Cercetarea accidentelor de circulație se particularizeză prin complexitatea problemelor care urmează a fi soluționate în cadrul urmării penale. Acestea pot fi clasificate în trei categorii după factorii care, de regulă, determină accidentele rutiere: factorul uman, rutier și public.
În prim-plan, firește, se află faptele și împrejurările de fapt ce caracterizează persoanele implicate, modul în care acestea au acționat în perioada critică preaccidentală. Prezintă interes starea conducătorului mijlocului de transport și a pietonilor implicați, a altor persoane, inclusiv a celor care au de suportat urmările accidentului. Starea de intoxicare cu alcool sau substanțe narcotice a acestora se va lua în calcul la stabilirea altor împrejurări de fapr, la încadrarea juridică a faptei, dar și la stabilirea măsurii de pedeapsă în conformitate cu legea. În cazul unor situații inexplicabile, de exemplu, când se constată că în condiții de plină vizibilitate nici nu s-a făcut vreo încercare de a opri mijlocul de transport pentru a evita ciocnirea cu obiectul-obstacol, conducătorul acestuia va fi examinat sub aspectul stării fizico-psihice în care se afla la momentul săvârșirii accidentului. Starea precară a sănătății, oboseala, somnolența, extenuarea fizică și psihică, surmenajul reprezintă împrejurări care determină reacția tardivă a șoferului cu toate consecințele nefaste ale acestuia.
Referitor la mijlocul de transport, pe lângă cele enumerate mai sus, se va insista și asupra nivelului de calificare profesională a acestuia (locul, anul și modul în care a urmat cursurile respective și a obținut permisul de conducere a mijlocului de transport auto, experiența acumulată pe parcurs).
Privitor la împrejurările în care s-a produs accidentul, urmărirea penală urmează să stabilească locul și timpul acestuia, segmentul de drum public cu toate elementele caracteristice, în special parametrii tehnici, profilul, învelișul și starea acestuia la momentul accidentului.
Pentru a putea aprecia, în mod obiectiv și adecvat relațiile factorii care au condiționat producerea accidentului, persoanele investite cu cercetarea cauzei trebuie să stabilească, încă la începutul urmăririi penale, starea tehnică a mijloacelor de transport implicate în accident. Este cunoscut că coleziunile autovehiculare față-spate sunt generate fie din cauza neadaptării vitezei autovehiculului din spate față de cel din față, fie de nerespectarea distanței în condițiile de drum lunecos, fiedin cauza defecțiunilor sistemelor de frânare, iluminare semnalizare[1].
Cunoașterea stării tehnice a mijloacelor de transport, în speecial a sistemului de frânare și iluminare ale acestora, se impune în mod necesar și în cazurile tamponării și călcării pietonilor. Punerea în evidență a defecțiunilor sistemellor menționate ale mijlocului de transport implicat asigură stabilirea corectă a cauzelor și a mecanismului producerii aciidentului, a vinovăției conducătorului acestuia, care, conform legislației în vigoare, avea obligațiunea de a verifica la plecarea în cursă că mijlocul de transport este în stare tehnică perfectă. În cazul tamponării sau călcării pietonilor, urmărirea penală va stabili amănunțit comportamentul acestora în drum, devreme ce, potrivit statisticilor oficiale, circa 50% din accidentele rutiere se produc în localități din cauza nerespectării regulilor de circulație de către pietoni. De asemenea, reprezintă interes direcția în care se deplasa pietonul-victimă, distanța parcursă de la trotuar sau acostament până la locul în care a fost tamponat, viteza cu care se deplasa, distanța la care se afla pietonul de la mijlocul de transport la momentul ieșirii pe partea carosabilă și creării situației accidentale.
Una dintre împrejurări, de a cărei clarificare va fi preocupată urmărirea penală pe parcursul cercetării accidentelor de circulație, constă în stabilirea urmărilor acestora, deoarece urmările evenimentului rutier, pe de o parte, asigură încadrarea juridică corectă a faptei, iar, pe de altă parte, căutarea, descoperirea, fixarea și ridicarea urmelor formate pe mijlocul de transport implicat în accident și corespunderii lor cu urmele de pe corpul victimei, de pe obiectele-obstacol cu care unitatea de transport a intrat în contact fizic.
Urmărirea penală are obligațiunea să stabilească cauzele care au provocat accidentul și regulile de circulație care au fost ignorate de persoanele participante la trafic. Referitor la cauzele accidentului, urmărirea penală trebuie să stabilească factorii (uman, tehnic, rutier) care au determinat producerea accidentului cum ar fi: deplasarea cu viteză sporită pe un sector de drum acoperit cu polei sau mâzgă ori deplasarea pe un drum aglomerat cu un mijloc de transpor cu defecțiuni ale sistemului de frânare.
Evenimentele rutiere pot fi cauzate, după cum s-a menționat deja, și de starea deplorabilă a drumului și amplasarea incorectă a aunor indicatoare rutiere ce pot dezorienta conducătorii mijloacelor de transport și, în consecință, provoacă accidentul. Respectiv toate acestea făcând parte din principalele împrejurări, ca obiect al probațiunii, care urmează a fi clarificate prin cercetarea accidentelor de circulație[2].
Astfel temeiuriele de pornire a urmăririi penale pe cazurile de accidente rutiere sînt: a avut loc un accident care s-a soldat cu decesul sau cu provocarea leziunilor corporale (art.264 CP alRM), iclusiv depistarea cadvrului cu urme evidente ale impactului rutier; a avut loc un accident în urma căruia au fost provocate daune materiale considerabile; a avut loc un eveniment rutier care deși nu s-a soldat cu consecințe grave,dar putea să le genereze, care a încălcat grav regulile de circulație rutieră, sau șoferul s-a aflat în stare de ebrietate la volan (art.2641 CP al RM) .
Pe cazurile de accidente rutiere se întâlnesc următoarele situații tipice:
- Șoferul și mijlocul de transport se află la locul accidentului;
- Șoferul a părăsit cu mijlocul de transport locul accidentului;
- Mijlocul de transport se află la locul accidentului, șoferul a părăsit locul infracțiunii.
[1] Simion Doraș, op.cit., pag.619.
[2] Simion Doraș, op.cit., pag.620.
Codul Penal al Republicii Moldova, art. 264, art. 2641., din 18.04.2002.