Drept

Începerea urmăririi penale constituie un fapt juridic important ce marchează declanşarea unui proces penal şi care presupune că organele competente de stat au cunoştinţă de săvîrşirea unei infracţiuni şi se întreprind toate acţiunile prevăzute de lege în scopul constatării acestei fapte prejudiciabile.

Pe de o parte, începerea urmării penale marchează declanşarea procesului penal, iar per de altă parte, ea implicit drepturi şi obligaţii specifice atît pentru organele de urmărire penală cît şi pentru ceilalţi participanţi la proces.

Începerea urmării penale este unul din temeiurile juridice care justifică efectuarea acţiunilor procesuale penale şi aplicarea măsurilor procesaule ce limitează drepturile şi libertăţile persoanei.

Importanţa etapei de înepere a urmărirei penale se caracterizează printr-un şir de întrebări, care stau la baza organului de urmărire penală şi procuror; volumul mijloacelor procesuale, mijloacele de rezolvare a acestor probleme precum şi numărul şi calitatea subiecţilor procesuali etc.

Etapa pornii urmării penale are un dublu caracter.

Primul caz reprezintă reacţia faţă de fapta infracţională realizată prin înregistarea şi verificarea imediată a fiecărei sesizării faşă de organul penală competent, care conţine semnele laturii obiective ale infracţiuni.

În al doilea caz, îngrădirea celorlante etape ale urmării penale, în special etapa de desfăşurare a urmării penale de următoarele fapte:

• fapta care în realitate nu există;
• faptele care nu conţin semnele constitutive ale infracţiunei, precum şi faptele care se califică conform contravenţiilor administrative.

În pofida următoarelor fapte, problemele date se consideră rezolvate numai după finisarea verificării sesizărilor primite.

Urmărirea penală începe cu pornirea acesteia conform CPP. Art.274, premisele pornirii urmării penale se clasifică în două categorii:

1. premise de fapt. Sunt cele care confirmă că fapta infracţională a avut loc în realitate.
2. premise de drept. Sunt cele care confirmă că fapta respectivă conţine indicii competenţei de infracţiune şi este prevăzută de legea peanlă.

Etapa pornii urmării penale realizează în afară de sarcinile principale ale procesului, un şir de sarcini speciale:

1. reacţionarea imediată la informaţiile despre comiterea infracţiunei şi descoperirea acesteia;
2. prevenirea şi înlăturarea erorilor privind prezenţa sau absenţa componenţei de infracţiune în cadrul pornirei urmării penale;
3. calificarea corectă a faptei conform legii penale materiale;
4. stabilirea organelor competente de a efectua urmărirea peanlşă.

Din cele arătate, se poate constata că pentru începerea urmării penale sunt necesare următoarele condiţii prevăzute la art. 274 din C.P.P:

• din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor de constatare trebuie să rezulte elementele infracţiiunii. Pentru începerea urmării penale nu se cer date privind cunoaşterea tuturor elementelor infracţiunii, fiind suficiente infromaţiile ce caracterizează două elemente ale infracţiunii (obiectul onfracţiunii şi latura obiectivă a infracţiunii. Astfel, urmărirea penală începe in rem (în privinţa faptei săvîrşite), după cum s-a menţionat în literatura de specialitate, nefiind necesară cunoaşterea persoanei făptuitorului.
• Să nu existe vreuna din circumstanţele care exclud urmărirea penală stipulate al art. 275 din C.P.P. dacă din cuprinsul actului de sesizare rezultă vreunul din cazurile care împedică pornirea urmării penale, organul de urmărire penală întemeiază procurorului actele întocmite cu propunerea de a nu porni urmărirea penală. Dacă procurorul consideră că nu sunt circumstanţe care împedică urmărirea penală,el restituie actele, cu rezoluţia sa, organul menţionat pentru începerea urmării penale potrivit alin.(4) al art.274 din C.P.P.
• La momentul cînd a luat cunoştinţă de ordonanţa de începere a urmăririi penale” de către procuror în temeiul alin (3) al art.274 din CPP.

 Subiecţii împuterniciţii de a porni urmărirea penală sunt:

• organul de urmărire peanlă competent;
•  procurorul.