Legatele testamentare. Din dispoziţiile art. 1035 C.civ. rezultă că testamentul conţine dispoziţii referitoare la patrimoniul succesoral sau la bunurile ce fac parte din acesta, precum şi la desemnarea directă sau indirectă a legatarului.
Cu alte cuvinte, testamentul cuprinde, în primul rând, legate, adică
dispoziţii referitoare la transmiterea bunurilor succesorale. Aceasta deoarece testamentul, ca act juridic, este menit să asigure devoluţiunea bunurilor lăsate de de cujus potrivit voinţei sale, iar nu potrivit regulilor moştenirii legale.
Pe de altă parte, precizăm că valabilitatea testamentului nu este condiţionată de existenţa legatelor (adică de conţinutul patrimonial), întrucât testamentul poate conţine şi alte dispoziţii de ultimă voinţă, cum ar fi: numirea unui executor testamentar, recunoaşterea unui copil din afara căsătoriei, dispoziţii referitoare la funeralii etc [1].
Alte dispoziţii testamentare. Alături de legate şi de dispoziţiile privind desemnarea legatarului (ori chiar în lipsa acestora), testamentul poate conţine şi alte dispoziţii de ultimă voinţă sau chiar acte juridice de sine stătătoare, cum ar fi:
a) dispoziţii referitoare la un partaj (de exemplu, partajul de ascendent, adică împărţeala făcută de testator între descendenţii săi a bunurilor moştenirii sau a unei părţi din aceste bunuri);
b) revocarea dispoziţiilor testamentare anterioare;
c) dezmoşteniri (exheredări), adică dispoziţii prin care testatorul înlătură de la moştenire pe unii sau pe toţi moştenitorii legali;
d) numirea de executori testamentari, adică desemnarea unei persoane (sau mai multe) care să aducă la îndeplinire dispoziţiile de ultimă voinţă cuprinse în testament;
e) sarcini impuse legatarului (ori legatarilor), adică obligaţii de natură
patrimonială sau de altă natură;
f) dispoziţii privind funeraliile şi înhumarea;
g) recunoaşterea de către tată a unui copil din afara căsătoriei (art.415 alin.2 C.civ.) sau de către mamă a copilului care a fost trecut în registrul de stare civilă ca născut din părinţi necunoscuţi ori a cărui naştere nu a fost înregistrată în registrul de stare civilă (art.415 alin.1 C.civ.); deşi testamentul este un act revocabil, recunoaşterea copilului este irevocabilă;
h) acordul testatorului, exprimat prin testament autentic, în vederea prelevării de organe, ţesuturi şi celule umane, în scop terapeutic sau ştiinţific, de la testatorul decedat sau, dimpotrivă, exprimarea opţiunii împotriva donării de organe, ţesuturi şi celule umane (a se vedea art. 81 C.civ. şi art.147 pct. 5 din Legea nr.95/2006);
i) stipularea unei clauze de inalienabilitate (art.627 alin.1 C.civ.);
î) înlăturarea efectelor nedemnităţii de drept sau judiciare (art.961 C.civ.);
j) alegerea legii statului a cărui cetăţenie o are ca lege aplicabilă propriei moşteniri (art. 2.634 C.civ.) [2];
k) orice alte dispoziţii de ultimă voinţă a testatorului (de exemplu, recunoaşterea unei datorii sau a unui drept).
Dispoziţiile de ultimă voinţă cuprinse în testament pot produce efecte juridice la date diferite [3]. De exemplu, legatele produc efecte numai la data deschiderii moştenirii. Însă, recunoaşterea unui copil sau revocarea dispoziţiilor testamentare anterioare produc efecte imediat.
De asemenea, nulitatea unuia dintre actele de voinţă cuprinse în testament nu atrage nulitatea celorlalte acte de voinţă - independente - cuprinse în acelaşi testament. De exemplu, dacă testamentul cuprinde atât legate cât şi un partaj de ascendent, legatele pot fi valabile şi îşi vor produce efectele juridice chiar dacă partajul de ascendent ar fi lovit de nulitate absolută.
[1] C.Macovei, M.C.Dobrilă, Noul Cod civil. Comentariu pe articole, op.cit., p.1075.
[2] A se vedea, pentru mai multe amănunte F.Deak, R.Popescu, Tratat de drept succesoral. Vol.II, Moştenirea testamentară, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2014, p.26-30.
[3] A se vedea Al.Bacaci, Ghe. Comăniţă, op.cit., p.75.