Dobândirea fructelor bunurilor ce constituie obiectul legatului.
Potrivit art. 1058 C.civ. legatarul are dreptul la fructele bunurilor moştenirii care i se cuvin din ziua deschiderii moştenirii sau din ziua în care legatul produce efecte în privinţa sa, cu excepţia cazului în care cel care a posedat bunurile ce constituie obiectul legatului a fost de bună-credinţă [1].
Legatarii dobândesc fructele de la data deschiderii moştenirii pentru că, de regulă, legatele îşi produc efectele cu începere de la această dată. Dacă însă legatele produc efecte de la o altă dată, de exemplu sunt afectate de o condiţie suspensivă, atunci legatarii dobândesc fructele bunurilor succesorale numai de la data împlinirii condiţiei [2].
Când bunurile lăsate legat fac obiectul unei posesii de bună-credinţă din partea unei alte persoane (terţ faţă de moştenire, moştenitor legal sau testamentar, care nu a cunoscut şi nici nu ar fi trebuit să cunoască existenţa legatului), legatarul dobândeşte fructele din momentul aducerii la cunoştinţa posesorului a pretenţiilor sale (de exemplu, de la data notificării sau de la data introducerii acţiunii în petiţie de ereditate).
Drepturile legatarului cu titlu particular. Dacă legatul cu titlu particular are ca obiect un bun individual determinat, legatarul dobândeşte proprietatea acestuia de la data deschiderii moştenirii (art.1059 alin 1C.civ.). Prin urmare, în acest caz, acţiunea în predarea legatului este, de fapt, una în revendicare, astfel încât va fi imprescriptibilă extinctiv.
Dacă legatul cu titlu particular are ca obiect bunuri generice, legatarul este, de la data decesului testatorului, titularul unei creanţe asupra moştenirii (art.1059 alin.2 C.civ.). Legatarul dobândeşte dreptul de proprietate asupra bunurilor generice abia cu ocazia individualizării lor prin predare, numărare, cântărire, măsurare etc. Dacă testatorul nu a prevăzut altfel, cel însărcinat cu executarea acestui legat este obligat a preda bunuri de calitate medie.
Dreptul de creanţă al legatarului poate fi exercitat împotriva moştenitorilor legali sau testamentari (legatari universali, cu titlu universal sau chiar cu titlu particular, dacă acesta din urmă a fost însărcinat prin testament să plătească creanţa). Acţiunea în predarea acestor legate particulare este o acţiune personală, patrimonială, prescriptibilă în termenul general de prescripţie (3 ani).
Bunul care face obiectul unui legat cu titlu particular trebuie predat cu toate accesoriile sale, în starea în care se găseşte la data deschiderii moştenirii (art.1061 alin.1 C.civ.). Conform art. 1061 alin.2 C.civ., legatarul are la dispoziţie o acţiune în despăgubire pentru prejudiciul adus bunului de către o terţă persoană după data întocmirii testamentului.
De asemenea, trebuie precizat că legatul unui bun care, după întocmirea testamentului, a cunoscut creşteri cantitative, calitative sau valorice prin alipire, lucrări autonome, lucrări adăugate sau achiziţionarea altor bunuri în cadrul unei universalităţii se prezumă, până la proba contrară, a viza întreg bunul ori universalitatea rezultată (art.1061 alin.3 C.civ.).
Sarcina excesivă a legatului cu titlu particular. Potrivit art. 1060 alin.1C.civ., în cazul în care legatarul nu poate îndeplini sarcina care grevează legatul său, întrucât valoarea sarcinii ar depăşi valoarea bunurilor primite, se va putea libera predând beneficiarului sarcinii bunurile ce i-au fost lăsate prin legat sau valoarea lor. Valoarea bunurilor lăsate prin legat şi a sarcinilor este aceea de la data deschiderii moştenirii.
Legatul bunului altuia. Dacă bunul individual determinat care face obiectul unui legat cu titlu particular nu aparţine testatorului şi nu se găseşte în patrimoniul acestuia la data deschiderii moştenirii, se aplică dispoziţiile art. 1064 alin.2 şi 3 C.civ., asemănătoare cu dispoziţiile vechiului Cod civil de la 1864 (art.906 şi 907).
Astfel, dacă la data întocmirii testamentului testatorul nu a ştiut că bunul nu este al său, legatul este anulabil (prezumându-se că testatorul nu ar fi dispus de bun, dacă ar fi ştiut că nu-i aparţine).
Dimpotrivă, în cazul în care testatorul a ştiut că bunul nu este al său, cel însărcinat cu executarea legatului este obligat, la alegerea sa, să dea fie bunul în natură, fie valoarea acestuia de la data deschiderii moştenirii.
Legatul rentei viagere sau al unei creanţe de întreţinere. Conform art. 1062 C.civ., atunci când obiectul legatului îl constituie o rentă viageră sau o creanţă de întreţinere, executarea acestuia este datorată din ziua deschiderii moştenirii. Deci, creditorul rentei viagere sau al creanţei de întreţinere poate cere executarea din momentul decesului testatorului.
Legatul alternativ. Legatul este alternativ atunci când testatorul a lăsat legatarului cu titlu particular fie un bun, fie un alt bun. În acest caz, dreptul de alegere revine celui ţinut să execute legatul, dacă testatorul nu a conferit acest drept legatarului sau unui terţ (art. 1063 C.civ.).
Legatul conjunctiv. Legatul conjunctiv nu trebuie confundat cu testamentul conjunctiv (reciproc).
Potrivit art.1065 alin.1C.civ., legatul cu titlu particular este prezumat a fi conjunctiv atunci când testatorul a lăsat, prin acelaşi testament, un bun determinat individual sau generic mai multor legatari, fără a preciza partea fiecăruia. Dacă unul dintre legatari nu poate sau nu vrea să accepte legatul, partea lui va profita celorlalţi (este vorba despre aşa-numitul drept de acrescământ).
Cheltuielile predării legatului. Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 1066 C.civ., în lipsa unei dispoziţii testamentare sau legale contrare, cheltuielile predării legatului sunt în sarcina moştenirii, fără ca prin aceasta să se aducă atingere rezervei succesorale.
Dreptul de preferinţă al creditorilor moştenirii faţă de legatari.
Potrivit art. 1067 alin.1 C.civ. creditorii moştenirii au dreptul să fie plătiţi
cu prioritate faţă de legatari. Regula este echitabilă deoarece interesul creditorilor trebuie să fie preferat, întrucât ei luptă pentru a evita o pierdere.
În cazul în care legatele cu titlu particular depăşesc activul net al moştenirii, ele vor fi reduse în măsura depăşirii, la cererea creditorilor moştenirii sau a celui care este obligat să le execute (art. 1067 alin.2 C.civ.).
În sfârşit, dacă un legat a fost deja executat, fără a se cunoaşte anumite datorii sau sarcini ale moştenirii, moştenitorul legal sau testamentar, creditorii sau orice persoană interesată poate cere restituirea de la legatarul plătit, în măsura în care urmează a fi redus (art. 1067 alin.3 C.civ.).
[1] Dobândirea fructelor de către legatari, indiferent de vocaţia lor, de la data deschiderii moştenirii este o schimbare faţă de vechiul Cod civil de la 1864, care prevedea că legatarul universal dobândeşte fructele bunurilor succesorale din ziua în care a cerut trimiterea sa în posesie sau din ziua în care a dobândit posesia cu acordul moştenitorilor; legatarul cu titlu universal şi legatarul cu titlu particular puteau pretinde fructele din ziua cererii de chemare în judecată ori din ziua în care i s-a predat legatul de bună voie (art. 898, 899 C.civ. vechi).
[2] A se vedea şi C.Macovei, M.C.Dobrilă, op.cit., p.1095.