Drept

Corupţia, amploarea ei, specificul şi dinamica ei reprezintă o consecinţă a problemelor generale sociale, politice şi economice la nivel de stat. Nivelul corupţiei întotdeauna creşte când ţara se află în perioada modernizării. Republica Moldova trăieşte la etapa actuală nu doar o simplă modernizare, ci o restructurare completă a tuturor proceselor economice, sociale şi politice la nivel de stat. Din aceste considerente, nu este de mirare că ea urmează calea modernizării conform regulilor de dezvoltare socială, inclusiv celor care au consecinţe negative. Caracterul şi conţinutul acestor factori în mare măsură determină nivelul şi forma reacţionarii cu scopul de a neutraliza efectul lor negativ. Printre aceşti factori putem nominaliza:

• creşterea proceselor de inflaţie în economie, dinamica creşterii capitalului bancar şi intermediara preţurilor şi serviciilor în comparaţie cu dezvoltarea economică;
• creşterea diferenţei nivelului de viaţă între bogaţi şi cei săraci;
• atragerea în activitatea de întreprinzător a contingentului de persoane cupidante cu orientare antisocială, cât şi a persoanelor care au experienţă infracţională sau activitate ilegală în sfera economiei, în condiţiile imperfecţiunii legislaţiei.

De rând cu condiţiile şi factorii generali sus numiţi există şi un ansamblu de factori specifici care contribuie la creşterea numărului de infracţiuni de fals de bani:

Pentru Moldova modernă sunt caracteristice factori ai corupţiei:

• un număr mare de verificări exercitate de organele de stat de control. Astăzi, conform statisticii oficiale, o întreprindere este verificată în mediu de 17 ori pe Neoficial, acest număr atinge 33 vizite pe parcursul unui an;
• segmentarea aparatului de stat, ceea ce duce la conflictul de competenţe, adică la situaţia când câteva organe de stat au competenţa să rezolve unele şi aceleaşi, sau întrebări asemănătoare. Astfel, numărul total de organe de stat ce efectuează controlul în Moldova ajunge până la 60. De exemplu, conform legislaţiei, documentaţia financiară a întreprinderii o pot controla: colaboratorii organelor fiscale ale C.N.A, inspectoratului muncii, organelor vamale, etc;
• neajunsurile legislaţiei. Legislaţia în vigoare a Republicii Moldova este foarte puternic formalizată şi creează posibilitatea de apariţie şi dezvoltare a birocraţiei: iar birocraţia, evident, duce la corupţie.
• Instabilitatea economică, adesea însoţită de crize economice. Scăderea bruscă în economie şi lipsa încrederii în ziua de mâine, fiind combinată cu nivelul foarte jos de salarizare al lucratorilor instituţiilor de stat, duce la căutarea de către administratori a mijloacelor alternative de venit, pe care le oferă funcţia lor profesională;
• Polarizarea extrem de evidenţiată a societăţii de astăzi în bogaţi şi săraci. Astăzi în Moldova practic lipseşte clasa socială medie, iar, în loc de aceasta, se observă oameni putini ce deţin foarte multe mijloace băneşti, pe când marea majoritate trăieşte sub limita sărăciei. Aceasta duce la faptul că orice persoană ce a reuşit să ocupe o poziţie anumită în aparatul de stat tinde să ajungă la treptele superioare ale scării sociale;
• Cote înalte de impozitare. De exemplu, de pe venit, întreprinzătorul trebuie să plătească impozit (taxa valoare adăugată -TVA), ceea ce, fiind combinat cu alte impozite, formează o sumă mare;
• Nivelul jos de educaţie juridică şi, respectiv, lipsa conştiinţei legale la întreprinzători şi la funcţionarii de stat. Cunoaşterea drepturilor proprii şi obligaţiunilor - iată arma principală a populaţiei contra funcţionarilor corupţi;
• Lipsa pachetului de garanţii economico-sociale al funcţionarilor de stat. Nivelul de salarizare jos, lipsa locului de trai, preţuri înalte la serviciile medicale, bâtrineţea neasigurată - toate acestea cauzează mituirea funcţionarilor de stat şi corupţia lor;
• Lipsa accesului liber la informaţie îi impune pe cetăţeni şi pe agenţii economici să mituiască funcţionarii de stat. De exemplu, având informaţia despre o licitaţie, agentul economic poate oferi mită funcţionaiului responsabil ca acela să nu comunice concurenţilor potenţiali despre timpul de petrecere al licitaţiei. Toate cele menţionate cauzează pierderi enorme economiei naţionale şi duc la proliferarea economieii ^[1]

În Legea cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei Cap.3. intitulat,, Organe cu Atribuţii de Prevenire şi de Combatere a Corupţiei" Art.13 sunt prevăzute organe cu atribuţii de prevenire şi de combatere a corupţiei. Astfel autoritatea abilitată cu executarea prezentei legi - Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (CNA) este un organ specializat învestit cu atribuţii de prevenire şi de combatere a actelor de corupţie sau a faptelor de comportament corupţional, în ale cărui obligaţii intră:

1. întreprinderea acţiunilor de prevenire, depistare şi de contracarare a corupţiei, efectuarea măsurilor operative de investigaţie şi a măsurilor de urmărire penală privind actele de corupţie;
2. colectarea şi analiza informaţiilor privind faptele de comportament corupţional sau actele de corupţie,colaborarea şi schimbul de informaţii cu autorităţile administraţiei publice, sesizarea organelor competente despre cauzele şi condiţiile care favorizează comiterea de acţiuni ilicite;
3. desfăşurarea activităţilor de prevenire a corupţiei, educarea anticorupţie a cetăţenilor, colaborarea activă cu societatea civilă în vederea propagării în masă a culturii anticorupţie;
4. asigurarea pregătirii, perfecţionării şi reciclării cadrelor;
5. asigurarea protecţiei şi păstrării informaţiei care constituie secret de stat, secret comercial şi secret bancar, alte secrete apărate prin lege, devenite cunoscute în exerciţiul funcţiei;
6. dezvoltarea relaţiilor cu servicii similare străine;
7. elaborarea de propuneri pentru aducerea actelor normative în concordanţă cu reglementările internaţionale în domeniu.

În Lege sus numită Art.14 sunt prezente de asemenea organe şi persoane abilitate cu atribuţii în domeniul prevenirii şi combaterii corupţiei. Asfel, exercită atribuţii de prevenire şi de combatere a corupţiei prin realizarea politicilor şi practicilor în domeniu, în limitele competenţei stabilite de legislaţie:

1. Parlamentul;
2. Preşedintele Republicii Moldova;
3. Guvernul;
4. Procuratura;
5. Serviciul de Informaţii şi Securitate;
6. Curtea de Conturi;
7. alte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale;
8. societatea civilă.

Autorităţile administraţiei publice evaluează periodic instrumentele juridice şi măsurile administrative pentru a determina dacă sînt adecvate prevenirii şi combaterii corupţiei, organizînd, în limitele competenţei:

1. controlul interior asupra respectării de către funcţionarii publici a cerinţelor legislaţiei pentru prevenirea actelor de corupţie;
2. recepţionarea informaţiei din diferite surse (audienţă, scrisori anonime, prin intermediul telefonului de încredere, poştei electronice etc.) referitor la comiterea faptelor de comportament corupţional sau actelor de corupţie de către salariaţi, examinarea administrativă a acestei informaţii şi întreprinderea măsurilor de rigoare, inclusiv prezentarea materialelor respective organului specializat;
3. prezentarea trimestrială la Centrul Naţional Anticorupţie a notelor informative privind măsurile întreprinse, inclusiv cele realizate în comun cu alte autorităţi, precum şi a propunerilor de ameliorare a situaţiei existente. Autorităţile administraţiei publice, organizaţiile necomerciale, alţi reprezentanţi ai societăţii civile desfăşoară, separat sau în comun, activităţi în domeniul prevenirii corupţiei prin schimb de informaţii, de experţi, prin cercetarea şi identificarea cauzelor corupţiei, instruirea personalului, organizarea sistematică a campaniilor informaţionale de sensibilizare a populaţiei, realizarea şi difuzarea materialelor publicitare privind riscurile corupţiei, realizarea unor iniţiative social-economice şi prin alte acţiuni în domeniu.

Unul din principalele instituţii statale care are atribuţii în domeniu este Centrul Naţional Anticorupţie. El este un organ de ocrotire a normelor de drept, specializat în contracararea infracţiunilor economico-financiare şi fiscale, precum şi a corupţiei. Acest organ îşi desfăşoară activitatea pe principiile legalităţii, respectării drepturilor şi libertatilor fundamentale ale omului, oportunităţii, îmbinării metodelor şi mijloacelor publice şi secrete de activitate, conducerii unipersonale şi colegiale, colaborarii cu alte autorităţi publice, organizaţii obşteşti şi cetăţeni.

Crearea Centrului a fost determinată, în primul rand, de necesitatea edificarii unei structuri de stat eficiente, scopul principal al caruia este combaterea infracţiunilor economice şi corupţiei în Republica Moldova. Prevenirea lor este o sarcină prioritară pentru organele de ocrotire a normelor de drept. O alta cerinţă, nu mai putin importantă, a fost necesitatea optimizării structurii şi activităţii organelor de control.

Din experienţa anilor trecuţi, nu se reusea soluţionarea problemelor privind infracţionalitatea economică, sporirea rezultatelor în combaterea ei din mai multe cauze, dintre care pot fi menţionate cele mai importante: dublarea funcţiilor de către diferite instituţii de stat, pe de o parte, şi ineficienta interactiune între ele, pe de alta. În consecinţă, se inregistra un număr considerabil de controale şi revizii tendentioase şi inoportune, care nu aveau nici un efect asupra nivelului criminalitatii în economie, şi sustrageau de la activitate agenţii economici. Fiecare organ de control avea competenţele proprii, subordonarea sa ierarhică. Totodată, dintre ţările CSI, numai în Republica Moldova organele de control nu dispuneau de funcţii de urmărire penală. Odată cu adoptarea Legii cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei, în Moldova a fost creată o instituţie avind un sistem complex de descoperire a infracţiunilor economice, începând cu obţinerea şi documentarea informaţiilor speciale, efectuarea actului de revizie şi control, intentarea dosarului penal, urmarirea penala şi transmiterea dosarului în instanţa de judecată. Centrul Naţional Anticorupţie a fost creat ca urmare a fuzionarii Departamentului Control Financiar şi Revizie al Ministerului Finanţelor; Directiei anticorupţie a Departamentului pentru Combaterea Crimei Organizate şi Corupţiei, precum şi a Direcţiei poliţiei economico-financiare a Inspectoratului General de Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne şi a Gărzii Financiare, care era subordonată Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.

Sistemul specializat de combatere a corupţiei include de asemenea şi Serviciului de Informaţii şi Securitate, Ministerului Afacerilor Interne, Procuraturii Generale, Curţii de Conturi. Cu excepţia Curţii de Conturi, ale cărei hotărâri sunt publicate periodic (nu este clar numai dacă toate) în Monitorul Oficial, impactul celorlalte organizaţii asupra eradicării corupţiei nu este cunoscut publicului larg, deoarece rapoartele acestor instituţii nu sunt date întotdeauna publicităţii.

O altă autoritate, în atribuţiile căreia intră combaterea corupţie este desigur Ministerul Afacerilor Interne, şi anume Direcţia Investigare a Fraudelor. Pe parcursului anului 2011 activităţile anticorupţie desfăşurate de subdiviziunile DIF a DP au fost orientate la relevarea şi documentarea crimelor cu rezonanţă socială sporită, persoanelor implicate în scheme infracţionale sau predispuse la comiterea actelor de corupţie, cât şi a infracţiunilor conexe acestora.

Astfel, în pe parcursul anului trecut au fost înregistrate 36 cauze penale pe fapte de corupere, clasate 5 cauze penale şi 1 cauză penală - încetată. Remise procurorului 34 cauze penale (94,4%) şi 27 cauze penale (75%) au fost expediate în instanţa de judecată. Ca rezultat al măsurilor anticorupţie întreprinse de către efectivul DIF, au fost relevate şi documentate 33 cazuri de corupere, orientate în următoarele domenii şi instituţii: Serviciul Vamal- 7; - Transport - 6; - Administraţia publică locală - 1; - Oficiul cadastral - 1; - Medicină - 2; - Învăţămînt - 5; - Alte persoane cu funcţie de răspundere

• Printre infracţiunile conexe actelor de corupţie - relevate şi documentate 42 cazuri orientate în următoarele domenii şi instituţii: ; Asistenţa socială - 2; - Instituţii de învăţămînt - 5; - Transport - 3; - Administraţia publică locală - 20; - Oficiul poştal - 1;
• Executor judiciar - 1; - Alte persoane cu funcţie de răspundere - 10^[3].

Un factor care a condiţionat eşecul tuturor eforturilor de eradicare a corupţiei în Moldova a fost faptul că acest fenomen la noi are o foarte puternică componentă politică. După cum scrie presa naţională şi de peste hotare, corupţia în Moldova a pătruns masiv în toate nivelele politice şi administrative, inclusiv cele mai înalte şi, alegoric vorbind, nu există cineva care ar păzi paznicii.

 

^[1] PĂCEŞILĂ MIHAELA, Aspecte privind combaterea corupţiei în administraţia publică Chişinău 2009. pag.74

^[2]  LEGE Nr. 90 din 25.04.2008 cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei Publicat : 13.06.2008 în Monitorul Oficial Nr. 103-105 art Nr : 391

^[3]  Notă informativă privind rezultatele de activitate ale DIF a DP al MAI pe parcursul a 12 luni ale anului 2011.