Constatarea medico-legală reprezintă unn mijloc de probă care constă în examinarea unui cadavru sau în corporală a învinuitului ori persoanei vătămate, realizată în scopul de a furniza organelor judiciare informații absolut necesare rezolvării cauzelor penale. Constatarea medico-legală se dispune de organul de urmărire penală în caz de moarte violentă ori de moarte a cărei cauză nu se cunoaște ori care este suspectă, precum și atunci când este necesară o examinare corporală asupra învinuitului ori persoanei vătămate pentru a constata pe corpul acestora existența urmelor infracțiunii. Se dispune prin rezoluție de organele de cercetare penală sau de procuror și, de asemenea, de către instanță, care nu cooperează, însă, cu organul de constatare, ci prin intermediul procurorului. Constatarea medico-legală se efectuează de către medici specialiști din cadrul organului medico-legal căruia îi revine, competența să efectueze acesta constatare, urmând a consemna operațiunile și concluziile într-un raport scris.
Expertiza criminalistică are un raport deosebit în clarificarea unor împrejurări privind producerea accidentului și în identificarea autovehiculului, a persoanei vinovate, în deosebi în ipostaza părăsirii locului accidentului.
Expertiza medico-legală va viza stabilirea morții, mecanismul de formare a leziunilor, eventualele afecțiuni preexistente care au concurat la decesul persoanei ș.a. O problemă importantă rezolvată prin expertiza medico-legală este aceea a determinării alcoolemiei ori a stării conducătorului auto sau a victimei, unei boli psihice, cardiovasculare, de nutriție, stând și ele la originea accidentului de circulație[1].
Medicul legist, în prezența organelor de urmărire penală, va examina atât îmbrăcămintea, cât și cadavrul, pentru identificarea și consemnarea urmelor de violență constatate. Dacă urgența o impune și mijloacele tehnice din dotare sunt corespunzătoare, autopsia cadavrului se poate face, în mod excepțional, și la locul accidentului, însă este indicat ca aceasta să fie transportat la morgă.
La fața locului, medicul legist poate contribui la identificarea și ridicarea urmelor biologice de natură umană, îndeosebi urme de sânge, fire de păr, resturi de țesuturi etc., găsite pe corpul sau pe îmbrăcămintea victimei, pe suprafața carosabilă, în interiorul autovehiculului sau pe părți proeminente ale acestuia (bară de protecție, aripi, faruri, pneuri etc), ori în alte locuri mai greu de observat. De aceea, este recomandabil ca autovehiculul să fie examinat în atelier.
La terminarea cercetărilor, se întocmesc actele de constatare specifice fiecărui dintre specialiști care au făcut parte din echipă.
Orgenele de urmărire penală vor întocmi două procese-vrbale de constatare, și anume: un act de constatare a stării tehnice a mașinii, încheiat de ofițerul specializat în probleme de mecanică auto, și un proces-verbal separat, în care se consemnează toate constatările făcute la fața locului.
Medicul legist va întocmi acte de constatare distincte, pentru examinarea persoanelor care prezintă leziuni corporale și alte urme de violență și pentru examinarea cadavrului și efectuarea autopsiei[2].
La fel este important pentru a dispune expertiza medico-legală a victimei. Expertiza medico-legală avictimei este obligatorie practic în toate cazurile de accidente rutiere soldate cu leziuni corporale. Scopul expertizei medico-legale este depistarea prezenței leziunilor, mecanismul provocării lor, momentul provocării acestora (în timpul vieții sau după deces), cauzele decesului persoanei. La soluționarea expertizei medico-legale pot fi puse următoarele întrebări: sînt prezente leziuni pe corpul persoanei, dacă sînt, unde și prin ce se caracterizează, care este mecanismul producerii lor, consecutivitatea provocării lor, în urma căror leziuni a survenit decesul victimei, când a survenit moartea, când au fost provocate leziunile corporale, leziunile provocate sunt rezultatul unui accident rutier, dacă da, care a fost mecanismul provocării lor ( lovitură, comprimare, trecere a mijlocului de transport ), în ce poziție se afla victima la momentul provocării leziunilor, cu ce părți ale automobilului puteau fi provocate leziunile, înainte de deces a consumat victima alcool, substanțe narcotice, dacă da, în ce cantități etc.
Lista întrebărilor poate fi completată în funcție de circumstanțele concrete ale unui sau altui caz penal[3].
[1] I. Coman, Gh. Diniță „ Cercetarea la fața locului în cazul accidentelor de circulație” Ed. M. I. București, 1970, pag. 32.
[2] Aurel Ciopraga, Ioan Iacobuță „Criminalistică” Iași 2001, pag. 400.
[3] Iurie Odagiu, op.cit., pag 110.