Drept

Legea nr. 278/2006 a introdus în art. 72 C.pen. un alineat nou privind criteriile generale de individualizare a pedepselor pentru persoana juridică. Conform textului menţionat, la stabilirea şi aplicarea pedepselor pentru persoana juridică se ţine seama de:

• dispoziţiile părţii generale a prezentului cod;
• limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru persoana fizică;
• gravitatea faptei săvârşite
• împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Criteriile de individualizare a pedepsei în cazul persoanei fizice mai prevedeau un element important pentru o corectă aplicare a legii, şi anume persoana infractorului.^[1] Acest criteriu are în vedere îndeobşte starea psiho-fizică a infractorului, condiţiile de viaţă, atitudinea în societate, antecedentele penale etc. Evident, toate aceste aspecte sunt strâns legate de natura de persoană fizică a condamnatului, iar legiuitorul a considerat pe bună dreptate că nu sunt aplicabile unei entităţi abstracte. Cu toate acestea, ar fi eronată ideea conform căreia persoanele juridice sunt egale una cu alta şi că nu dispun de elemente care să le „personalizeze" în funcţie de care aplicarea unei pedepse să aibă efecte diferite de la o persoană juridică la alta. Astfel, individualizarea pedepselor ar trebui să ţină seama şi de capacitatea economică a persoanei juridice condamnate pentru ca tragerea la răspundere penală a persoanei juridice să aibă eficienţă reală. În acest sens, un bun exemplu de legiferare îl considerăm a fi legea italiană care precizează că la stabilirea cuantumului pedepsei se ţine seama şi de „condiţiile economice şi patrimoniale ale entităţii, în scopul asigu­rării eficacităţii sancţiunii".^[2]

În cazul persoanei juridice legiuitorul nu a prevăzut pedepse alternative, astfel încât instanţa nu va avea de ales între două pedepse principale alternative în nicio situaţie. Ea va trebui să aplice întotdeauna pedeapsa principală a amenzii. Alături de pedeapsa principală a amenzii, instanţa are posibilitatea să aplice una sau mai multe pedepse complementare sau să nu aprobe niciuna. Va fi interesant de urmărit în practica viitoare a instanţelor de judecată în ce măsură şi cu ce frecvenţă se vor aplica persoanelor juridice, alături de amendă, şi pedepsele complemen­tare, precum şi care vor fi cele mai frecvente.

În situaţiile în care legea nu prevede obligativitatea aplicării uneia sau alteia din pedepsele complemen­tare, în decizia de a aplica sau nu o pedeapsă complementară instanţa va trebui să ţină seama de criteriile prevăzute la art. 53 ind. 2 C.pen., respectiv de natura şi gravitatea infracţiunii, precum şi de împrejurările în care a fost săvârşită infracţiunea. Pentru a stabili cuantumul pedepselor complementare, se va ţine seama de criteriile prevăzute la art. 72 alin. (3) C.pen. În doctrină s-a arătat că, în lipsa unei dispoziţii exprese prin care legea să stabilească pentru ce infracţiuni pot fi aplicate pedepse comple­mentare alături de pedeapsa amenzii, instanţa va aplica una dintre aceste pedepse ori de câte ori pentru fapta comisă de persoana fizică legea prevede pe lângă pedeapsa principală şi interzicerea unor drepturi, iar pentru această infracţiune poate fi sancţionată şi persoana juridică.^[3] Acest criteriu poate fi folosit de către instanţă cei mult cu caracter orientativ, având în vedere că legea nu îl indică, iar, atunci când legea doreşte aplicarea obliga­torie a unor pedepse complementare, o prevede în mod expres. In realitate, ceea ce trebuie să aprecieze instanţa atunci când aplică sau nu o pedeapsă complementară este măsura în care, faţă de natura infracţiunii săvârşite, de modul de săvârşire ai acesteia, de legătura care există între infracţiune şi activitatea sau organizarea persoanei juridice autoare, s-ar impune o anumită pedeapsă com­plementară sau alta, sau, dimpotrivă, nu s-ar impune niciuna.

In opinia unor autori, ar fi indicat ca, în cauzele în care infracţiunea a fost comisă de o persoană juridică, în vederea individualizării pedepsei, instanţa să solicite probe privind modul de organizare internă a acesteia, existenţa şi funcţionalitatea unor mecanisme de control intern şi de prevenire a infracţionalităţii. In măsura în care se constată existenţa şi buna funcţionare a acestor mecanisme, iar infracţiunea comisă a avut un caracter izolat, instanţa va putea lua în considerare această împrejurare pentru a pronunţa o amendă orientată spre limita minimă. Dacă, în schimb, se constată carenţe grave în organizarea şi managementul societăţii, situaţie care a favorizat în măsură considerabilă săvârşirea infracţiunii, atunci instanţa ar putea dispune o amendă orientată spre limita maximă şi totodată aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare.^[4]

1. Circumstanţele atenuante şl circumstanţele agravante

În literatura juridică împrejurările sau cauzele care agravează sau atenuează răspunderea penală se împart în stări şi circumstanţe. Sunt stări de agravare cu incidenţă în cazul personei juridice: concursul de infracţiuni, recidiva, pluralitatea intermediară şi infracţiunea continuată, iar dintre stările de atenuare doar tentativa este compatibilă cu natura persoanei juridice, nu şi minoritatea. Stările sunt extrinseci conţinutului infracţiunii şi privesc persoana infractorului relevând grade diferite de periulozitate, mai crescute prin persistenţa infracţionlă, sau mai scăzute în cazul tentativei. Stările de agravare sau de atenuare produc efecte asupra pedepsei, fiecare în parte, actionând succesiv.^[5]

Codul penal nu prevede pentru persoana juridică circumstanţe atenuante sau agravante diferite faţă de cele prevăzute pentru persoana fizică, astfel încât este necesar a se stabili care din circumstanţele prevăzute la art. 73-74 şi respectiv 75 C.pen. sunt aplicabile şi persoanei juridice. Este evident că circumstanţele legale prevăzute de art. 73 C.pen. (depăşirea limitelor legitimei apărări, depăşirea limitelor stării de necesitate, provocarea) sunt strâns legate de personalitatea fizică a condamnatului şi nu pot fi extinse asupra persoanei juridice. În schimb, circumstanţele judi­ciare prevăzute la art. 74 C.pen., respectiv atât conduita infracto­rului înainte de săvârşirea faptei cât şi stăruinţa depusă pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită, precum şi atitudinea după săvârşirea infracţiunii pot constitui circumstanţe atenuante şi pentru entitatea colectivă. De asemenea, instanţa poate reţine şi alte circumstanţe atenuante în favoarea persoanei juridice. Astfel, dacă sunt avute în vedere  societăţile comer­ciale, se poate  considera că respectarea obligaţiilor faţă de stat, inexistenţa unor sancţiuni administrative primite de societate din partea unor organe de control, eforturile de recuperarea a pagubei, de despăgubire a persoanelor vătămate, de îmbunătăţire a modului de organizare internă sau a echipamentelor de siguranţă/protecţie a muncii etc., ar putea constitui circumstanţe atenuante în cazul condamnării unei persoane juridice.

În ceea ce priveşte circumstanţele agravante prevăzute de art. 75 C.pen., se observa  că în parte acestea sunt specifice persoanei fizice. Unele însă pot fi aplicate şi în cazul persoanei juridice, cum ar fi: săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună, săvârşirea infracţiunii prin metode sau mijloace care prezintă pericol public, săvârşirea infracţiunii de către o persoană care a profitat de o calamitate. Orice alte împrejurări care imprimă faptei un caracter grav pot fi considerate de instanţă ca circumstanţe agravante.

Sub aspectul efectelor circumstanţelor atenuante şi agravante, codul introduce un alineat distinct la art. 76 şi respectiv 78 C.pen. în care precizează mecanismul atenuării, respectiv agravării pedep­selor aplicate persoanei juridice. Astfel, în cazul circumstanţelor atenuante, art. 76 alin. (4) C.pen. prevede că amenda pentru per­soana juridică se reduce după cum urmează:^[6]

10. când minimul special al amenzii este de 10.000 lei sau mai mare, amenda se coboară sub acest minim, dar nu mai mult de o pătrime;

b) când minimul special al amenzii este de 5.000 lei sau mai mare, amenda se coboară sub acest minim, dar nu mai mult de o treime

Conform art. 78 alin. (2) C.pen., în cazul în care există circumstanţe agravante, persoanei juridice i se aplică amenda care poate fi sporită până la maximul special, prevăzut în art. 71¹ alin. (2) sau (3) C.pen., iar dacă acest maxim nu este îndestulător se poate adăuga un spor de până la 1/4 din acel maxim.

2. Pedeapsa în caz de concurs de infracţiuni săvârşite de persoana juridică

Legiuitorul nu defineşte concursul de infracţiuni în cazul persoanei juridice astfel că prevederile art. 33 C. Pen. sunt aplicabile şi acesteia. La fel ca şi persoana fizică, persoana juridică poate săvârşi o pluralitate de infracţiuni, fie sub forma concursului de infracţiuni, fie sub forma recidivei sau a pluralităţii intermediare, pluralitate care sub aspect  conceptual nu prezintă specificităţi faţă de pluralitatea de infracţiuni în cazul persoanei fizice. Când aceeaşi persoană juridică săvârşeşte două sau mai multe infracţiuni înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele suntem în prezenţa concursului de infracţiuni săvârşit de persoana juridică. La fel ca şi în cazul persoanelor fizice, condiţiile existenţei concursului de infracţiuni sunt: săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni de către aceeaşi persoană juridică; infracţiunile să fie săvârşite înainte de a exista o hotărâre de condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele; şi cel puţin două infracţiuni să fie pedepsibile.

Persoana juridică poate săvârşi două sau mai multe nfracşiuni în forma concursului real sau a concursului ideal sau formal de infracţiuni. Există concurs ideal de infracţiuni când printr-o singură acţiune sau inacţiune săvârşită de persoana juridică, datorită împrejurărilor în care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs sunt întrunite elementele mai multor infracţiuni. Astfel de infracţiuni pot fi cele săvârşite de persoana juridică atunci când prin nerepsectarea dispoziţiilor legale privind securitatea muncii sunt rănite grav mai multe persoane astfel că pot fi reţinute atâtea infracţiuni de vătămare corporală din culpă câte victime ale aceleiaşi inacţiuni există.

Există concurs real de infracţiuni când persoana juridică săvârşeşt infracţiunile prin mai multe acţiuni sau inacţiuni distincte. La fel  ca şi persoana fizică, persoana juridică poate săvârşi două sau mai  multe infracţiuni în forma concursului real simplu şi a concursului real caracterizat. Când o infracţiune este săvârşită pentru a ascunde săvârşirea alteia între  infracţiuni există o legătură cauză-efect, infracţiunea cauză poate fi săvârşită fie cu intenţie fie din culpă, iar infracţiunea efect este comisă întotdeauna cu intenţie.^[7]

Potrivit art. 40¹ C.pen ,, În caz de concurs de infracţiuni săvârşite de persoana juridică,  se stabileşte pedeapsa amenzii pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică amenda cea mai mare, care poate fi sporită până la maximul special prevăzut în art. 71 ind. 1 alin. (2) sau (3), iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la o treime din acel maxim.”

Acelaşi mecanism reglementat pentru persoana fizică este stabilit în mod similar şi pentru situaţiile în care se impune contopirea pedepselor principale în cazul judecării ulterioare a unei infracţiuni concurente sau în situaţia în care după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că persoana juridică suferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracţiune concu­rentă, în aceste cazuri, partea din amenda executată se scade din amenda aplicată pentru infracţiunile concurente.

In ceea ce priveşte pedepsele complementare şi măsura de sigu­ranţă a confiscării speciale, dispoziţiile art. 35 C.pen. se aplică în mod corespunzător. Pentru persoana juridică, aceasta înseamnă:^[8]

• dacă pentru una dintre infracţiunile concurente s-a stabilit şi o pedeapsă complementară, aceasta se aplică alături de pedeapsa amenzii;
• dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită, acestea se aplică alături de pedeapsa amenzii;
• dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură, se aplică cea mai grea dintre acestea;
• dacă s-a luat măsura de siguranţă a confiscării speciale, aceasta se cumulează cu pedepsele aplicate;
• dacă s-au luat mai multe măsuri de confiscare specială, dacă acestea poartă asupra unor bunuri diferite, se cumulează.

3. Pedeapsa în cazul recidivei persoanei juridice

Recidiva este reglementată în ceea ce priveşte persoana juridică în modalităţile recidivei mari postcondamnatorii şi recidivei mari postexecutorii. Nu există şi o recidivă mică postexecutorie ca în cazul persoanei fizice. Astfel, conform art. 40 ind. 2 alin. (1) C.pen., există recidivă pentru persoana juridică în următoarele cazuri:

1. când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condam­nare, persoana juridică săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, iar amenda pentru infracţiunea anterioară nu a fost executată;
2. când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condam­nare, persoana juridică săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, iar amenda pentru infracţiunea anterioară a fost executată sau considerată ca executată.

Regimul sancţionator în cazul recidivei postcondamnatorii păstrează în cazul persoanei juridice acelaşi sistem ca în cazul per­soanei fizice, respectiv sistemul cumulului juridic cu spor facultativ, sporul putând fi superior celui aplicat pentru concurs de infracţiuni. Astfel, în cazul recidivei postcondamnatorii, amenda stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi amenda aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc după regulile prevăzute în art. 40¹ C.pen. referitor la concursul de infracţiuni. Sporul aplicabil în caz de concurs poate fi mărit până la jumătate. Dacă amenda anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între amenda ce a mai rămas de executat şi amenda aplicată pentru infracţiunea săvârşită ulterior.^[9]

Aceeaşi similaritate se constată şi în cazul recidivei postexecutorii. In acest caz se aplică pedeapsa amenzii până la maximul special prevăzut în art. 71¹ alin. (2) sau (3) C.pen., iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 2/3 din acel maxim Ca şi în cazul persoanei fizice, este reglementată şi situaţia în care după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, dar mai înainte ca pedeapsa (în cazul persoanei juridice, amenda) să fie executată sau considerată ca executată, se descoperă existenţa stării de recidivă. În acest caz, se recalculează pedeapsa pentru starea de recidivă, potrivit algoritmului prevăzut pentru recidiva postcon­damnatorie sau cea postexecutorie, după caz.

4. Pedeapsa în cazul pluralităţii intermediare de infracţiuni

Ca şi în cazul persoanei fizice, legea reglementează şi cu privire la persoana juridică modul de cumul al pedepselor în situaţia în care nu sunt întrunite condiţiile pentru recidivă. Astfel, când după condamnarea definitivă cel condamnat săvârşeşte din nou o infrac­ţiune, înainte de începerea executării pedepsei amenzii şi nu sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 40² alin. (1) lit. a) C.pen. pentru starea de recidivă postcondamnatorie, pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracţiuni.

Cazurile în care persoana juridică s-ar putea afla într-o astfel de situaţie intermediară sunt însă mult mai restrânse decât în cazul persoanei fizice, având în vedere că, pentru persoana juridică, legea nu prevede condiţia unei pedepse minime pentru primul termen al recidivei. Ca atare, pluralitatea intermediară de infrac­ţiuni va opera doar în cazul în care fie condamnarea definitivă este pronunţată pentru o infracţiune din culpă sau când noua infracţiune este săvârşită din culpă.

5. Pedeapsa în cazul infracţiunii continuate

Acelaşi mecanism de sancţionare pentru infracţiunea continuată este împrumutat de legiuitor de la reglementarea prevăzută pentru persoana fizică la cea instituită pentru persoana juridică. Astfel, conform art. 42 C.pen., pentru persoana juridică, infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, la care se poate adăuga un spor, potrivit dispoziţiilor art. 40¹ alin. (1) C.pen.^[10]

6. Concursul între cauzele de agravare şi de atenuare

Codul penal stabileşte în art. 80 regulile care trebuie urmate la stabilirea pedepsei atunci când intră în concurs mai multe cauze de agravare sau cauze de agravare împreună cu cauze de atenuare a pedepsei. În lipsa unei prevederi contrare, se poate considera că regulile prevăzute la alin. (1) şi (2) se aplică atât în cazul condamnării persoanei fizice, cât şi al celei juridice. Astfel, ordinea în care li se dă eficienţă cauzelor de agravare şi atenuare când sunt concurente este aceeaşi ca la persoana fizică: 1. circumstanţele agravante; 2. circumstanţele atenuante şi 3. starea de recidivă. Şi în cazul persoanei juridice, în caz de concurs între circumstanţele agravante şi cele atenuante, coborârea pedepsei sub minim nu mai este obligatorie.

În ceea ce priveşte limitele agravării pedepsei, în cazul aplicării concomitente a dispoziţiilor referitoare la circumstanţe agravante, recidivă şi concurs de infracţiuni, a fost introdus un alineat nou la art. 80 C.pen. aplicabil persoanei juridice. Într-o astfel de situaţie, pedeapsa amenzii pentru persoana juridică poate fi sporită până la maximul general. Se observă că, dacă în cazul persoanei fizice, legiuitorul a prevăzut două praguri de limitare a agravării pedepsei, în funcţie de maximul special al infracţiunilor concurente, în cazul persoanei juridice există un singur prag. În doctrina de specialitate^[11] a fost criticată această formulare a legii, pe considerentul că maximul special al amenzii aplicabile persoanei juridice, respectiv 2.000.000 lei, nu poate fi atins niciodată, nici măcar în cazul aplicării concomitente a circumstanţelor agravante, infracţiunii continuate, recidivei postexecutorii şi concursului de infracţiuni. în realitate, prin cumularea sporurilor maxime corespunzătoare tuturor acestor cauze de agravare a pedepsei şi aplicarea lor la maximul special al pedepsei amenzii pentru infracţiunile cele mai grave (900.000 lei) ar fi posibilă depăşirea maximului general prevăzut de lege. S-ar putea însă critica valoarea mică a acestui maxim general al pedepsei, cel puţin în ceea ce priveşte societăţile comer­ciale cu cifre de afaceri de sute de milioane sau miliarde de euro, valoare care nu ar putea fi corect proporţională în raport cu comi­terea unor infracţiuni afectate de atât de multe cauze de agravare.

7. Imposibilitatea suspendării condiţionate a executării pedepsei

Codul penal nu indică posibilitatea suspendării condiţionate sau sub supraveghere a executării pedepsei aplicate persoanei juridice. Dimpotrivă, prin introducerea referirii la persoana fizică în textul art. 81 şi 86¹ C.pen., Legea nr. 278/2006 a urmărit excluderea expresă a acestei posibilităţi de individualizare a pedepsei în cazul persoanei juridice. Opţiunea legiuitorului român se îndepărtează, sub acest aspect, de soluţiile adoptate de codurile penale francez şi belgian care, ambele, permit instanţei să suspende executarea amenzii aplicate persoanei juridice (amencle avec sursis) sau înlo­cuirea ei cu o pedeapsă alternativă. Prevederea în Codul penal român a posibilităţii de a suspenda executarea pedep­sei aplicate persoanei juridice, condiţionat de îndeplinirea unor obligaţii (aducerea la îndeplinire a unor programe de restructurare a întreprinderii, dotarea cu anumite echipamente de protecţie, instituirea unui mecanism intern de etică şi control etc.) ar fi fost un instrument util, prin care s-ar ii realizat mai bine componenta de prevenire a criminalităţii societare. Altfel, există riscul, atât de des subliniat de scepticii ideii de răspundere penală a persoanei juridice, ca aceasta să-şi asume plata amenzii, mai ales când este derizorie în raport cu capacitatea sa economică, şi să nu facă nimic pentru a preveni săvârşirea de infracţiuni similare în viitor.^[12]

^[1] Dorina Maria Costin, op.cit. pag.454

^[2] Art. 11, Decretul legislativ 231/2001.

^[3] Elisabeta  Drăguţ, Sanctiunile aplicabile persoanei juridice in lumina noului Cod penal, p. 167.

^[4] Anca Jurma, op.cit. pag. 178

^[5] Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal roman, partea generala, editia a VII-a, Ed. Universul Juridic, Bucuresti 2009, pag. 382

^[6] Anca Jurma, op.cit. pag.180-181

^[7] Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, op.cit., pag. 274

^[8] Anca Jurma, op.cit. pag.181-182

^[9] Dorina Maria Costin, op. cit., pag. 462-463

^[10] Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, op.cit., pag. 262

^[11] F. Streteanu, Radu Chirita, op.cit., pag. 414

^[12] Anca Jurma, op.cit, pag. 186