiune este îndreptată împotriva statului deoarece presupune facilitarea trecerii ilegale a frontierei a persoanelor, în vederea obținerii de beneficii materiale sau financiare de către călăuză.

 Relația dintre călăuză și migrant ia sfârșit după trecerea frontierei și nu implică exploatarea migrantului.

 Conform Codului Penal, traficul de persoane este o infracțiune împotriva libertății persoanei, comisă de către traficanți în scopul exploatării persoanei și poate să implice sau nu trecerea frontierelor , pe când traficul de migranți reprezintă o infracțiune contra intereselor publice.

Prostituția reprezintă fapta persoanei care își procură mijloacele de existență sau principalele mijloace de existență, practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane. Potrivit Codului Penal această infracțiune este îndreptată împotriva bunelor moravuri, pe când traficul de persoane presupune exploatarea unei persoane, în diferite scopuri. Astfel. prin exploatarea unei persoane se înțelege :

Elementele care caracterizează traficul de persoane și prin care se distinge de celelalte două fenomene menționate țin de asocierea sa cu alte crime și delicte contra libertății persoanei, inclusiv contra libertății sexuale, acestea din urmă fiind, de cele mai multe ori, chiar elemente constitutive ale fenomenului, precum: lipsirea de libertate, sclavia, supunerea persoanei la muncă forțată, amenințarea, șantajul, violul, ș.a. Ținând cont de prezența, în cele mai multe cazuri, a aspectelor menționate, traficul de persoane încalcă, așadar, drepturi și libertăți fundamentale ale omului, de la libertatea de mișcare, de comunicare sau de exprimare, la dreptul oricărei ființe umane la demnitate, securitate, integritate fizică și psihică, iar în cazuri extreme, încălcând chiar dreptul la viață.

Capitolul 3

Legea nr. 230/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane

Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 11 decembrie 2001, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează așa cum urmează:

1. La articolul 2 punctul 2, literele c) și d) se modifică și vor avea următorul cuprins:

c) obligarea la practicarea prostituției, cerșetoriei, la reprezentări pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală;

d) prelevarea de organe, țesuturi sau celule de origine umană, cu încălcarea dispozițiilor legale;".

2. La articolul 2, după punctul 2 se introduce un nou punct, punctul 3, cu următorul cuprins:

3. prin victimă a traficului de persoane se înțelege persoana fizică, subiect pasiv al faptelor prevăzute la art. 12, 13, 15, 17 și 18, indiferent dacă participă sau nu în procesul penal în calitate de parte vătămată."

Pentru prevenirea traficului de persoane, Inspectoratul General al Poliției Române, în cooperare cu instituțiile interesate, precum și cu organizații neguvernamentale, organizații internaționale și reprezentanți ai societății civile angajați în prevenirea traficului de persoane, în protecția și asistarea victimelor acestuia, organizează campanii de informare privind fenomenul traficului de persoane și riscurile la care sunt supuse victimele acestuia."

 La articolul 12, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

Art. 12 -  Constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, și se pedepsește cu închisoare de la 3 ani la 10 ani și interzicerea unor drepturi."

Concluzii

Constituie infracțiunea de trafic de persoane , recrutarea, transportarea, transferarea sau cazarea unei persoane prin violență, amenințare sau alte forme de constrângere profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra.

Traficul de persoane  reprezintă o infracțiune care se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea anumitor drepturi.

Traficul de ființe umane este un fenomen ce ia pe zi ce trece amploare și care afectează toate statele.

Această formă modernă de sclavie reprezintă, în primul rând o gravă încălcare a drepturilor omului, a principiilor statului de drept, o amenințare la adresa demnității umane, deseori cu grave implicații de ordin psihic si fizic asupra persoanelor, acestea fiind : femei, copii ori persoane cu dizabilități.

În concluzie un prim început pentru combaterea și prevenirea traficului de persoane ar putea fi educarea oamenilor astfel încât aceștia sa nu mai plătească pentru anumite servicii.. (sexul ) și astfel ar scădea considerabil numărul traficului de persoane și a femeilor exploatate.

Bibliografie

  1. http://81.181.207.101/frontend/documente_transparenta/96_1513085656_STRATEGIE%202018-2022.pdf
  2. https://www.academiadepolitie.ro/root/studii/iosud/rezumate_teze/2017/simus/rezumat%20teza%20Simus.pdf
  3. http://anitp.mai.gov.ro/legislatie/
  4. https://lege5.ro/Gratuit/geztqobygy/legea-nr-230-2010-pentru-modificarea-si-completarea-legii-nr-678-2001-privind-prevenirea-si-combaterea-traficului-de-persoane?d=09.12.2010

 

[1] Sorin Fildan, Speranţa Milancovici, Perspective multidisciplinare asupra prevenirii şi combaterii traficului de persoane, ed. Cordial Lex, Cluj-Napoca 2012, pag. 7

[2] Karie Kabance, „Globalizarea traficului de persoane în scopul exploatării sexuale”, 2014, p. 5;

[3] Barry K., Prostituția Sexualității: Exploatarea Globală a Femeilor, New York, New York University Press, 1995, p. 91-121

[4] 3 Doezema J. "Femeile libere sau femeile pierdute: reapariția mitului comerțului cu sclave albe în discursul contemporan al traficului de femei", 2000. Probleme de gen;

[5] Jeffreys S., „Conceptul de prostituţie”, North Melbourne: Spinifex Press, 1997, pp. 14-15

[6] Drepturile Omului, „Traficul de persoane în numere”, 2017, disponibil online: www.humanrightsfirst.org;