Elementele obiective a traficului de fiinţe umane: analiză si practică judiciară

Detalii: Categorie: Drept; Publicat: 04 Octombrie 2023; Accesări: 333

INTRODUCERE

După declararea independenţei Republicii Moldova, în anul 1991, circa 800.000 de mii de persoane, adică o treime din populaţia activă a ţării, au emigrat pentru a scăpa de o situaţie economică obscură. Ca efect traficanţii se folosesc de această emigrare masivă, legală şi ilegală. Astfel conform estimărilor oficiale se atestă peste 60.000 mii de victime ale traficului de fiinţe umane, la o populaţie de totală de 3,6 milioane de locuitori.

Prin urmare Republica Moldova se află printre primele locuri în Europa în ce priveşte numărul de persoane traficate, ca raportare la numărul total al populţiei, în consecinţă această problemă reprezintă una din cele mai strigente şi mai actuale.

Moldovenii sunt acum bine informaţi în ceea ce priveşte riscurile plecării în străinătate, dar sunt gata de orice pentru a scăpa de situaţia grea din ţara lor astfel continuînd să cadă în capcanele traficanţilor.

Republica Moldova, considerîndu-se una din cele mai sărace ţări din Europa, aflată la graniţele Uniunii Europene, rămîne a fi una dintre pieţele cele mai înfloritoare pentru exploatarea sexuală, muncă forţată şi traficul de organe, arata o anchetă AFP.

Traficul de fiinţe umane a fost încriminat pentru prima dată în Republica Moldova în anul 2001, ca răspuns la o acută problemă socială ce devenea tot mai alarmantă, urmărind stoparea fenomenului-cauză. Actualmente, traficul de persoane constituie una dintre cele mai grave probleme de care se loveşte Republica Moldova.

Deşi a înregistrat, într-un termen record, proporţii inimaginabile şi inacceptabile pentru societatea noastră, fenomenul nu este, practic, în atenţia savanţilor criminologi autohtoni, lipsind studii criminologice riguroase, el fiind studiat ocazional.

Cu toate că la ora actuală traficul de persoane este conştientizat de opinia publică, populaţia percepe în continuare superficial fenomenul, esenţa lui nefiind înţeleasă. Această problemă persistă şi în rîndurile angajaţilor organelor de drept.Apar probleme privitoare la încadrarea juridică corectă a faptelor de trafic de fiinţe umane.

Activitatea de prevenire şi contracarare a fenomenului traficului de fiinţe umane trebuie să fie fundamentată pe rezultatele şi recomandările cercetărilor ştiinţifice în domeniu. Or, în caz contrar, există riscul ca eforturile depuse în vederea stopării acestui flagel să eşueze, iar traficul de fiinţe umane să se amplifice în continuare.

Actuala legislaţie penală a Republicii Moldova reglementează instituţia traficului de fiinţe umane prin prisma unor reflecţii normative, care implică o serie de imperfecţiuni ce urmează a fi identificate şi amplu analizate.

1.Conceptul şi noţiunea traficului de fiinţe umane

,,Traficul de fiinţe umane este o formă modernă de sclavie într-o lume vulnerabilă"

Fenomenul traficului de fiinţe umane nu este unul aparte, specific doar ţării noastre, ci are un caracter internaţional şi transfrontalier, care face parte din ceea ce numim noi criminalitate organizată.

Este necesar să menţionam că conceptul de trafic nu este unul nou, el a fost utilizat pentru prima dată în secolul al XVI-lea, în calitate de sinonim pentru comerţ. Aşadar, acest termen nu avea conotaţii negative. Totuşi, către secolul al XVII-lea, traficul a început a fi asociat cu vînzarea ilicită şi/sau neloială a mărfurilor. Deşi, la începuturi, prin trafic se înţelegea, în mare parte, vînzarea de droguri si arme, către sec. XIX această noţiune mai includea si comerţul cu fiinţe umane tratate ca bunuri şi vîndute în sclavie. Acest comerţ „tradiţional" cu sclavi a fost scos în afara legii spre finele sec. XIX.

La începutul sec. XX, termenul de trafic se referea, de obicei, la „comerţul de sclavi albi", care reprezenta circulaţia peste frontierele internaţionale a femeilor si copiilor în scopul practicării prostituţiei. Doar spre finele anilor 90 traficul a fost asociat cu prostituţia şi exploatarea sexuală a femeilor si copiilor.

Odată cu adoptarea Protocolului pentru prevenirea, suprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, adiţional Convenţiei ONU împotriva criminalităţii transnaţionale organizate (Protocolul de la Palermo, 2000), în domeniul traficului au fost inserate două inovaţii.

În primul rînd, a fost adoptată o definiţie internaţională comprehensivă a traficului de finţe umane.

În al doilea rînd, si mult mai important, definiţia oferită de Protocol este una destul de extinsă privind domeniul de aplicare si inserează munca forţată ca unul dintre scopurile traficului, pe lîngă scopul exploatării sexuale.

În timp ce Protocolul enunţă cîteva distincţii certe între traficul în scopul exploatării sexuale si traficul în scopul exploatării muncii si a serviciilor (precum si practicile referitoare la sclavie sau similare sclaviei si servituţii), trebuie de ţinut cont că exploatarea sexuală nu reprezintă muncă forţată.

În general, traficul, la moment, se referă la circulaţia persoanelor, de multe ori ilegală, peste hotare sau pe teritoriul aceluiasi stat, fenomen tratat ca o activitate comercială care finisează cu exploatarea prin muncă sau sexuală.^{^[1]}

În conformitate cu art.4 al Convenţiei Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane: (a) Expresia "trafic de fiinţe umane" desemnează recrutarea, transportul, transferul, cazarea sau primirea persoanelor, prin ameninţarea cu sau utilizarea forţei sau altor forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de autoritate sau de o situaţie de vulnerabilitate, sau prin oferirea sau acceptarea de plăţi sau avantaje pentru obţinerea consimţământului unei persoane având autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării. Exploatarea cuprinde, cel puţin, exploatarea prostituţiei celorlalţi sau alte forme de exploatare sexuală, munca sau serviciile forţate, sclavia sau practicile similare acesteia, aservirea sau prelevarea de organe;^{^[2]}

Recomandarea nr.R (2000) 11 a Comitetului de Miniştri adresată statelor membre privind acţiunile împotriva traficului de fiinţe umane în scopul exploatării sexuale conţine o definiţie mai îngustă a traficului de fiinţe umane din perspectiva scopului acestuia - exploatării sexuale. Astfel, traficul de fiinţe umane include procurarea de către una sau mai multe persoane fizice sau juridice si/sau organizaţii si transportarea sau organizarea migrării - legale sau ilegale - a persoanelor, cu sau fără consimţămîntul acestora, în scopul exploatării lor sexuale, inter alia, prin metode coercitive, în particular prin: aplicarea violenţei sau ameninţarea cu aplicarea ei, prin inducere în eroare, abuz de autoritate sau de poziţie de vulnerabilitate a victimelor.

Convenţia cu privire la înfiinţarea Oficiului European de Poliţie din 1995 defines- te traficul de fiinţe umane ca fiind supunerea unei persoane puterii reale si ilegale a unor alte persoane, prin recurgerea la violenţă, ameninţări sau uneltiri, prin abuz de autoritate în vederea impunerii acesteia de a practica prostituţia, traficul presupunînd si aplicarea diverselor forme de exploatare sexuală, abuzul de persoane minore sau comerţul cu copii abandonaţi.^{^[3]}

Trebuie de menţionat, că pînă în anul 2001 RM nu a avut nici o normă penală, care să reglementeze această problemă, în legislaţia naţională a lipsit cu desăvîrşire noţiunea de "trafic de fiinţe umane".

Conform Codului Penal al RM art.165 Traficul de fiinţe umane reprezintă:

l.Recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unei persoane adulte, cu sau fără consimţămîntul acesteia, în scopul exploatării sexuale comerciale sau necomerciale, al exploatării prin muncă sau servicii forţate, al practicării cerşetoriei, al însuşirii ajutoarelor, indemnizaţiilor sau prestaţiilor sociale, al folosirii ilegale în testări sau experimente medicale ori ştiinţifice, al exploatării în sclavie sau în condiţii similare sclaviei, al folosirii în conflicte armate ori în activităţi criminale, al prelevării organelor, ţesuturilor şi/sau celulelor umane, precum şi al folosirii femeii în calitate de mamă-surogat ori în scop de reproducere, săvîrşită prin: a) aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori cu ameninţarea aplicării violenţei;

răpire;
sustragerea, tăinuirea, degradarea sau distrugerea documentelor;
ţinerea în servitute, în scopul întoarcerii unei datorii;
ameninţare cu divulgarea informaţiilor confidenţiale familiei victimei sau altor personae fizice sau juridice.
înşelăciune;
abuz de poziţie de vulnerabilitate sau abuz de putere, dare ori primire a unor plăţi sau beneficii pentru a obţine consimţămîntul unei persoane care deţine controlul asupra altei persoane.

În conformitate cu Legea privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, nr.241-XVI din 20.10.2005, traficul de fiinţe umane reprezintă recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane, prin ameninţare cu forţa sau prin folosirea forţei ori a unor alte mijloace de constrîngere, prin răpire, fraudă, înselăciune, abuz de putere sau de situaţie de vulnerabilitate ori prin darea sau primirea de bani ori de beneficii de orice gen pentru a obţine consimţămîntul unei persoane care deţine controlul asupra unei alte persoane, în scopul exploatării acesteia.^{^[4]}

Din punct de vedere criminologic, traficul de fiinţe umane poate fi definit ca fiind o formă particulară de manifestare a criminalităţii organizate care constă în comerţul cu oameni sau cu organe şi ţesuturi ale lor, în scopul extragerii de profituri considerabile, speculînd o anumită cerere şi ofertă existentă în acest sens. Definiţia criminologică are un caracter natural, ea reflectă realitatea aşa cum aceasta este.

Din punct de vedere al drepturilor omului, traficul de fiinţe umane include: sclavia; munca forţată; violenţa; abuzul de încredere; agresiunea fizică şi psihică a persoanei.

Din perspectiva economică, traficul de fiinţe umane presupune: interese finaniciare; reţele regionale şi internaţionale de trafic de fiinţe umane; crearea condiţiilor în care o persoană poate fi transformată în marfă; circulaţia ilicită a banilor pe baza cărora se realizează traficul; o stare de sărăcie accentuată a victimelor care se întorc în ţară mai sărace decît au plecat, unele chiar avînd datorii acumulate la plecarea în străinatate.

Lipsa unei definiţii clare a infracţiunii de trafic de persoane reprezintă un obstacol ce împiedică prevenirea eficientă şi urmărirea penală, recunoaşterea drepturilor omului, cercetarea fenomenului, elaborarea şi coordonarea unei politici eficiente, cooperarea internaţională în scopul combaterii acestui flagel.

O definiţie distinctă a traficului facilitează de asemenea cooperarea internaţională.^{^[5]}

2. Trăsăturile şi formele traficului de fiinţe umane

Fenomenul traficului de fiinţe umane poate avea mai multe trăsături, după cum urmează:

Privit din punctul de vedere al drepturilor omului, traficul de persoane include sclavia, munca forţată, violenţa, abuzul de încredere, agresiunea fizică şi psihică a persoanei, fiind pe deplin justificată aprecierea că traficul de fiinţe umane este o formă a sclaviei la început de mileniu.
Sub aspect economic, traficul presupune: interese financiare (profituri uriaşe), reţele regionale şi internaţionale, circulaţia ilicită a banilor (spălarea banilor care provin din trafic şi pe baza cărora se realizează activitatea de traficare).
Din punctul de vedere al originii fenomenului, factorii care generează şi susţin traficul sînt sărăcia accentuată a victimelor, nivelul educaţional scăzut, neîncrederea în sine, eşecurile în viaţă, migraţia occidentalilor, amatori de experienţe sexuale, către Est, unde piaţa prosti tuţiei este mai tentantă.
Din perspectiva valorilor sociale lezate, persoanele traficate sînt reduse la condiţia de „marfă", sînt dezumanizate treptat, fi indu-le lezate sentimentele cele mai profunde, trauma suferită marcîndu-le întreaga evoluţie viitoare.
Din perspectiva implicaţiilor sociale, datorită creşterii alarmante din ultimii ani, traficul de persoane devine un fenomen naţional şi transnaţional, fiind favorizat de procesul general al globalizării şi de utilizarea tehnologiilor moderne.
Prin prisma scopului vizat, traficul presupune profituri uriaşe pentru traficanţi, care reinvestesc veniturile obţinute în derularea în conti nuare a acti vităţilor ilicite.

Prostituţia (în general, exploatarea sexuală a femeilor şi copiilor) constituie principalul scop al traficului şi modalitatea de obţinere a celor mai mari cîştiguri. De asemenea, traficul de fiinţe umane se realizează în scopul folosirii la munci forţate, comiterii de infracţiuni prin constrîngere, de către victimele traficului şi prelevării de organe (victimele sînt bărbaţi, femei, copii).

Din punctul de vedere al complexităţii fenomenului traficului de fiinţe umane, putem evidenţia următoarele trăsături ale acestuia:

Este o formă de manifestare a crimei organizate şi, în această calitate, posedă trăsăturile caracteristice acestui tip de criminalitate, are o esenţă identică şi se supune legilor de existenţă proprii fenomenului din care face parte. Traficul de persoane este organizat de grupuri criminale clandestine care sînt adesea implicate şi în alte tipuri de criminalitate organizată. Structurile acestor grupuri sînt foarte variate, pornind de la grupuri amatoare izolate, pînă la organizaţii structurate la nivel internaţional.
Este o formă de violenţă, deoarece victimele traficului sînt supuse adesea unor forme de violenţă care le afectează foarte grav.

Din definiţia traficului de persoane cuprinsă în Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, rezultă şi formele în care se concretizează această infracţiune, în raport de caracteristicile persoanelor traficate şi traficante, de scopul urmărit şi interesul vizat, de natura cauzelor ce au generat fenomenul, de implicaţiile sociale, dar şi de specificul valorilor sociale lezate (drepturile omului).

Formele traficului variază în funcţie de: numărul persoanelor implicate, tipul de traficanţi, de victime sau de „clienţi" ori „consumatori", de gradul de organizare pe care se bazează extinderea traficului şi în raport de care traficul rămîne naţional sau se extinde peste graniţe. În traficul de fiinţe umane pot fi implicate persoanele fizice (agenţi de recrutare, contrabandişti , complici care au abuzat de poziţia lor din cadrul autorităţilor administrative ale statelor implicate), dar şi persoane juridice (companii hoteliere, de spectacol, agenţii de turism, societăţi de transport, firme de producţie şi distribuţie de casete video, edituri, sex-shop-uri, companii care oferă spectacole de strip-tease etc.).

Din perspectiva organizării traficanţilor, traficul îmbracă următoarele forme:

traficul ocazional, cînd se raportează doar la transportarea internă/internaţională a victimelor;
traficul în bande sau grupuri mici, cînd traficanţii sînt bine organizaţi şi specializaţi în traficarea cetăţenilor în afara graniţelor, folosind aceleaşi rute;
traficul internaţional, cel mai laborios organizat, derulat de reţele periculoase şi greu de combătut.

Din perspectiva victimelor — copii traficaţi, traficul poate fi clasificat în funcţie de natura abuzivă a actelor exercitate asupra lor si care vizează:

aspectul social (abuz psihologic, fizic, atac sexual sau viol, supravegherea pentru împiedicarea deplasării ori liberei circulaţii a victimelor, lipsa puterii de decizie, lipsa accesului la servicii medicale, obligarea de a consuma alcool şi droguri, avort forţat, malnutriţie, forţarea victimei să- şi recruteze, la rîndul ei, rudele sau prietenii);
aspectul juridic (deposedarea de acte de identitate, posedarea şi utilizarea de acte false, ameninţările cu predarea la poliţie);
aspectul economic (împovărarea cu datorii, neplată, reţinerea unor plăţi nejustificate).

Cercetări recente au arătat că traficul nu este atît de asociat cu alte forme de crimă organizată cum se credea. Mulţi traficanţi sînt oportunişti care profită de un prilej favorabil. Pe de altă parte, traficul de fiinţe umane şi crima organizată folosesc uneori aceleaşi rute şi reţele, în unul din modurile de mai jos:

traficul paralel, în care persoanele sînt traficate folosind aceleaşi rute şi reţele ca pentru mărfurile ilegale;
traficul combinat, în care traficul de persoane se face în acelaşi timp cu alte forme de contrabandă (de exemplu, folosind aceleaşi vehicule);
traficul de înlocuire, în care aceleaşi rute sînt folosite pentru traficul cu diferite mărfuri, altele de fiecare dată; de exemplu, reţelele crimei organizate pot folosi fostele rute ale traficanţilor de arme pentru a introduce clandestin persoane într-o zonă de conflict după terminarea ostilităţilor;
traficul invers, în care aceleaşi rute sînt folosite pentru traficul în ambele direcţii; traficul de persoane se desfăşoară într-un sens, iar contrabanda cu droguri în celălalt;
comerţul cu amănuntul combinat, în care se face trafic de mărfuri diverse, inclusiv de oameni, droguri şi arme.

Pot fi evidenţiate următoarele forme ale traficului de fiinţe umane, în dependenţă de scopulpropriu-zis al traficului iniţiat:

traficul de fiinţe umane, în special al femeilor şi copiilor, cu scop de exploatare sexuală, inclusiv: - pentru organizarea prostituţiei;
pentru organizarea practi cării prostituţiei în unităţile militare sau în locurile de dislocare a forţelor armate;
pentru organizarea turismului sexual;
pentru servicii pornografice (în special, folosirea copiilor de ambele sexe în acest scop);
traficul de fiinţe umane în scop de exploatare prin sclavie, inclusiv:
folosirea în munci istovitoare; - folosirea în economia tenebră; - folosirea în activităţi de producere a produselor ilegale sau de contrabandă; - folosirea în lucrări casnice;
munca copiilor (spălarea maşinilor, lucrări agricole etc.);
traficul de fiinţe umane, în special al copiilor şi invalizilor, în activitatea de cerşetorie, cum ar fi: - folosirea copiilor; - folosirea invalizilor; - „arenda" pruncilor pentru cerşetorie;
căsătoriile în scop de exploatare (inclusiv folosirea sistemului „mirese prin poştă"):
pentru folosirea persoanei în muncă casnică (menajeră etc.);- pentru naşterea forţată a copiilor;
pentru îngrijirea bolnavilor şi vîrstinicilor, copiilor etc.;
traficul de copii în scopul impunerii la maternitate surogat, pentru reproducere;
traficul de fiinţe umane în scopul prelevării şi transplantării organelor şi ţesuturilor;
traficul de copii în scopul adopţiei ilegale;
traficul de fiinţe umane în scopul folosirii în conflicte armate;

3. Obiectul traficului de fiinţe umane

Luînd în consideraţie caracterul complex al faptei prejudiciabile din contextul traficului de fiinţe umane, obiectul juridic special al acestei infracţiuni este şi el complex. Prin urmare, obiectul juridic principal al infracţiunii prevăzute la art.165 CP al RM îl constituie relaţiile sociale cu privire la libertatea fizică a persoanei.

Prin „libertate fizică" trebuie de înţeles posibilitatea persoanei de a se mişca, de a circula şi de a activa după voinţă proprie, în limitele stabilite de normele juridice.

Pe cale de consecinţă, pierderea libertăţii fizice poate avea un careacter absolut sau relativ, însă la calificarea infracţiunii nu contează gradul lipsei de libertate, acesta poate fi luat n consideraţie doar la individualizarea pedepsei.

Lipsa absolută de libertate-atunci cînd persoana are mebrele legate, cu căluş în gură, legată de un copac, de un stîlp sau de un alt obiect, care nu-i permite să se deplaseze măcar tîrîş.

Lipsa relativă de libertate-victima se află într-o încăpere încuiată. Obiectul juridic secundar al traficului de fiinţe umane îl formează relaţiile sociale cu privire la:

♦♦♦ Libertatea psihică a persoanei - atunci cînd traficul de fiinţe umane presupune ameninţarea cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa şi sanătatea persoanei sau ameninţarea cu divulgarea informaţiilor confidenţiale familiei victimei sau a altor persoane fizice, cît şi juridice (lit.a) alin.(1) art.165 CP al RM);

♦♦ Integritatea corporală a persoanei - atunci cînd traficul de fiinţe umane presupune aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa şi sănătatea persoanei (lit.a) alin.(1) art.165 CP al RM);

♦♦ Libertatea fizică a persoanei - atunci cînd traficul de fiinţe umane presupune răpirea sau servitutea (lit.a) alin.(1) art.165 CP al RM);

♦♦ Posesia asupra documentelor persoanei - atunci cînd traficul de fiinţe umane presupune confiscarea documentelor, (lit.a) alin.(1) art.165 CP al RM);

♦♦ Libertatea manifestării de voinţă - atunci cînd traficul de fiinţe umane presupune înşelăciune (lit.b) alin.(1) art.165 CP al RM);

Probitate - atunci cînd traficul de fiinţe umane presupune abuzul de poziţi de vulnerabilitate a victimei (lit.c) alin.(1) art.165 CP al RM);

♦♦ Exercitarea corectă a funcţiei în cadrul unei autorităţi publice - atunci cînd traficul de fiinţe umane presupune abuzul de putere (lit.c) alin.(1) art.165 CP al RM);

Exercitarea corectă a controlului asupra unei persoane aflate sub autoritatea altcuiva - atunci cînd traficul de fiinţe umane presupune darea sau primirea unor plăţi sau beneficii pentru a obţine consimţămîntul unei persoane care deţine controlul asupra unei alte persoane (lit.c) alin. (1) art.165 CP al RM);

♦♦ Exercitarea corectă a funcţiilor autorităţii publice, a acţiunilor administrative de dispoziţie ori organizatorico-economice - atunci cînd traficul de fiinţe umane este săvîrşit de o persoană cu funcţie de răspundere sau de o persoană cu funcţie demnitate publică (lit.e) alin.(2) art.165 CP al RM);

♦♦ Sănătatea persoanei - atunci cînd traficul de fiinţe umane presupune aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa, sănatatea fizică sau psihică a persoanei (lit.f) alin.(2) art.165 CP al RM); precum şi în cazul prevăzut la lit.b) alin.(3) art.165 CP al RM, cînd traficul de fiinţe umane se soldează cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau cu o boală psihică a persoanei.

Integritatea fizică sau psihică a persoanei - atunci cînd traficul de fiinţe umane presupune folosirea dependenţei fizice,armei (lit.g) alin.(2) art.165 CP al RM);

♦♦ Inviolabilitatea şi libertatea sexuală a peroanei - cînd traficul de fiinţe umane presupune folosirea violului, (lit.g) alin.(2) art.165 CP al RM);

♦♦ Viaţa persoanei - cind traficul de fiinţe umane se soldează cu decesul ori cu sinuciderea victimei, (lit.b) alin.(3) art.165 CP al RM);

Obiect material apre atunci cînd vătămarea obiectului juridic secundar se face pe calea influenţării nemijlocite infracţionale asupra corpului victimei (părţile corpului victime(organele,ţesuturile etc.) nu pot reprezenta acest obiect).

Conform alin. (4) art.165 Victima traficului de fiinţe umane este absolvită de răspundere penală pentru infracţiunile săvîrşite de ea în legătură cu această calitate procesuală, numai dacă sunt întrunite următoarele trei condiţii:

victima traficului de fiinţe umane a savîrşit o infracţiune sau mai multe infracţiuni;
aceste infracţiuni nu ar fi fost săvîrşite, dacă persoana dată nu ar fi avut calitatea de victimă a traficului de fiinţe umane;
calitatea de victimă a traficului de fiinţe umane este confirmată din punct de vedere procesual penal;

În orice caz, trebuie să se reţină faptul că, chiar dacă victima şi-a exprimat consimţămîntul de a fi traficată, acesta este redus la zero, este anulat, nevalabil, întrucît făptuitorul a recurs la unul din factorii de viciere consimţămîntului.

4. Latura Obiectivă a traficului de fiinţe umane

Latura obiectivă a trficului de fiinţe umane se exprimă în fapta prejudiciabilă care cuprinde două acţiuni cu caracter alternativ: o Acţiunea principala o Acţiunea sau inacţiunea adiacentă I. Acţiunea principală se exprimă în oricare din următoarele modalităţi:

Recrutarea victimei - este activitatea care întruneşte următoarele condiţii:
atragerea, angajarea, năimirea, racolarea (prinselectare) a victimei;
ofertarea victimei sa-şi dea consimţămîntul la realizarea asupra ei a unei tranzacţii cu caracter patrimonial (atunci cînd recrutarea victimei nu este însoţită de înşelăciune);
recrutarea victimei reprezintă activitatea de început, etapa iniţială, după care vor urma transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea victimei;
Transportarea victimei - este deplasarea acesteia în interiorul sau în afara ţării, cu un vehicul sau cu ajutorul faptuitorului (caz care exlude însoţirea victimei pe jos de către făptuitor);
Transferul victimei - se exprimă în schimbarea persoanei care deţine controlul asupra victimei, prin înstrinarea acesteia - cu titlu permanent sau provizoriu - ca urmare a unei tranzacţii ilegale (vănzare - cumpărare, schimb, donaţie, etc);
Adăpostirea victimei - constă în punerea, ţinerea acesteia la adăpost, prin instalarea temporară a victimei într-o locuinţă sau într-un alt amplasament avănd aceeaşi destinaţie;
Primirea victimei - este activitatea corelativă transferului victimei, exprimată în preluarea acesteia ,,în custodie".

II. Acţiunea sau inacţiunea adiacentă care la rîndul ei se exprimă sub următoarele modalităţi:

Ameninţarea cu aplicarea violenţei fizice sau psihice nepericuloase pentru viaţa şi sănătatea persoanei - acea formă a violenţei pisihice, care presupune efectuarea de către făptuitor a unui act de natură să inspire victimei temere, care o pune în situaţia de a nu mai avea resursele psihice necesare pentru a rezista constrîngerii.Ameninţarea trebuie să aibă un caracter real şi imediat.
Aplicarea violenţei fizice sau psihice nepericuloase pentru viaţa şi sănătatea persoanei - cauzarea intenţionată a leziunilor corporale care nu au avut drept urmare nici dereglarea sănătăţii, nici pierderea capacităţii de muncă, ori aplicarea intenţionată a loviturilor sau săvîrşirea altor acţiuni violente care au cauzat o durere fizică, dacă acestea nu au creat pericol pentru viaţa şi sănătatea victimei.
Răpire - caz în care făptuitorul îşi sporeşte activul patrimonial pe seama victimei.
Confiscarea documentelor - lipsirea sub orice formă a victimei de paşaport, buletinul de identitate sau documentul de călătorie, etc.^{^[6]}
Servitute - starea sau condiţia rezultînd din faptul că un debitor s-a angajat să dea drept garanţie pentru o datorie serviciile sale personale sau ale unei alte persoane asupra căreia îşi exercită autoritatea, dacă valoarea echitabilă a acestor servicii nu este destinată lichidării datoriei sau dacă durata acestor servicii nu este limitată şi nici caracterul lor definit.
Ameninţarea cu divulgarea informaţiilor confidenţiale familiei victimei sau altor persoane atît fizice, cît şi juridice -
1. făptuitorul inspiră victimei temerea că anumite informaţii ar putea fi destăinuite;
2. aceste informaţii constituie secretul personal al victimei (ex: secretul adopţiei);
3. aceste informaţii ar putea fi destăinute familiei victimei;
4. destăinuirea informaţiilor ar pune victima într-o lumină nefavorabilă în raport cu familia ei sau cu alte persoane fizice sau juridice;
5. inspirarea victimei a temerii că respectivele informaţii vor fi destăinuite , reduce la minimum resursele psihice ale acesteia necesare pentru a rezista constrîngerii;
înşelăciune - se referă la promisiuni de regulă. În acest sens, victima este dusă în eroare sau îi este menţinută eroarea că va presta o muncă decentă, bine plătită, în condiţii de legalitate;
Abuzul de poziţia de vulnerabilitate - situaţia specială în care se află persoana, astfel încît aceasta este dispusă să se supună abuzului sau exploatării, mai ales din cauza:
1. situaţiei precare din punctul de vedere al supravieţuirii sociale
2. situaţiei condiţionate de vîrtă, sarcină, boală, infirmitate, deficienţă fizică sau mintală;
3. situaţiei precare şi ilegale de intrare sau de şedere în ţara de tranzit sau de destinaţie;

De asemenea este necesar ca făptuitorul să folosescă vulnerabilitatea victimei peentru a-şi uşura săvîrşirea infracţiunii.

Abuzul de putere - folosirea intenţionată a situaţiei de serviciu de către funcţionrul public care reprezintă o autoritate publică şi care nu este o persoană cu fincţie de răspundere.
Darea sau primirea unor plaţi sau beneficii - se au învedere oricare plăţi sau beneficii avînd rolul de recompensă ilicită (bani sau alte bunuri, servicii, avantaje sau foloase patrimoniale). Aşadar, în situaţia primirii de plăţi sau beneficii, ca participanţi la infracţiune în mod obligatoriu figurează:

autorul infracţiunii, care primeşte plăţile sau beneficiile de la organizatorul sau instigatorul infracţiunii şi care dă o parte din acestea complicelui la infracţiune;
organizatorul sau instigatorul infracţiunei, care dă autorului plăţi su beneficii;
complicele la infracţiune, care primeşte plăţi sau beneficii de la autorul infracţiunii;

În situaţia în care autorul infracţiunii dă plăţi sau beneficii, figurează numai doi prticipanţi;

autorul infracţiunii, care dă complicelui plăţi sau beneficii.
complicele infracţiunii, care primeşte plăţi sau beneficii de la autorul infracţiunii.
1. Aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa, sănătatea fizică sau psihică a persoanei - violenţa care s-a soldat cu vătămarea medie sau uşoară a integrităţii corporale ori care, deşi nu a cauzat aceste urmări, comportă la momentul aplicării sale, datorită metodei de operare, un pericol real pentru viaţa şi sănătatea persoanei.
2. Violul - este o infacţiune ce se absoarbe de traficul de fiinţe umane şi presupune raportul sexual săvîrşit prin constrîngere fizică sau psihică a persoanei sau profitînd de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa.
3. Folosirea dependenţei fizice - starea fizică sau psihică datorată impactului pe care îl produc substanţele narcotice sau psihotrope asupra organismului victimei, stare caracterizată prin modificări de comportament şi alte reacţii, însoţite întodeauna de necesitatea de a consuma asemenea substanţe în mod continuu sau periodic.
4. Folosirea armei

Infracţiunea de trafic de fiinţe umane este o infracţiune formală, ea se consideră consumată din momentul obţinerii controlului asupra facultăţii victimei de a se deplasa nestingherit.

Este necesar de menţionat faptul că este posibil ca la fiecare etapă a traficului de fiinţe umane să intervină un alt făptuitor. Atunci momentul de consumare al infracţiunii trebuie stabilit pentru fiecare din aceşti făptuitori:

Pentru recrutor - din momentul recrutării victimei, dacă este prezentă una din modalităţile acţiunii adiacente;
Pentru transportator - din momentul transportării victimei, dacă este prezentă una din modalităţile acţiunii adiacente;
Pentru cel care realizează transferul - din momentul transferării victimei, dacă este prezentă una din modalităţile acţiunii adiacente;
Pentru cel care realizează adăpostirea - din momentul adăpostirii victimei, dacă este prezentă una din modalităţile acţiunii adiacente;
Pentru cel care realizează primirea - din momentul primirii victimei, dacă este prezentă una din modalităţile acţiunii adiacente;

Măsuri de combatere a traficului de fiinţe umane

Avînd în vedere faptul că persoanele care riscă să fie traficate sunt în marea majoritate cele ce aparţin păturii social-vulnerabile, provenind din mediul rural, ce nu dispun de o sursă permanentă şi îndestulătoare de venituri, precum şi cele ce nu posedă studii, în majoritate avînd studii generale obligatorii, este necesar de a lua următoarele măsuri:de desfăşurat campanii informaţionale privind problema traficului , atrăgînd o deosebită atenţie grupului de risc, aducerea la cunoştinţă a populaţiei privind fenomenul de trafic, prin intermediul mass-media, televiziunii, posterelor, panourilor cu conţinut antitrafic, familiarizarea populaţiei în privinţa riscului unei eventuale plecări peste hotarele ţării în urma propunerii unei oferte dubioase de muncă, reducerea sărăciei şi şomajului, creşterea nivelului de angajare în cîmpul muncii a populaţiei de la sate, inclusiv a femeilor, susţinerea materială a păturilor social-vulnerabile, diminuarea discriminării în drepturi a femeilor şi copiilor, reducerea violenţei în familii.

De asemenea sunt necesare măsuri la nivel internaţional cum ar fi: iniţierea unor mecanisme eficiente de combatere a cazurilor de trafic, modificarea legislaţiei ţărilor în care are loc în mod intensiv traficul de fiinţe umane în scopul combaterii acestui fenomen, întreţinerea unei colaborări eficiente între organele de drept a Republicii Moldova şi cele ale altor state în vederea identificării cazurilor de trafic, inclusiv traficul de copii.

La nivel naţional este necesar:de a adopta şi promova un şir de norme în scopul combaterii traficului, precum şi implimentarea în practică a legislaţiei cu privire la trafic,de a acorda asistenţă victimelor traficului de persoane,întreprinderea măsurilor de reintegrare în societate,reintegrarea copiilor minori în familie,acordarea ajutorului material victimelor, precum şi încadrarea lor în cîmpul muncii,asigurarea securităţii victimelor traficului şi martorilor ce au dat depoziţii.

Întru depăşirea neajunsurilor în organizarea asistenţei şi protecţiei victimelor traficului, precum şi în alte domenii de contracarare a traficului de fiinţe umane din Republica Moldova, este necesară o abordare ce ar consolida eforturile tuturor actorilor antrenaţi în combaterea fenomenului. În acest scop, este necesar de urgentat aprobarea Strategiei Sistemului Naţional de Referire pentru victimele traficului de fiinţe umane pentru asistenţă şi protecţie - un sistem special de colaborare între structurile de stat şi cele nestatale, participante la contracararea traficului de fiinţe umane, bazat pe standardele comune de organizare a activităţii în domeniul dat, acceptate la nivel internaţional.

Este necesară intensificarea cooperării internaţionale dintre organele de drept prin încheierea unor acorduri şi memorandumuri de colaborare, precum şi sporirea eficienţei misiunilor diplomatice şi consulare ale Republicii Moldova.

În afară de aceasta se impune stabilirea regulilor de competenţă judiciară extrateritorială pentru a permite şi a facilita urmărirea şi condamnarea autorilor infracţiunilor în materia traficului de persoane, indiferent de ţara în care infracţiunile au fost comise, inclusiv a cazurilor în care infracţiunile au fost comise în mai multe ţări;

Pentru evaluarea şi monitorizarea cazurilor de trafic cu persoane se impune urgentarea creării a două baze de date. Prima bază de date se va referi la victimele traficului, avînd utilitate în contextul acţiunilor de prevenire şi protecţia şi asistenţa victimelor traficului.

Cea de-a doua bază de date - cu privire la traficanţi, va cuprinde informaţii privitoare la cei care au comis infracţiunea de trafic de persoane şi va urmări aceste cauze pe tot parcursul urmăririi penale şi examinării judiciare.

CONCLUZII

Traficul de fiinţe umane a devenit în timp, aşa cum s-a arătat, o temă importantă pe agenda politică a Republicii Moldova. În acest sens, se poate observa diversitatea instrumentelor legislative adoptate pentru a face posibile atât prevenirea, cât şi combaterea şi sancţionarea traficului de fiinţe umane, deoarece acest fenomen reclamă din partea tuturor ţărilor (de origine, tranzit, destinaţie) o abordare globală şi internaţională, adoptarea unor măsuri eficiente de prevenire a traficului, de pedepsire a traficanţilor şi de protecţie a victimelor.

Măsurile întreprinse în ultimii doi ani au contribuit la stabilizarea situaţiei în acest domeniu, însă dimensiunea fenomenului în cauză impune Guvernul să definească acţiuni concrete şi modalităţi noi de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane.Îndeosebi să existe o informare amplă si ca fiecare să reţină că oricine poate deveni victima acestui fenomen şi că informaţia reprezintă un atu cu care putem lupta împotriva lui, putând să evităm să cădem în «capcana morţii» pavată cu intenţii bune de către traficanţi.

Făcând o trecere în revistă a eforturilor de combatere a traficului de fiinţe umane în ţara noastră, este de remarcat că acest fenomen reprezintă una dintre cele mai serioase provocări cu care se confruntă Republica Moldova la etapa actuală, aducând atingere imaginii ţării în exterior, procesului de integrare europeană şi dezvoltării armonioase a statului.

BIBLIOGRAFIE:

Legea RM privind actele de identitate din sistemul naţional de paşapoarte, adoptate de Parlamentul RM la 09.11.1994.
Vidaicu,I.Dolea, Cobaterea traficului de fiinţe umane(drept material şi drept procesual), Chişinău 2009
Legea cu privire la cobaterea traficului de fiinţe umane nr.241-XVI din 20.10.2005.
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.164-167/812
procuratura.md
procuratura.md , Raport anual 2004-2011
http://www.coe.int
Anexă prevăzută în art.2 al Convenţiei Europei
Codul Penal al RM
Convenţia cu privire la înfiinţarea Oficiului European de Poliţie din 1995
Recomandarea nr.R (2000) 11 a Comitetului de Miniştri adresată statelor membre privind acţiunile împotriva traficului de fiinţe umane în scopul exploatării sexuale
Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane
Drept Penal partea specială volumul I, Sergiu Brînză, Vitalie Stati Chiţinău 2011

^{^[1]} M.Vidaicu,I.Dolea, Cobaterea traficului de fiinţe umane(drept material şi drept procesual), Chişinău 2009, p.8.

^{^[2]} http://www.coe.int

^{^[3]} Anexă prevăzută în art.2 al Convenţiei Europei

^{^[4]} Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.164-167/812

^{^[5]} M.Vidaicu,I.Dolea, Cobaterea traficului de fiinţe umane(drept material şi drept procesual), Chişinău 2009, p.11;

^{^[6]} Se are învedere documentul de călătorie în sensul alin.(6) art.2 al Legii RM privind actele de identitate din sistemul naţional de paşapoarte, adoptate de Parlamentul RM la 09.11.1994.

Drept