Determinarea corectă a situației rutiere, în care a avut loc accidentul, este o condiție indinspensabilă stabilirii vinovăției în producerea acestuia. Identificării acestor circumstanțe îi va fi consacrată o bună parte a activității de urmărire penală prin aplicarea unor metode bazate pe cunoștințe speciale în domeniul exploatîrii mijloacelor de transport,a construcției și stării drumurilor.
O caracteristică criminalistică importantă a accidentelor rutiere consistă în producerea la locul faptei a diferitor categorii de modificări: urme care pot servi drept probe indupitabile referitor la caracterul și mecanismul evenimentului rutier, la situația rutieră în care s-a produs accidentul, la mijloacele de transport și la persoanele implicate, la condițiile ce au favorizat producerea accidentului și a urmărilor acestuia.
E de accentuat, în acest context, că pentru fiecare categorie de accidente sunt caracteristice anumite urme. Astfel, în cazul lovirii și călcării pietonilor, la fața locului rămân urme:
- Pe partea carosabilă: a)de sânge, de vestimentație (sub formă de fragmente de îmbrăcăminte), cadavrul victimei și diverse obiecte care se găseau șa momentul critic asupra acesteia; b)ale cauciucurilor roților și caroseriei mijlocului de transport implicat, inclusiv urme de frânare, părți din caroseria mijlocului de transport și încărcătura pe care o transporta; c)pelicule de vopsea, picături, stropi sau pete de benzină, uleiuri și alte substanțe folosite, precum și urme de sol care, în unele cazuri, sunt relevante pentru urmărirea penală.
- Pe mijlocul de transport: urme sub formă de încovoiere a metalului caroseriei în locul în care a venit în contact, urmele parvenite din spargerea parbrizului, geamurilor, farurilor sau a lanternelor de poziție; stratificări biologice de proveniență umană (de sânge, țesuturi moi, epidermă, păr ș.a.).
- Pe corpul și vestimentația victimei: depuneri de sol, uleiuri și, firește, avarieri ale obstacolelor de pe îmbrăcăminte și încălțăminte și, corespunzător acestora, vătămări corporale produse de părțile automobilului cu care a fost lovit, amprenta desenului antiderapant al pneurilor.
În cazul coliziunii (tamponării) a două mijloace de transport sau a unui mijloc de transport cu un obiect-obstacol se vor forma urme pe mijloacele de transport sub formă de deformări și avarieri ale caroseriei, ale sistemelor de iluminare, ale barei de protecție, radiatoarelor, pe segmentul de drum se pot găsi cioburi de sticlă, fragmente de plastic, urme de produse petroliere, uleiuri, pelicule de vopsea pe obiectul-obstacol, precum și pe terenul din preajma acestuia[1].
Astfel încălcarea regulilor de circulație de către persoana care conduce un autoturism, tranvai sau alt mijloc de transport, ce a dus la cauzarea unei vătămări medii a integrității corporale, sau la cauzarea pagubelor materiale în proporții mari sau la moartea unei sau mai multor persoane, de asemenea părăsirea locului accidentului rutier de către persoana care conducea mijlocul de transport și care a încălcat regulile de circulație rutieră sau exploatare a mijloacelor de transport în cazul survenirii consecințelor menționate mai sus.
Caracteristica criminalistică a accidentelor rutiere în mare măsură constată faptul că sunt săvârșite din imprudență, adică neintenționat. În calitate de elemente se evidenționează următoarele: circumstanțele în care s-a săvârșit accidentul rutier; mecanismul săvârșirii accidentelor rutiere; urmele materiale tipice; studierea indentității persoanei care a încălcat regulile de circulație rutieră; cauzele săvârșirii accidentului rutier.
Cercetarea acestor infracțiuni trebuie să stabilească, în fiecare caz aparte, cauzele care au dus la producerea consecințelor, precum și condițiile ori împrejurările favorizate.
Condițiile și factorii care facilitează producerea accidentelor de circulație pot fi grupați în două mari categorii: factorii externi și factorii interni. Dintre aceștia amintim: caracteristicile și starea drumului public; condițiile meteorologice și de vizibilitate; intensificarea traficului rutier pe partea arteră respectivă; starea autovehiculelor angajate în accident; starea și comportamentul participanților la traficul rutier.
Printre cauzele generatoare de evenimente rutiere grave, amintim: viteza neadecvată la condițiile de trafic, în special, la starea drumului și la condițiile meteorologice; starea tehnică necorespunzătoare a autovehiculelor, datorată neefectuării verificărilor tehnice anuale ori ignorării unor defecțini la sistemele de direcție, frânare, iluminare-semnalizare; starea proastă a unor drumuri și lipsa ori amplasarea defectuoasă a unor indicatoare rutiere; aprecierea eronată a unor situații, fie din cauza lipsei de experiență la volan, fie din cauza oboselii, consumului de alcool, medicamentelor ș.a.
După analiza circumstanțelor de comitere a accidentelor rutiere menționate mai sus, aș fi vrut să menționez că cele mai multe accidente au loc în perioada mai-septembrie, în perioada concediilor, plecării la vile. Cota maximă are loc vineri și duminică seara. Creșterea accidentelor rutiere se atestă în zilele când condițiile climaterice îngreuneză traficul rutier, limitează zona de vizibilitate (ploile puternice, ninsorile, ceața, lapovița etc. Subiecți ale accidentelor rutiere sînt șoferii, pietonii, bicicliștii, persoanele responsabile pentru starea tehnică a autovehiculelor, persoanele responsabile pentru starea tehnică a traseelor, mijloacelor de semnalizare etc[2].
Partea cea mai mare a accidentelor rutiere are loc din cauza șoferilor (circa 60%), din ele o treime sînt savârșite în stare de ebrietate. Vîrsta persoanelor vinovate este de la 19 (tinerii sunt prea încrezuți dispuși la riscuri nefondate) și depășește 65 de ani (în categoria de vârstă nominalizată persoanele acționează prea prudent, pierd viteza reacției, încalcă ritmul traficului), cînd abilitățile de conducere nu sînt formate sau ele deja sînt afectate de vîrstă.
[1] Simion Doraș, op.cit., pag.396;
Iurie Odagiu, Sergiu Nestor, Iurie Bulai. ”Metodologia investigării unor genuri de infracțiuni”. Chișinău 2012, pag. 162.
[2] Iurie Odagiu, op.cit., pag.163.