Codul penal belgian, prin Legea din 22 iunie 1999 a recunoscut capacitatea delictuală proprie a persoanei juridice, similară celei a persoanelor fizice. De altfel, întregul ansamblu de norme instituit prin Legea din 22 iunie încearcă să asimileze într-o măsură cât mai mare tratamentul penal aplicabil persoanelor juridice, celui existent în cazul persoanelor fizice. Pentru ilustrare, observăm că şi în cazul persoanelor juridice răspunderea penală este o răspundere subiectivă, fiind exclusă angajarea răspunderii penale doar pe baza constatării existenţei elementului material.
Categoriile de persoane juridice care pot răspunde penal sunt deopotrivă persoane juridice de drept privat şi persoanele juridice de drept public. Potrivit art. 5 alin. (1) C. pen. belgian, „orice persoană juridică răspunde penal pentru infracţiunile care sunt legate intrinsec de realizarea obiectului său sau de apărarea intereselor sale, sau ale celor ale căror fapte concrete demonstrează că au fost comise în contul său". Mai mult, sunt asimilate persoanelor juridice şi unele entităţi lipsite de personalitate juridică între care: asociaţiile momentane şi în participaţie, societăţile comerciale în formare şi societăţile civile [art. 5 alin. (3) C. pen. belgian].
Din punct de vedere al domeniului aplicării răspunderii persoanei juridice, se poate constata intenţia legiuitorului belgian de a-i conferi un caracter de generalitate, atât sub aspectul entităţilor vizate („orice persoană juridică"), cât şi al infracţiunilor pentru care este angajată. Cât priveşte categoriile de entităţi faţă de care această instituţie se poate aplica, reglementarea belgiană este pe de o parte mai largă decât cea franceză (dar mai aproape sub acest aspect de cea olandeză), întrucât în alin. (3) al art. 5 al legii se prevede că sunt asimilate persoanelor juridice şi unele asociaţii fără personalitate juridică cum ar fi asociaţiile momentane, asociaţiile în participaţiune, societăţile comerciale în curs de constituire şi societăţile civile care nu au luat forma unor societăţi comerciale. Pe de altă parte ea este mai restrânsă întrucât în alin. (4) sunt prevăzute mai multe excepţii decât în Codul penal francez, astfel fiind excluse nu doar statul, ci şi o serie de persoane juridice de drept public care au un organ de conducere ales în mod democratic[1] (regiunile, comunităţile, provinciile, comunele, organele teritoriale intracomunale, Comisiile Comunitare franceză, flamandă şi cea Comună şi centrele publice de asistenţă socială). Doctrina belgiană a criticat numărul mare de persoane juridice de drept public cărora legea le conferă impunitate, dar mai ales criteriul „organului de conducere ales în mod democratic" precizat în lucrările parlamentare.
Soluţia adoptată de legiuitorul belgian în ceea ce priveşte condiţiile de fond ale răspunderii penale a persoanei juridice a urmărit, conform precizărilor din lucrările parlamentare pregătitoare, o concepţie antropomorfică „constând în a asimila, în cea mai largă măsură posibilă, persoanele juridice persoanelor fizice", în acelaşi timp, autorii legii au dorit foarte mult să evite a crea în sarcina persoanei juridice o răspundere derivată, care să opereze automat odată ce a fost dovedită comiterea unei infracţiuni de către o persoană fizică individualizată în cadrul entităţii colective. Sistemul introdus prin Legea din 4 mai 1999 nu delimitează în niciun fel categoriile de persoane fizice care pot antrena răspunderea penală a persoanei juridice, ceea ce înseamnă — aspect confirmat de lucrările parlamentare — că fapta comisă de orice persoană fizică având o anumită legătură cu persoana juridică poate fi imputată persoanei juridice. Nu numai un organ sau un reprezentant, dar şi oricare prepus al acesteia sau chiar un terţ aflat într-o anumită legătură cu entitatea îi pot atrage acesteia răspunderea. Sub acest aspect, soluţia belgiană se apropie de modelul olandez.
[1] F. Desportes, F. Le Gunehec, Responsabilite penale des personnes morales. Champ d'application; conditions de la responsabilite, Editions Techniques — Juris-Classeurs, 1994, apud Anca Jurma, op. cit.