Drept

6.1.1. Definiţie

Actul de procedură este orice act făcut în cursul şi în cadrul procesului civil, de către instanţa de judecată şi ceilalţi participanţi la proces, legat de activitatea procesuală a acestora.^[1]

Procesul civil este declanşat printr-un act de procedură - cererea de chemare în judecată - şi sfârşeşte tot printr-un act de procedură -hotărârea judecătorească.

Unele acte de procedură sunt îndeplinite de părţi, altele sunt îndeplinite de instanţa de judecată, altele de auxiliarii justiţiei, iar alţii de participanţii la procesul civil.

6.1.2. Clasificarea actelor de procedură

Actele de procedură se clasifică după mai multe criterii, şi anume:^[2] a) în raport de organele sau persoanele de la care emană, actele de procedură sunt:

• actele părţilor: cererea de chemare în judecată, întâmpinarea, cererea reconvenţională, cererea de exercitare a unei căi de atac, cererea de a se pune în executarea hotărârea etc.;
• actele instanţei: încheierile de şedinţă, hotărârea judecătorească dată în cauză, dispoziţia de comunicare a hotărârii etc.;

-  actele auxiliarilor justiţiei: dovezile de comunicare a actelor de procedură, actele executorului judecătoresc, actele altor participanţi la proces: întocmirea şi depunerea rapoartelor de expertiză, depoziţia martorului etc.

1. b) în raport de conţinut, actele de procedură sunt:

• acte de procedură care exprimă o manifestare de voinţă: cererea de chemare în judecată, cererea reconvenţională, cererea de renunţare la judecată, cererea de renunţare la dreptul subiectiv însuşi etc.;
• acte de procedură care constată o garanţie procedurală: citaţia, procesul-verbal de sechestru etc.

1. c) în raport de natura lor, actele de procedură sunt:

• acte judiciare care se îndeplinesc înaintea instanţei de judecată: depoziţia martorului, pronunţarea hotărârii, investirea cu formulă executorie etc.;
• acte extrajudiciare care se îndeplinesc în cadrul procesului dar în afara instanţei: expertiza, comandamentul etc.

1. d) în raport de modul de efectuare, actele de procedură sunt:

-      acte scrise: cererea de chemare în judecată, cererea reconvenţională, hotărârea judecătorească etc.;

-  acte orale: depoziţia martorilor, susţinerile părţilor etc.

6.1.3. Condiţiile pentru îndeplinirea actelor de procedură

Actele de procedură sunt reglementate de lege care arată în ce condiţii şi în ce termen trebuie efectuate.^[3]

Condiţiile pentru îndeplinirea actelor de procedură au în vedere următoarele reguli generale:

-  actele de procedură trebuie să îmbrace forma scrisă deoarece astfel se poate dovedi uşor existenţa lor şi se poate asigura comunicarea lor.

In literatura judiciară există şi opinia potrivit căreia forma scrisă nu se înfăţişează ca o condiţie generală a actelor de procedură, ci eventual ca una majoritară.^[4]

-  actul de procedură trebuie să relateze în chiar conţinutul său faptul că cerinţele legii au fost îndeplinite, ceea ce înseamnă că, cuprinsul acestuia nu poate fi completat cu probe extrinseci.

De la această regulă face excepţie principiul echipolenţei potrivit căruia în cazurile expres prevăzute de legiuitor, un act de procedură poate fi înlocuit cu alt act de procedură.^[5]

Şi în legătură cu această regulă a fost manifestată opinia potrivit căreia actul trebuie să relateze, în chiar conţinutul său, faptul că au fost îndeplinite condiţiile legii; nu este condiţie generală din moment ce o parte a actelor se îndeplinesc oral^[6].

-  actul de procedură trebuie făcut în limba română.^[7]

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, şi art. 128 alin (1) din Constituţie, procedura judiciară se desfăşoară în limba română.

Instanţa de judecată trebuie să asigure în mod gratuit folosirea unui interpret sau traducător autorizat, cetăţenilor români aparţinând minorităţilor naţionale care îşi exercită dreptul de a se exprima în limba maternă în faţa instanţelor judiciare (alin. (2) şi alin. (3) din art. 14 din Legea nr. 304/2004 republicată).

209. Stoenescu, G. Porumb,op. cit., p. 209.

^[2] V.M. Ciobanu, op. cit, p.455-456; M. Tăbârcă op. cit, p.237-238. Pentru clasificarea actelor de procedură în funcţie şi de alte criterii, a se vedea I. Leş, Tratat..., p. 248; O. Ungureanu, Actele de procedură în procesul civil (la instanţa de fond), Ediţia a IIa, revăzută şi adăugită, Editura Press, Bucureşti, p. 27 şi urm.

160

Pentru dezvoltări a se vedea V.M. Ciobanu, op. cit., p. 456-458.

In acest sens, a se vedea Ovidiu Ungureanu, Actele.., p.42-43.

^[5] Pentru cazurile în care se aplică principiul echipolenţei, a se vedea M. Tăbârcă, Drept..., p.239-240.

^[6] Pentru argumente în sprijinul opiniei respective, a se vedea O. Ungureanu, op. cit., p.43-44; I. Leş., Sancţiunile procedurale în procesul civil, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998, p.225.

^[7] I. Deleanu, op. cit, p.224; I. Leş, Tratat..., p.246.