Noţiunea de testament. Patrimoniul succesoral se poate transmite nu numai în temeiul regulilor prevăzute de lege, ci şi în temeiul voinţei persoanei care lasă moştenirea, manifestată prin testament. În acest caz, moştenirea este testamentară.
Deşi în dreptul nostru civil moştenirea legală este regula, totuşi ea poate fi înlăturată, în tot sau în parte, prin testamentul lăsat de către defunct.
Potrivit art. 1034 C.civ., "testamentul este actul unilateral, personal şi revocabil prin care o persoană, numită testator, dispune, în una dintre formele cerute de lege, pentru timpul când nu va mai fi în viaţă" [1].
Rezultă că o persoană poate dispune de bunurile sale nu numai prin acte juridice între vii, dar şi printr-un act unilateral de voinţă mortis cauza, pentru timpul când nu va mai fi în viaţă, înlăturând normele juridice care reglementează devoluţiunea legală a moştenirii.
Caracterele juridice. Testamentul prezintă următoarele caractere juridice:
- este un act juridic, adică o manifestare de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte juridice; prin urmare, testamentul trebuie să îndeplinească toate condiţiile de fond cerute de lege pentru valabilitatea oricărui act juridic, plus cele specifice pentru valabilitatea actelor cu titlu gratuit [2];
- este un act juridic unilateral, valabil prin exprimarea unei singure voinţe, aceea a testatorului, independent de orice manifestare de voinţă a beneficiarului;
- este un act juridic personal, adică nu poate fi încheiat prin reprezentare legală sau convenţională ori cu încuviinţarea ocrotitorului legal; aşa cum s-a arătat, chiar dacă testatorul primeşte consultaţii de specialitate de la o altă persoană (avocat) în vederea redactării testamentului, el trebuie să exprime voinţa sa personală [3];
- este un act juridic revocabil, adică testatorul poate, oricând până la deces, să revină în mod discreţionar asupra dispoziţiilor testamentare, fie revocându-le, fie modificându-le ori înlocuindu-le cu altele noi; orice clauză de renunţare la dreptul de a revoca dispoziţiile de ultimă voinţă este nulă;
- este un act juridic solemn, deoarece voinţa testatorului trebuie să fie exprimată în una dintre formele cerute de lege;
- este un act juridic pentru cauză de moarte întrucât, deşi este valabil de la data întocmirii sale dacă s-au respectat cerinţele legii în vigoare, produce efecte juridice numai de la data încetării din viaţă a testatorului.
[1] Codul civil vechi de la 1864 definea testamentul la art. 802 ca fiind: "un act revocabil prin care testatorul dispune, pentru timpul încetării sale din viaţă, de tot sau de o parte din avutul său". În literatura juridică anterioară noului Cod civil s-a precizat că testamentul nu trebuie confundat cu legatul, deoarece dispoziţiile referitoare la soarta bunurilor moştenirii nu epuizează conţinutul noţiunii de testament, acesta putând să conţină - pe lângă legate - şi o serie întreagă de alte dispoziţii de ultimă voinţă. În realitate, s-a menţionat, testamentul trebuie privit şi definit ca fiind "o simplă formă", un tipar în care se îmbracă o pluralitate de acte juridice de sine-stătătoare, fiecare act având regimul său juridic propriu şi distinct (A se vedea M.Mureşan, I.Urs, op.cit., p.44); Al.Bacaci, Ghe. Comăniţă, op.cit., p.73; I.Genoiu, op.cit., p.138-139; D.C.Florescu, op.cit., p.65.
[2] Cu privire la noţiunea de act juridic şi la condiţiile sale de validitate, a se vedea M.Mureşan, Drept civil. Partea generală, Ed. Cordial Lex, Cluj-Napoca, 1999, p.95 şi p.106 - 144.
[3] A se vedea F.Deak, op.cit., p.156.