Drept

Jurisprudenţa extrem de săracă până la această dată în materie, este determinată de intrarea în vigoare relativ recentă a prevederilor cu privire la răspunderea penală a persoanei juridice (la 90 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial din 12 iulie 2006 a Legii nr. 278/2006), de inerenta aplicare a acestora doar faptelor săvârşite după 10 octombrie 2006 şi de nevoia de acomodare a organelor judiciare cu noua reglementare dar mai ales de interesul minor manifestat faţă de aceasta. Puţinele hotărâri pe care am reuşit să le obţinem insistând să evocăm practica judiciară internă, ne permit doar să extragem din ele câteva idei, fiind insuficiente pentru formularea unor concluzii cu privire la orientarea practicii judiciare în acest domeniu. Credem însă că merită salutată ideea pe care o desprindem din faptul că există cel puţin o condamnare definitivă şi anume, aceea că instituţia nu riscă să rămână „sublimă", dar să „lipsească cu desăvârşire".^[1]

Extrase din primele hotărâri^[2]:

1. Prin sentinţa penală nr. 490/20.12.2007 pronunţată de Tribu­nalul Hunedoara, în baza art. 332 alin. 2 C. pr. pen., s-a restituit la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara cauza privind pe inculpatul E.J., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 309/P/2007 din 27.09.2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, pentru infracţiunea prevăzută de art. 139⁹ din Legea nr. 8/1996, în vederea refacerii urmăririi penale. Instanţa de fond a reţinut următoarele: Prin rechizitoriu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului E.J. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 139 din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 329/2006.

S-a reţinut în sarcina inculpatului că, în calitate de administrator la SC B. D. SRL D, a reprodus neautorizat pe sisteme de calcul mai multe programe de calculator prin stocare, executare şi afişare, cauzând un prejudiciu de 2.525 euro părţii civile N. D. Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului instanţa a reţinut că în data de 19 aprilie 2007 ofiţeri de poliţie din cadrul IPJ H, Serviciul de investigare a fraudelor, au constatat cu ocazia unui control efectuat la SC B. D. SRL D că, la punctul de lucru din D, funcţionează 6 calculatoare pe care erau insta­late mai multe programe. S-a constatat că unele dintre aceste programe funcţionau fără licenţă. în data de 9 iulie 2007 s-a început urmărirea penală faţă de numitul E.J. pentru infracţiunea prevăzută de art. 139⁹ din Legea nr. 8/1996. N. D., în calitate de parte vătămată, a solicitat expres constatarea răspunderii penale a SC B. D. SRL D pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 139⁹ din Legea nr. 8/1996, dar organele de urmărire penală au ignorat total această cerere şi nu au întreprins nici un act de urmărire faţă de persoana juridică sus-men-ţionată, căreia i-au atribuit calitatea de parte responsabilă civilmente. Procedând astfel, organele de urmărire penală au încălcat prevederile art. 19¹ Cod penal, coroborate cu dispoziţiile art. 479' şi următoarele din Codul de procedură penală.

În susţinerea recursului declarat împotriva sentinţei mai sus indicate, reprezentantul Parchetului solicită desfiinţarea sentinţei penale atacate şi trimiterea cauzei la Tribunalul Hunedoara, în vederea continuării cercetării judecătoreşti, întrucât nu se impune restituirea cauzei la procuror, învederând, printre altele, că referitor la critica adusă de instanţa de fond organelor de urmărire penală în sensul că au ignorat cererea părţii civile de a fi trasă la răspundere penală şi SC B. D. SRL D, aceasta putea fi soluţionată prin extindere.

Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, Curtea de Apel Alba lulia constată că recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara este fondat. In considerentele deciziei s-a reţinut şi faptul că restituirea cauzei la procuror a fost justificată şi prin aceea că organele de urmărire penală nu ar fi întreprins niciun act de urmărire faţă de persoana juridică - societate comercială administrată de inculpat şi împotriva căreia partea civilă s-ar fi plâns expres, că potrivit dispoziţiilor art. 317 C. pr. pen., judecata într-o cauză se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei, cu excepţia cazului de extindere a procesului penal şi că mai mult, cercetarea pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 8/1996 se poate dispune din oficiu, nefiind necesară existenţa unei plângeri penalg a persoanei vătămate, astfel că organele de urmărire penală au fost îndreptăţite, să demareze cercetările faţă de inculpat, în virtutea principiului răspunderii personale pentru comiterea unei fapte penale. Ca atare, motivul invocat nu justifică soluţia de restituire la procuror, pentru refacerea actului de sesizare, aceasta putea fi soluţionată prin extindere.

2. Prin sentinţa penală nr. 105 din 03.06.2009, pronunţată de Tribunalul Sibiu, Secţia penală (nepublicată), în baza art. 139⁹ din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe, cu aplicarea art. 41 alin. 2, raportat la art. 19¹ C. pen., a fost condamnată inculpata persoană juridică S.C. A & D S.R.L. la 20.000 lei amendă, alături de persoana fizică B.L, care a fost condamnată pentru aceeaşi infracţiune, la pedeapsa de 3.000 lei amendă. Pentru a pronunţa această condamnare instanţa a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu a fost trimisă în judecată inculpata persoană fizică B.L pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 139 din Legea nr. 8/1996 cu privire la drepturile de autor şi drepturile conexe, modificată. Din actul de sesizare şi din probele administrate, reiese că inculpata, in calitate de administrator al S.C. A & D S.R.L. a instalat, stocat şi rulat pe calculatoarele S.C. A & D S.R.L. diverse programe de calculator, fără consimţământul titularilor drepturilor de autor, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate prevăzute de art. 139⁹ din Legea nr. 8/1996. în cursul cercetării judecătoreşti, s-a solicitat extinderea procesului penal faţă de inculpata persoană juridică S.C. A & D S.R.L, întrucât „activitatea desfăşurată de inculpata B.L. se circumscrie aceleiaşi infracţiuni prevăzute de lege". Ca urmare a punerii în mişcare a acţiunii penale faţă de persoana juridică, aceasta a avut în continuare calitatea de inculpată, fiind reprezentată în cauză în conformitate cu prevederile art. 479² C. pr. pen. Din actele şi lucrările dosarului reiese că S.C. A & D S.R.L are ca obiect de activitate „activităţi de arhitectură", asociat unic este inculpata B.L. şi are ca administratori pe inculpata B.L alături de M.V. Cu ocazia controlului efectuat la punctul de lucru al societăţii de către I.P.J. Sibiu s-a constat că erau rulate mai multe programe de calculator Iară consimţământul titularilor drepturilor de autor iar cea care a instalat, stocat şi rulat programele este B.L. care se ocupa şi de administrarea efectivă a societăţii. Instanţa reţine că aceste operaţiuni au fost „făcute în realizarea obiectului de activitate al societăţii, ceea ce atrage răspunderea penală a acesteia în condiţiile art. 19¹ alin. 1 C. pen.", şi că „această împrejurare nu exclude, conform art. 19 alin. 2 C. pen., răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni", Reţinând că fapta incul­patei B.L. constituie infracţiunea prevăzută de art. 139⁹, dovedită de recunoaşterea inculpatei coroborată cu declaraţiile martorei T.M., instanţa a condamnat pe inculpata B.L. şi pe S.C. A & D S.R.L la amendă penală, iar pe latura civilă au fost obligaţi inculpaţii în solidar la plata de daune materiale către M.C. şi A.I.

Împotriva sentinţei menţionate s-a declarat apel de către inculpata B.L., respins ca nefondat de către Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia nr. 84/A/2009 din 15.10.2009.

Prin decizia nr. 624 din 18.02.2010, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite recursul declarat de B.L. împotriva deciziei penale nr. 84/A/2009 din 15.10.2009 şi extinde efectele acestuia cu privire la S.C. A & D S.R.L, casează decizia atacată şi sentinţa penală nr. 105 din 03.6.2009 a Tribunalului Sibiu şi în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat Ia art. 10 lit. b¹ din C. pr. pen. raportat la art. 18¹ din C. pen., achită pe B.L. şi pe persoana juridică S.C. A & D S.R.L., iar în baza art. 91 lit. c din C. pen., aplică atât inculpatei B.L., cât şi inculpatei S.C. A & D S.R.L sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1000 lei. Totodată respinge ca nefondată acţiunea civilă a părţilor civile M.C. şi A.I.

3. Prin sentinţa penală nr. 126 din 01.07.2009 a Tribunalului Sibiu, Secţia penală (nepublicată), în baza art. 139⁹ din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe, cu aplicarea art. 41 alin. 2, raportat la art. 19¹ C. pen., a fost condamnată inculpata persoană juridică S.C. T S.R.L. la 20.000 lei amendă, alături de persoana fizică B.I, care a fost condamnată pentru aceeaşi infracţiune Ia o pedeapsă de 3.000 lei amendă. Pentru a pronunţa această condamnare instanţa a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu a fost trimis în judecată inculpatul persoană fizică B.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 139⁹ din Legea nr. 8/1996 cu privire la drepturile de autor şi drepturile conexe, modificată. Din actul de sesizare şi din probele administrate la dosar reiese că inculpatul, în calitate de administrator al S.C. T S.R.L. a instalat, stocat şi rulat pe calculatoarele S.C. A & D S.R.L. diverse programe de calculator, fără consimţământul titularilor drepturilor de autor, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate prevăzute de art. 139⁹ din Legea nr. 8/1996. Pe parcursul cercetării judecătoreşti s-a solicitat extinderea acţiunii penale şi tragerea la răspundere penală a S.C. T S.R.L., firmă la care inculpatul era administrator, reprezentantul Parchetului considerând că vinovăţia este dovedită cu privire la ambii inculpaţi. Şi persoana fizică B.I. şi persoana juridică S.C. T S.R.L. sunt reprezentate de acelaşi avocatul ales, care învederează instanţei că nu este vorba de interese contrarii, că există o relaţie de rudenie între asociatul unic al societăţii şi inculpatul persoană fizică, că faptei îi lipseşte „intenţia de a produce vreun prejudiciu sau de a săvârşi vreo ilegalitate". Instanţa constată că din actul de sesizare reiese că inculpatul B.I., în calitate de administrator al S.C. T S.R.L. a instalat, stocat şi rulat pe calcula­toarele societăţii diverse programe de calculator fără consimţământul titularilor drepturilor de autor, că la termenul din 06.05.2009, a fost extins procesul penal şi cu privire la persoana juridică S.C. T S.R.L., iar ca urmare a punerii în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul B.L, societatea a avut calitatea de inculpată, „fiind reprezentată în cauză în conformitate cu prevederile art. 479² alin. 2. C. pr. pen.". Din actele şi lucrările dosarului rezultă că S.C. T S.R.L. are ca obiect de activitate „activităţi de arhitectură, inginerie şi servicii de consultanţă tehnică legate ele acestea", are ca asociat unic pe P.I.C., iar inculpatul B.L era administratorul acestei firme. La data de 24.01.2008, lucrători din cadrul I.P.J. Sibiu - Serviciul de investigare a Fraudelor a efectuat un control la punctul de lucru al societăţii, ocazie cu care s-a constatat că în incinta societăţii existau cinci calculatoare pe care erau reproduse programe de calculator fără consimţământul drepturilor de autor. Societatea inculpată reprezentată de inculpat deţinea la data controlului licenţe pentru unele programe de calculator, pentru care au fost achitate subscripţiile aferente upgrad-urilor anuale la unele versiuni, dar şi un program pentru care deşi exista licenţă şi implicit dreptul de a fi instalat şi utilizat pe un singur calculator a fost instalat pe mai multe calculatoare, inculpatul B.I. declarând că a fost instalat de el pentru a-i testa funcţionalitatea şi că el personal a procedat la reproducerea programelor de calculator pe unităţile funcţionale din incinta punctului de lucru şi că doar el se ocupa de administrarea efectivă a societăţii. Instanţa a reţinut că aceste operaţiuni au fost făcute în realizarea obiectului de activitate al societăţii, ceea ce atrage răspunderea penală a acesteia în condiţiile art. 19¹ alin. 1 C. pen., şi că, această împrejurare nu exclude, conform art. 19¹ alin. 2 C. pen., răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni. Apreciind că fapta îndeplineşte elementele constitutive ale infracţiunii şi că a fost dovedită de recunoaşterea inculpatului B.I. coroborată cu declaraţiile martorului A.A., cu constatările poliţiei şi cu celelalte înscrisuri din dosar, a condamnat pentru aceeaşi faptă atât persoana fizică administrator, cât şi persoana juridică. în baza art. 14, 346 din c. pr. pen. şi a art. 998 şi următoarele din C. civ. a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă A.I. împotriva lui B.L, iar în subsidiar împotriva societăţii T şi obligaţi inculpaţii să plătească în solidar suma de 16.350 euro cu titlu de despăgubiri materiale.

Împotriva sentinţei mai sus indicate s-a promovat apel de către inculpaţii B.L şi S.C. T S.R.L., apeluri respinse de Curtea de Apel Alba lulia prin decizia penală nr. 79/A din 01.10.2009, ca nefondate. Starea de fapt a fost descrisă cu fidelitate de instanţa de fond, iar Curtea s-a mărginit a reţine că din declaraţiile inculpatului B.L, ale martorului A.A. precum şi din procesul-verbal de control întocmit de IPJ Sibiu a rezultat cu certitudine că inculpatul B.L a reprodus în mod neautorizat pe sisteme de calculator programele Autocad 2006 şi Autodesk Map 3D, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 139⁹ din Legea nr. 8/1996, iar întrucât aceste programe au fost reproduse şi folosite în scopul desfăşurării activităţii inculpatei S.C. T S.R.L. şi această societate a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 139⁹ din Legea nr. 8/1996. Motivând respingerea apărărilor inculpaţilor legate de lipsa pericolului social al faptei ca neîntemeiate, Curtea menţionează că „utilizarea în cadrul desfăşurării activităţii a unor programe de calculator în mod neauto­rizat reprezintă o încălcare gravă a legislaţiei drepturilor de autor. Este de reţinut în acest sens că prin utilizarea acestor programe inculpaţii au urmărit să potenţeze capacitatea de desfăşurare a propriei activităţi fără să suporte costurile acestei activităţi". Instanţa de apel a mai reţinut că în condiţiile în care astfel de utilizări neautorizate a programelor informatice  sunt în  plină  proliferare  în  spaţiul  comercial  şi consecinţele penale ale faptelor au fost în ultima vreme intens mediatizate, nejustificat inculpaţii încearcă să acrediteze ideea că fapta reţinută a fost comisă şi ca urmare a necunoaşterii depline a condiţiilor de licenţiere.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 4034 din 03.12.2009, respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul B.L şi inculpata S.C. T S.R.L. prin asociat unic P.I.C. împotriva deciziei penale nr. 79/A din 01.10.2009 a Curţii de Apel Alba lulia. Din actele şi lucrările dosarului Î.C.C.J. reţine că, cu ocazia controlului efectuat de către organele de poliţie la sediul S.C. T S.R.L. s-a constatat că pe cele cinci calculatoare ale societăţii erau instalate mai multe programe Autocad (Land Development 21, Map 3D 2006, 3D 2007 şi 3D 2008 şi 2006) unul dintre ele, Autocad 2006 fiind reprodus pe două calculatoare. Actele depuse la dosar atestă plata licenţei anuale doar pentru programele Autocad 3D SLM, reînnoită în anul 2007, respectiv Autodesk Raster Design NLM, reînoită în 2008. Cu ocazia audierii sale, inculpatul B.L a recunoscut că a instalat programul Autocad 2006, achitând şi subscripţia anuală pentru îmbunătăţirea programului, instalând apoi versiunile actualizate corespunzătoare anilor 2007 şi 2008 pe câte un calculator. Printre motivele de recurs s-a invocat programul Home Benefit, potrivit căruia există posibilitatea de a instala legal programele achiziţionate pe un al doilea calculator, în anumite condiţii, care nu sunt îndeplinite în speţă. Astfel, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine ca evident faptul că „inculpaţii au nesocotit dispoziţiile Legii nr. 8/1996, în condiţiile în care instalarea şi rularea unora dintre programele instalate pe calcula­toarele societăţii s-a făcut în lipsa unor licenţe legal achiziţionate sau prin nesocotirea obligaţiei de a utiliza programul în cauză doar pe un singur calculator" şi respinge ca nefondate recursurile acestora.

^[1] Doina Maria Costin, op.cit. pag.545

^[2] Sursa www.jurindex.ro