Noţiunea de legat. Am văzut că testamentul poate conţine mai multe dispoziţii de ultimă voinţă. Însă, principala menire a testamentului este aceea de a asigura transmiterea patrimoniului succesoral potrivit voinţei testatorului, iar nu potrivit regulilor devoluţiunii legale a moştenirii. Acest scop se realizează prin intermediul legatelor cuprinse în testament.
Potrivit art. 986 C.civ. "legatul este dispoziţia testamentară prin care testatorul stipulează ca, la decesul său, unul sau mai mulţi legatari să dobândească întregul său patrimoniu, o fracţiune din acesta sau anumite bunuri determinate".
Din definiţia legală de mai sus rezultă că legatul este o dispoziţie testamentară, adică o dispoziţie cuprinsă într-un testament, prin care testatorul desemnează una sau mai multe persoane care, la decesul său, vor primi bunurile moştenirii.
În al doilea rând, legatul este un act juridic pentru cauză de moarte deoarece produce efecte juridice numai din momentul decesului testatorului (până la decesul testatorului patrimoniul acestuia nu suferă modificări din cauza legatului sau legatelor cuprinse în testament).
În al treilea rând, legatul este un act juridic cu titlu gratuit, adică o liberalitate, ca şi donaţia. Legatul este o liberalitate pentru cauză de moarte deoarece testatorul urmăreşte ca, atunci când va înceta din viaţă, să-i procure legatarului un avantaj patrimonial gratuit, fără contra-echivalent. Chiar dacă legatul ar fi cu sarcină, în limita folosului pur gratuit este o liberalitate [1].
Desemnarea legatarului. Potrivit art. 989 alin.1C.civ., sub sancţiunea nulităţii absolute, dispunătorul trebuie să îl determine pe beneficiarul liberalităţii ori cel puţin să prevadă criteriile pe baza cărora acest beneficiar să poată fi determinat la data la care liberalitatea produce efecte juridice.
Testamentul conţine dispoziţii referitoare la desemnarea directă sau indirectă a legatarului (art.1035 C.civ.). Prin urmare, desemnarea legatarului trebuie să fie făcută prin testament, în sensul că elementele necesare pentru identificarea legatarului trebuie să existe în chiar cuprinsul testamentului. Legatul este nul dacă legatarul nu a fost determinat sau cel puţin determinabil în testament. De exemplu, este considerat nul legatul secret, când persoana legatarului a fost comunicată de testator (verbal sau chiar în scris) unui terţ. Este însă valabilă dispoziţia testamentară dacă indică suficiente elemente pentru identificarea legatarului.
Deci, legatarul trebuie să fie o persoană determinată sau cel puţin determinabilă în testament la data la care legatul produce efecte juridice (în principiu, data deschiderii moştenirii).
De asemenea, desemnarea legatarului trebuie să fie făcută personal de testator, neputând fi lăsată la latitudinea unei terţe persoane. În acest sens, art. 989 alin.3 C.civ. prevede, sub sancţiunea nulităţii absolute, că dispunătorul nu poate lăsa unui terţ dreptul de a-l desemna pe beneficiarul legatului sau de a stabili obiectul acestuia. Aşa fiind, legatul cu facultate de alegere, prin care testatorul lasă desemnarea legatarului pe seama unei terţe persoane, este nul absolut, deoarece în acest caz nu testatorul dispune pentru timpul încetării sale din viaţă. Cu toate acestea, repartizarea bunurilor transmise prin legat unor persoane desemnate de testator poate fi lăsată la aprecierea unui terţ (care are calitatea de mandatar al testatorului). S-a apreciat că întinderea drepturilor legatarilor desemnaţi de testator nu afectează validitatea legatului [2].
De asemenea, este valabil legatul făcut unei persoane desemnate de testator, cu o sarcină în favoarea unei persoane alese fie de legatar, fie de un terţ desemnat, la rândul său, tot de către testator (art.989 alin.4 C.civ.).
Persoana care nu există la data întocmirii testamentului poate beneficia de un legat dacă acesta este făcut în favoarea unei persoane capabile, cu sarcina pentru aceasta din urmă de a transmite beneficiarului obiectul legatului îndată ce va fi posibil (art.989 alin.2 C.civ.).
Categorii de legate. Legatele pot fi clasificate după criteriul obiectului dispoziţiei testamentare şi după criteriul modalităţilor care le afectează.
A. După criteriul obiectului lor legatele sunt universale, cu titlu universal sau cu titlu particular (art.1054 C.civ.).
a) Legatul universal este dispoziţia testamentară care conferă uneia sau
mai multor persoane vocaţie la întreaga moştenire (art.1055 C.civ.).
Este vorba despre faptul că, în cazul legatului universal, legatarul sau fiecare legatar în parte (dacă sunt mai mulţi) are vocaţie la întreg patrimoniu succesoral. Nu are relevanţă emolumentul, respectiv cantitatea de bunuri primită efectiv de către legatarul universal. Legatul rămâne universal chiar dacă, din cauza unor legate particulare sau a sarcinilor impuse legatarului universal, emolumentul ar fi neînsemnat.
Ca şi în sistemul vechiului Cod civil şi noul Cod civil permite să se instituie mai mulţi legatari universali; dacă unul singur dintre ei acceptă moştenirea, va lua tot; dacă mai mulţi acceptă, vor împărţi "totul" [3].
Caracterul universal al legatului poate fi exprimat în orice formulă din care să rezulte vocaţia la întreaga moştenire (de exemplu: las lui x "întreaga moştenire" sau "toate bunurile mobile şi imobile", "întreaga cotitate disponibilă" căci în lipsă de moştenitori rezervatari la data deschiderii moştenirii sau dacă cei existenţi nu vor sau nu pot veni la moştenire, legatarul va culege întreaga moştenire, "nuda proprietate asupra întregii moşteniri" căci în final, la stingerea uzufructului, legatarul va dobândi întreaga moştenire) [4].
b) Legatul cu titlu universal este dispoziţia testamentară care conferă uneia sau mai multor persoane vocaţie la o fracţiune a moştenirii (art.1056 alin.2 C.civ.).
Potrivit art. 1056 alin.2 C.civ., prin fracţiune a moştenirii se înţelege:
- fie proprietatea unei cote-părţi din aceasta (de exemplu: 1/2 din moştenire; 1/3 din moştenire);
- fie un dezmembrământ al proprietăţii asupra totalităţii sau a unei cote-părţi din moştenire (de exemplu, legatul uzufructului asupra întregii moşteniri sau asupra cotei de 1/2 din moştenire);
- fie proprietatea sau un dezmembrământ asupra totalităţii ori asupra unei cote-părţi din universalitatea bunurilor determinate după natura sau provenienţa lor (de exemplu, legatul proprietăţii asupra tuturor bunurilor imobile sau legatul proprietăţii asupra tuturor bunurilor mobile; legatul proprietăţii asupra cotei de 1/2 din imobile sau legatul proprietăţii asupra cotei de 1/2 din mobile; corespunzător cu cele de mai sus, legatul uzufructului asupra tuturor bunurilor imobile sau legatul uzufructului asupra tuturor bunurilor mobile etc.).
c) Legatul cu titlu particular. Conform art. 1057 C.civ., orice legat care nu este universal sau cu titlu universal este un legat cu titlu particular.
Legatul cu titlu particular conferă uneia sau mai multor persoane vocaţie la bunuri determinate (ut singuli). Legatul cu titlu particular poate avea ca obiect atât bunuri mobile cât şi bunuri imobile, atât bunuri corporale cât şi bunuri incorporale (de exemplu, o creanţă), fie ele determinate individual sau generic (de exemplu, o sumă de bani).
B. După criteriul modalităţilor care le afectează, legatele pot fi pure şi
simple, cu termen, sub condiţie sau cu sarcină (art.1054 alin.2 C.civ.).
a) Legatele pure şi simple nu sunt afectate de modalităţi şi îşi produc efectele la data deschiderii moştenirii.
b) Legatele afectate de termen sunt cele a căror executare sau stingere depinde de un termen suspensiv sau extinctiv.
c) Legatele sub condiţie sunt cele a căror naştere sau desfiinţare depinde de un eveniment viitor şi nesigur (condiţie suspensivă sau rezolutorie).
d) Legatele cu sarcină. Sarcina este o obligaţie (de a da, de a face sau de a nu face) impusă de testator legatarului, fie în interesul testatorului (de exemplu, lasă o casă, cu obligaţia legatarului de a plăti anumite datorii ale testatorului - sarcină care trebuie executată numai după decesul testatorului), fie în interesul legatarului (de exemplu, lasă o sumă de bani, cu sarcina ca legatarul să-şi continue studiile sau activităţile începute) fie în interesul unei terţe persoane (de exemplu, lasă un apartament, cu sarcina legatarului de a presta întreţinere în favoarea unei terţe persoane).
[1] A se vedea M.Mureşan, I.Urs, op.cit., p.58.
[2] A se vedea F.Deak, op.cit., p.210.
[3] A se vedea M.Mureşan, I.Urs, op.cit., p.60.
[4] A se vedea M.Eliescu, op.cit., p.253-255.