Drept

Sectiunea I. Aspecte comune

1. Cadrul general al reglementarii.

1.1.Consideratii generale.

Concurenta este un element definitoriu al economiei de piata si reprezinta  motorul dezvoltarii economico-sociale.

In general prin concurenta se intelege o confruntare intre tendinte adverse, care converg spre acelasi scop.Prin concurenta, in sens juridic intelegem confruntarea dintre agentii economici cu activitati similare sau asemanatoare, exercitata in domeniile deschise pietei pentru castigarea si conservarea clientelei, in scopul rentabilizarii propriei intreprinderi.^[1]

1.1.1. Premise.

Din punct de vedere economic, concurenta, pentru a fi posibila presupune o piata organizata pe baza urmatoarelor reguli:independenta si descentralizarea activitatii de productie, de distributie si de consum, libertatea de initiativa fara constrangeri sau limitari de ordin administrativ si proprietate privata asupra unui procent semnificativ din totalitatea mijloacelor de productie.

1.1.2. Functii.

In conditiile de piata libera concurenta indeplineste cateva functii definitorii :

a) faciliteaza ajustarea automata a cererii si a ofertei in toate domeniile vietii economice;

b) impiedica fixarea preturilor printr-o politica de monopol exercitata de anumiti agenti economici;

c) stimuleaza inventiile si inovatiile, crearea de produse ori servicii noi de o caliate tot mai buna;

d) asigura o alocare rationala a resurselor in functie de deiferitele utilitati solicitate pe piata;

e) stabileste o repartizare a beneficiilor proportionala cucontributia efectiva a agentilor economici in activitatea de producere a unor bunuri si de prestare a unor servicii si de distributie a acestora.

1.1.3. Formele concurentei.

In functie de anumite criterii in literatura juridica de specialitate se face deosebire intre mai multe forme ale concurentei.Dupa gradul de libertate se distinge intre concurenta pura si perfecta si concurenta eficienta sau posibila.

Concurenta pura sau perfecta are trasaturi cum ar fi:atomicitatea pietei, omogenitatea produselor si serviciilor, transparenta, pluralitatea de optiuni, mobilitatea factorilor de productie determinata de factori care tin exculsiv de piata.In raport cu acest tip de concurenta statul nu intervine in economie decat pentru asigurarea conditiilor optime pentru desfasurarea spontana a competentei economice.Concurenta perfecta a functionat in perioada de inceput a capitalismului.In tipm, tendinta a fost de a se promova o alta forma de concurenta denumita conventional concurenta eficienta sau posibila.Factorii care au determinat acest proces sunt:regresul atomizarii pietei ca efect al conectrarii intreprinderilor si capitalurilor concomitent cu necesitatea interventiei statului pentru impiedicarea practicilor monopoliste si protejarea consumatorilor.

Intreventia statului in cazul concurentei eficiente consta in indeplinirea de catre acesta a unor functii de reglementare, de asistenta si de gestiune.^[2]

Concurenta eficienta se concretizeaza prin trei trasaturi specifice si anume:

• caracterul deschis al pietei;
• libertatea de actiune pe piata;
• toti utilizatorii si consumatorii sa beneficieze de un grad satisfacator de libertate in alegerea furnizorului si a marfii dorite.

Modelul concurentei eficiente este flexibil si raspunde in mod corespunzator unor exigente conjucturale impuse pe piata si este larg adoptat in teoria dreptului ca si in jurisprudenta, inclusiv de jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene.

Concurenta eficienta nu poate fuctiona in raport cu practicile de monopol sau monopson.Monopolul semnifica in context unicitatea pe o piata data vanzatorului, iar monopsonul unicitatea cumparatorului.^[3]

Dupa cum prin practicile concurentiale ale agentilor economici se incalca dispozitiile legale care reglementeaza domeniul concurentei se face distinctie intre concurenta licita si concurenta ilicita.Concurenta ilicita poate fi de asemenea clasificata in concurenta intrezisa si concurenta neloiala.Concurenta interzisa apare in domenii scoase de lege din sfera competitiei.^[4]Concurenta neloiala apare in domeniul in care competitia este permisa prin lege dar trebuie desfasurata cu mijloace oneste.In concluzie, asa cum s-a observat, ne aflam in cazul concurentei interzise atunci cand se savarseste un act fara drept si in cazul concurentei neloiale atunci can dun act, in principiu permis este realizat printr-un exercitiu abuziv al unui drept.

Prin concurenta neloiala trebuie sa intelegem savarsirea in domeniile deschise competitiei economice, a unor fapte contrare legii sau uzantelor cinstite ale activitatii comerciale, in scopul captarii clientelei unor rivali de pe piata relevanta, producandu-se astfel prejudicii matriale si/sau morale, prezente sau eventuale.^[5]Concurenta neloiala nu trebuie confundata cu activitatile pe care le poate desfasura titularul unui drept de proprietate industriala, cu practicile monopoliste, sau cu anumite masuri ce se iau pentru protectia consumatorilor.Potrivit art. 2 din Legea nr.11/1991, constituie concurenta neloiala orice act sau fapt contrar uzantelor cinstite in activitatea industriala si de comercializare a produselor, de executie a lucrarilor, precum si de efectuare a prestarilor de servicii.

In practica judiciara uneori se face cinfuzie intre concurenta onesta si cea neloiala.Pentru a-si acapara clientela un comerciant are dreptul sa uzeze de toate practicile oneste pentru a obtine acest lucru, inclusiv practicarea unor preturi mai mici decat un alt agent comercial concurent cu acelasi profil de activitate.Jurisprudenta noastra manifesta totusi in aceasta privinta unele ezitari, pe care le consideram lipsite de fundament.Ne referim la un litigiu care s-a ivit intre doua intreprinderi de transport rutier, ambele fiind societati comerciale din sectorul privat.Atat una, cat si celalata, deserveau acelasi traseu.Reclamanta a formulat actiune in concurenta neloiala impotriva carausului rival, deoarece practica un tarif de preturi mai redus la biletele de calatorie decat al sau, rapindu-i astfel clientii.Tribunalul judetean a admis actiunea, iar apelul a fost respins.

In recurs, Curtea Suprema de Justitie, sectia comerciala, prin decizia nr. 2226 din 5 august 1997^[6], a constatat mai intai ca instantele de fond "au retinut gresit existenta concurentei neloiale, intrucat potrivit dispozitiilor art. 1 si 2 din Legea nr. 11/1991 concurenta neloiala intrevine numai cand activitatea se desfasoara cu totala rea-credinta; ori reaua-credinta nu a fost dovedita".Totusi, in mod surprinzator, Curtea Suprema de Justitie, admitand recursul, a dispus rejudecarea procesului, cu urmatoarea indicatie: "instanta de fond avea obligatia sa puna in discutia partilor necesitatea efectuarii unei expertize tehnico-contabile, asa cum obligau unele dispozitii din Codul de procedura civila, expertiza prin care trebuia sa se stabileasca daca tarifele practicate de parata pe anumite trasee sunt socotite inechitabile in raport cu cele practicate de societatea reclamanta, care apar ca disproportionale fata de serviciile efectuate si costurile reale de productie.Un asemenea exces de comportament abuziv al intreprinderii care practica preturi inferioare celor de cost, in scopul de a elimina concurentii, ar fi justificat scopul penetrarii pe piata, prin destabilizarea competitorilor, care nu izbutesc sa suporte rabaturi corespunzatoare in favoarea propriei clientele".

Solutia astfel adoptata suscita rezerve.Ne gasim oare in domeniul concurentei neloiale, mentionate ca atare in mod repetat in cuprinsul deciziei citate?Nicidecum.Faptele din speta sunt ireductibile la enumararea din art. 4 alin.(1) al Legii nr. 11/1991, care reprima acest gen de competitie.Nu este vorba nici de confuzie cu semnele distinctive ale reclamantului, nici cu denigrarea sa, nici de vreo tentativa de a-i dezorganiza intreprinderea prin corupera personalului, nici de publicitatea inselatoare si nici de manopere agresive pentru atragerea clientelei, spre a ne incadra in sfera Legii nr.11/1991.

Totodata se exculde si calificarea de practici monopoliste, sanctionate de Legea nr. 21/1996.Este adevarat ca art. 5 alin (1) lit. a) din acest normativ ( respectiv art.36 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 15/1990 la data procesului ) condamna, printre altele, fixarea concertata, in mod direct sau indirect, a tarifelor sau rabaturilor si a oricaror alte conditii comerciale inechitabile, daca au ca obiect sau pot avea ca efect denaturarea concurentei pe piata in cauza.

Numai ca dispozitia legala citata se refera la practici monopoliste cu caracter colectiv, asadar convenite printr-un acord incheiat intre mai multi agenti economici, in vererea realizarii finalitatii aratate.In speta conditia nu era in nici un caz indeplinita.Transportatorul parat a actionat singur, izolat, iar nu in combinatie cu alti agenti economici, atunci cand a redus tarifele pentru biletele de calatorie sub nivelul celor ale reclamantei.In lipsa unei conventii de tip cartelar, care sa implice o intelegere, un fapt concertat al unui colectiv de carausi rutieri, orice calificare din categoria monopolismului se invedereaza, la randul sau, inaplicabila in speta.

In definitiv ar fi de neconceput, intr-o economie de piata, ca o societate comerciala sa poata fi condamnata intrucat intelege sa ofere produsele sau serviciile sale consumatorilor la preturi mai modeste decat ale rivalilor in afaceri.Orice negustor isi asuma, prin insasi prezenta sa in competitia economica, riscul de a infrunta preturi mai convenabile ( mai mici ) oferite clientilor de catre un rival cu acelasi profil de activitate.

1.2. Regimul juridic general al concurentei.

Evolutia reglementarilor in dreptul intren.Initial actele de concurenta neloiala erau supuse regimului juridic de drept comun al raspundreii delictuale prevazut in art. 998 C. civ..Mai tarziu au fost adoptate acte normative specifice din care amintim: Legea din 17 martie 1884 asupra comertului ambulant, Legea concurentei neloiale din 18 mai 1932 si Decretul pentru reglementarea si controlul cartelurilor din 10 mai 1937 completat prin Legea din 26 septembrie 1939.

In anii regimului comunist nu a existat, practic, o legislatie specifica in domeniul concurentei.Economia era bazata aproape exculsiv pe propietatea statului asupra mijloacelor de productie si avea un caracter planificat.Aceasta stare de fapt este fireasca avand in vedere ca monopolul de stat in economie si planificarea rigida sunt prin definitie incomparabile cu libertatea pietei si concurenta.Anumite reglementari erau prevazute in legislatie dar acestea nu erau aplicabile decat in domeniul activitatilor de comert exterior.

Dupa 1989, odata cu abolirea regimului comunist s-au adoptat numeroase reglementari cu incidenta in sfera concurentei.

De prima insemnatate sunt dipsozitiile constitutionale^[7] referitoare la economie si functiile publice.In art. 135 din Constituie se stabileste ca "economia Romaniei este economie de piata, iar statul trebuie sa asigure libertatea comertului, protectia concurentei loiale…", iar in art. 136 se prevede ca "statul ocroteste proprietatea care este publica sau privata".Tot in art. 136 paragraful 6 se stabileste ca " proprietatea privata este in conditiile legii inviolabila".Articolul 44 stabileste ca " proprietatea privata precum si creantele asupra statului sunt garantate" si ca " proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular".La dispozitiile constitutionale am putea adauga reglementarile cuprinse in conventii internationale elaborate sub auspiciile G.A.T.T. pe care Romania le-a ratificat, si in tratatele constitutive ale Uniunii Europene, organizatie le care tara noastra urmeaza a deveni membru.^[8]

Ca reglementari obisnuite cu incidenta implicita sau explicita in sfera concurentei pot fi mentionate: Legea nr. 15/1990^[9] privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale.Legea nr. 12/1990^[10] privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite.La aceste acte normative se adauga numeroasele reglementari adoptate pentru infaptuirea privatizarii sau pentru stimularea investitiilor straine.

1.3. Raspunderea juridica pentru faptele de concurenta neloiala

1.3.1. Raspunderea civila.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 11/1991 faptele de concurenta neloiala atrag raspunderea civila in conditiile acestei legi.Comerciantul care savarseste un act de concurenta neloiala va fi obligat sa inceteze sau sa inlature actul si dupa caz sa plateasca despagubiri pentru daunele pricinuite.In masura in care actele sau faptele de concurenta neloiala constituie contraventii sau infractiuni si au cauzat daune patrimoniale sau morale, cel prejudiciat este in drept sa se adreseze instantei competente cu actiune in raspundere civila delictuala.Cand fapta a fost savarsita de un salariat in exercitarea atributiilor sale de sreviciu, comerciantul raspunde solidar cu salariatul, cu exceptia situatiei in care dovedeste ca potrivit uzantelor nu putea impiedica fapta.

Solutionarea actiunilor civile in materia concurentei neloiale este de competenta tribunalului locului savarsirii faptei sau in a carei raza teritoriala se afla sediul paratului sau inculpatului; in lipsa unui sediu este cometent tribunalul de la domiciliul paratului sau inculpatului.

Pentru luarea unor masuri care nu sufera amanare instantele de judecata pot dispune prin ordonanta presedintiala conform dispozitiilor art. 581 si art. 582 din Codul de procedura civila.

Dreptul la actiune civila se prescrie in tremen de 1 an de la data la care pagubitul a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca dauna si pe cel care a cauzat-o, dar nu mai tarziu de 3 ani de la data savasirii faptei.

1.3.2. Raspunderea contraventionala.

Conform art. 4 din Legea nr. 11/1991 urmatoarele fapte constituie contaventii, daca nu sunt savarsite in astfel de conditii incat sa fie considerate, potrivit legii penale, infractiuni:

a) oferirea serviciilor de catre salariatul exculsiv al unui comerciant unui concurent ori acceptarea unei asemenea oferte.^[11]

b) divulgarea, achizitionarea sau folosirea unui secret comercial de catre un comerciant sau un salariat al acestuia, fara consimtamantul detinatorului legitim al respectivului secret comercial si intr-un mod contrar uzantelor comerciale cinstite;

c) incheierea de contracte prin care un comerciant asigura predarea unei marfi sau executarea unor prestatii in mod avantajos, cu conditia aducerii de catre client a altor cumparatori cu care comerciantul ar urma sa incheie contracte asemanatoare;

d) comunicarea sau raspandirea in public de catre un comerciant de afirmatii asupra intreprinderii sale sau activitatii acesteia, menite sa induca in eroare si sa ii creeze o situatie de favoare in dauna unor concurenti;

e) comunicarea, chiar facuta confidential, sau raspandirea de catre un comerciant de afirmatii mincinoase asupra unui concurent sau asupra marfurilor/serviciilor sale, afirmatii de natura sa dauneze bunului mers al intreprinderii concurente;

f) oferirea, promiterea sau acordarea – mijlocit sau nemijlocit – de daruri ori alte avantaje slaraiatului unui comerciant sau reprezentantilor acestuia, pentru ca prin purtare neloiala sa poata afla procedeele sale industriale, pentru a cunoaste sau a folosi clientela sa ori pentru a obtine alt folos pentru sine sau penru alta persoana in dauna unui concurent;

g) deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legaturilor stabilite cu aceasta clientela in cadrul functiei detinute anterior la acel comerciant;

h) concedierea sau atragerea unor salariati ai unui comerciant in scopul infiintarii unei societati concurente care sa capteze clientii acelui comerciant sau angajarea salariatilor unui comerciant in scopul dezorganizarii activitatii sale.

In aczurile de concurenta neloiala, ce afecteaza in mod semnificativ functionarea concurentei pe piata relevanta afactata, Oficiul Concurentei va sesiza Consiliul Concurentei pentru solutionarea cazului in conformitate cu dispozitiile Legii concurentei nr. 21/1996.

Sectiunea a II- a Infractiunile in special

1. Infractiunea de concurenta neloiala prevazuta in art. 5 din Legea nr. 11/1991

Asa cum s-a apreciat in literatura de specialitate Legea nr. 11/1991 depaseste conceptia politica si juridica ^[12] care a stat la baza elaborarii art. 301 C.pen. – concurenta neloiala , intrucat obiectul ocrotirii penale in cazul infractiunii prevazute de art.5 al Legii nr. 11/1991 il constituie relatiile sociale stabilite intre comerciantii pe piata libera, in spiritul art. 1 al acestei legi.^[13]Astfel se considera ca odata cu aparitia Legii nr. 11/1991, dispozitiile art. 301 C.pen. au fost abrogate implicit.^[14]

2.1.1. Obiect. Subiecti.

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special al infractiunii de concurenta neloiala este constituit din relatiile sociale care apara dreptul comerciantilor la concurenta loiala, care presupune interzicerea folosirii marcilor de fabrica, de comerct, de servicii, de embleme, firme, denumiri sau alte mentiuni care atesta provenienta unui produs de catre un comerciant, in mod fraudulos, fara drept.Infractiunea aduce atingere in subsidiar increderii publicului in autenticitatea marfurilor si produselor de pe piata, precum si intereselor consumatorilor care sunt inselati, de regula, in ce priveste calitatea unor produse pe care le cumpara.

b) Infractiunea are de regula si un obiect matreial, existand situatiicand un asemenea obiect nu exista.Atunci cand exista un obiect material acesta poate fi reprezentat de exemplu de un produs care poarta denumiri de origine sau indicatii de provenienta false.Produsul care constituie obiectul material al infractiunii de concurenta neloiala poate fi industrial sau agricol.Produsul ca atare poate fi supus mai multor operatiuni de prelucrare dar se poate infatisa ca si produs natural.Pentru a se putea constitui obiect material al infractiunii de concurenta neloiala, produsele, marfurile trebuie sa fie asemanatoare sau chiar identice cu produsele originale.Un produs original poarta de regula o marca, mentiuni cu privire la brevetul de inventie in baza caruia a fost realizat, numele firmei care-l realizeaza, numele unui comerciant, o emblema, un anumit ambalaj in care se comercializeaza sau alte mentiuni care-l individualizeaza.

B. Subiectii infractiunii. a) Subeictul activ al infractiunii este de regula un comerciant.Avand in vedere ca prin comerciant putem intelege atat o persoana juridica cat si o presoana fizica, trebuie sa precizam ca persoana juridica nu poate fi in sistemul nostru de drept penal subiect activ al unei infractiuni.Asa fiind, in cazul in care comerciantul este o persoana juridica si savarseste fapte de concurenta neloiala, raspunderea penala revine presoanelor fizice care au fost direct sau indirect implicate in savarsirea faptelor.Raspundera contraventionala si civila poate fi insa asumata si in numele persoanelor juridice.Cu privire la problema daca subiectul activ nemijlocit al infractiunii de concurenta neloiala trebuie sa abia sau nu calitatea de comerciant exista controverse in doctrina.^[15]Nu are nici o relevanta imprejurarea ca fapta este savarsita de un cetatean roman, un cetatean strain sau de o persoana fara cetatenie.Subiectul activ mai poate fi o persoana apartinand autoritatilor pubilce, precum si o persoana imputernicita de detinatorii legitimi ai secretelor comerciale pentru a-i reprezenta in fata autoritatilor publice.

b) Subiectul pasiv principal este comerciantul, indiferent de forma juridica sub care isi desfasoara activitatea si indiferent de natura capitalului, care a fost prejudiciat in interesele sale prin actul sau faptul de concurenta neloiala.Subiectul pasiv secundar poate fi beneficiarul produsului sau serviciului in raport de care s-a comis fapta de concurenta neloiala.Subiectul apsiv principal cat si secundar poate fi o persoana juridica sau fizica, nationala sau din alta tara care a ratificat Conventia Uniunii de la Paris pentru protectia proprietatii industriale.

2.1.2. Continutul constitutiv.

A. Latura obiectiva. a) Din punct de vedere al laturii obiective elementul material se infatiseaza sub mai multe modalitati normative dupa cum urmeaza :

  -    folosirea unei firme, inventii, marci, indicatii geografice, unui desen sau model industrial, unor topografii ale unui circuit integrat, unei embleme sau unui ambalaj de natura sa produca confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant.Prin folosire se intelege intrebuintarea, utilizarea in mod fraudulos a unui element de identificare a unui produs ce apartine sau este comercializat de un alt comerciant in conditiile legii.Jurisprudenta Uniunii Europene a decis spre exemplu ca este o fapta de concurenta neloiala intrebuintarea de catre un comerciant de parfumuri din Paris a expresiei "Parfumerie de Paris", deoarece intrebuintarea unui asemenea denumiri este rezervata parfumurilor fabricate exculsiv in regiunea pariziana, cunoscuta si renumita prin calitatea superioara a produselor din domeniul de referinta.^[16]

Oricare dintre actiunile care pot constitui, altenativ, elementul material al infractiunii prevazute de art.5 lit. a) al Legii nr.11/1991, pentru a forma latura obiectiva a acestei infractiuni, trebuie sa indeplineasca cerinta esentiala prevazuta de textul enuntat, anume, " trebuie sa fie de natura a produce confuzie" cu aceleasi actiuni , dar care sunt legitim folosite de un alt comerciant.

• punerea in circulatie de marfuri contrafacute si/sau pirat, a caror comercializare aduce atingere titularului marcii si induce in eroare consumatorul asupra caliatii produsului/serviciului.Punera in circulatie presupune introducerea acestor marfuri in circuitul comercial astfel incat sa poata fi achizitionate de eventualii cumparatori.Pentru a fi in prezenta acestei modalitati de comitere a infractiunii, fapta trebuie sa aduca atingere titularului marcii si sa induca in eroare consumatorul asupra calitatii produsului/serviciului.Intr-o speta^[17] inculpatul N.M. a fost condamnat la 2 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii prevazute de art.5 lit. a) si b) raportat la art. 8 si 9 din Legea nr.11/1991.In fapt, s-a retinut ca inculpatul prepara, imbutelia si comercializa bauturi alcoolice fara a respecta retetarul si fara a avea autorizatie de comercializare a unor asemenea bauturi.La etichetarea sticlelor inculpatul folosea etichete si sigle ale unor firme care figurau in evidenta Registrului Comertului.
• folosirea in scop comercial a rezultatelor unor experimentari a caror obtinere a necesitat un efort considerabil sau a altor informatii secrete in legatura cu acestea, transmise autoritatilor competente in scopul obtinerii autorizatiilor de comercializare a produselor farmaceutice sau a produselor chimice destinate agriculturii, care contin compusi chimici noi.In acest caz actiunea incriminata este savarsita de un subiect calificat – o persoana care face parte dintr-o autoritatecompetenta sa dea aurorizatie de comercializare a unor produse – si consta in utilizarea rezultatelor unor experimente in interes personal sau pentru alt comerciant, urmarindu-se si obtinerea unor beneficii.
• divulgarea unor informatii prevazute la lit. c) cu exceptia situatiilor in care dezvaluirea acestor informatii este necesara pentru protectia publicului sau cu exceptia cazului in care s-au luat masuri pentru a se asigura ca informatiile sunt protejate contra exploatarii neloiale in comert, daca aceste informatii provin de la autoritatile competente.Divulgarea presupune aducerea la cunostinta a rezultatelor experimentelor sau a informatiilor secrete privind aceste experimente unui numar nedeterminat de persoane.
• producerea in orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vanzare sau vanzarea unor marfuri/servicii purtand mentiuni false privind brevetele de inventii, marcile, indicatiile geografice, desenele sau modelele industriale, topografiile de circuite integrate, alte tipuri de proprietate intelectuala cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vesimentar al personalului.

2.2. Infractiunea prevazuta in art. 1 lit.I) din Legea nr.12/1990^[18]

2.2.1. Concept.

Potrivit art. 5 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite, constituie infractiune fapta de a acumula marfuri de pe piata interna in scopul crearii unui deficit pe piata si revanzarii lor ulterioare sau al suprimarii concurentei loiale [ art. 1 lit.I ) din Legea nr.12/1990 ].Fapta incriminata reprezinta fara indoiala o practica indreptata impotriva concurentei oneste si care poate afecta interesele consumatorilor.^[19]

2.2.2. Obiect.Subiect.

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special este alcatuit din relatiile sociale care privesc concurenta onesta si protectia populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite.

b) Obiectul matreial este reprezentat de marfurile, bunurile acumulate.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ nemijlocit nu este circumstantiat, dar in fapt el este de regula, un comerciant.

b) Subiectul pasiv este reprezentat de alti comercianti a caror activitate este astfel ingradita, precum si de persoanele fizice si juridice prejudiciate prin impunerea unor preturi de monopol.

2.2.3. Continutul constitutiv.

A. Latura obiectiva. a) Elementul material consta in actiunea de acumulare de marfuri, actiune care de regula se realizeaza prin cumparare.

b) Urmarea imediata consta in crearea unui deficit pe piata care tulbura buna aprovizionare a populatiei si incalca regulile concurentei loiale.

B. Latura subiectiva presupune ca forma de vinovatie intentia subordonata unui scop, respectiv acela de a crea un deficit pe piata ori acela de a suprima concurenta reala.

4. Regim sanctionator. Pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 3 ani, daca printr-o alta lege nu se prevede o pedeapsa mai mare.Hotararea de condamnare care priveste un comerciant se comunica la Registrul comertului.Alaturi de pedeapsa se poate dispune si masura de siguranta a confiscarii speciale.

2.3. Infractiunea de concurenta neloiala prevazuta de art. 301 C.pen.

2.3.1. Concept.

Potrivit art.301 C.pen., fabricarea ori punerea in circulatie a produselor care poarta denumiri de origine ori indicatii de provenienta false, precum si aplicarea pe produse puse in circulatie de mentiuni false privind brevetele de inventii, ori folosirea unor nume comerciale sau a denumirilor organizatiilor de comert ori industriale, in scopul de a induce in eroare pe beneficiari, se pedepsesc cu inchisoarea de la o luna la 2 ani sau cu amenda.

Fapta incriminata prezinta un evident pericol social creand conditiile introdicerii in circuitul economic a unor produse calitativ inferioare ca fiind produse de buna calitate, cu ajutorul unor denumiri sau indicatii utilizate fara drept.^[20]

In anul 1991, Legea privind combaterea concurentei a reluat dipsozitiile art.301 C. pen., incercand sa realizeze o mai buna sistematizare a textului, prin inscrierea acelorasi fapte ca variante tip ale infractiunii.De aceea, inca de la apartia sa, s-a exptimat opinia^[21] ca prin dispozitiile art. 5 din aceasta lege, textul art. 301 C.pen. a fost abrogat implicit, opinie sustinuta ulterior si de alti autori, care au aratat ca, fiind eliminate prevederile art. 301 C. pen., raman aplicabile in materie doar prevederile Legii nr. 11/1991 si ale Legii nr. 21/1996 privind regimul concurentei aceasta din urma lege incriminand alte fapte de concurenta neloiala, diferite de cele prevazute in art.5 din Legea nr. 11/1991.

De observat ca, in ce priveste marcile si indicatiile geografice, prevederile art.5 din Legea nr. 11/1991 apar, la randul lor, ca fiind abrogate implicit prin incriminarile cuprinse in art. 83 si art. 86 din Legea nr. 84/1998 ( privind marcile si indicatiile geografice ) care interzic, in conditii si sub pedepse sensibil diferite ( mai severe ), atat contrafacerea fara drept a unei marci sau punerea in circulatie a produselor care poarta o marca sau indicatie geografica falsa, cat si orice utilizare a marcilor sau indicatiilor geografice contrara practicilor loiale.Tot astfel, insusirea fara drept, orice omd, a calitatii de inventator, precum si orice incalcare a drepturilor conferite de brevetul de inventie constituie infractiuni si se pedepsesc in conditiile prevazute in art. 58 si art. 59 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de inventii.Mai mult, s-au introdus in legislatia noastra noi incriminari prin care se asigura protectie si altor elemente incorporale ale fondului de comert.In acest sens mentionam incriminarile cuprinse in Legea nr. 129/1992 privind protectia desenelor si modelelor industriale ( care incrimineaza insusirea fara drept a calitatii de autor a desenului sau modelului industrial, precum si reproducerea, fara drept a desenului sau modelului industrial in scopul fabricarii de produse cu aspect identic, fabricarea, oferirea spre vanzare, vanzarea, etc. unor astfel de produse, fara acordul titularului certificatului de inregistrare a desenului sau modelului industrial, in perioada de valabilitate a acestuia ) sau in art. 40 din Legea 16/1995 privind protectia topografiilor circuitelor integrate 9 care incrimineaza, ca infractiune de contrafacere, exploatarea, fara autorizatiea titularului, a unei topografii inregistrate, precum si vanzarea de produse contrafacute ).

Existenta incriminarilor cuprinse in aceste legi speciale ar putea fi analizata – cel putin in principiu – ca o abrogare tacita a prevederilor art. 5 din Legea nr. 11/1991, insa o atare concluzie devine greu de sustinut in conditiile in care, prin Legea nr 298/2001, legiuitorul a modificat si completat textul art. 5 din Legea nr.11/1991, cuprinzand si toate faptele deja incriminate ( prin legile speciale in materie ).Pe langa acestea, potrivit noii legi actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, in timp ce, in virtutea Legii nr. 11/1991, actiunea penala era pusa in miscare din oficiu.

Conculzia care s-ar impune in urma modificarilor suferite, prin Legea nr. 298/2001, ar fi aceea ca art.5 din Legea nr.11/1991 a abrogat, la randul sau, implicit, toate incriminarile similare cuprinse in Legile nr. 129/1992, nr. 16/1995, nr. 84/1998 etc., urmand, asadar, ca faptele respective sa fie pedepsite in conditiile prevazute numai de Legea nr. 11/1991 ( modificata ).

In ce priveste valabilitatea prevederilor art. 301 C.pen., exista si opinii mai recente^[22] potivit carora art.5 din Legea nr. 11/1991 ar fi abrogat numai partial art. 301 C.pen., acest din urma text urmand sa se aplice, in continuare, in privinta altor categorii de persoane decat comerciantii.Astfel spus, in acesta opinie se sustine ca trebuie sa facem distinctie intre persoanele care au dobandit, potrivit legii, calitatea de comerciant – fiind deci inscrise ca atare in registrul comertului – si persoanele care ar face acte de comert fara sa fie abilitate la aceasta – fara sa fie inscrise in registrul comertului.In raport cu aceasta distinctie, prevederile art. 5 din Legea nr. 11/1991 ar urma sa se aplice exclusiv comerciantilor ( adica persoanelor inscrise in registrul comertului ), in timp ce prevederile art. 301 C. pen., ar urma sa se aplice in privinta celorlalte persoane ( care nu au dobandit legal calitatea de comerciant ).

Impotriva acestei opinii se poate insa arata ca persoanele care nu au dobandit, legal, calitatea de comerciant, nu numai ca nu se pot prevala de aceasra calitate pentru a beneficia de avantajele acordate comerciantilor, dar mai mult, in ce priveste raspunderea juridica, ele sunt tinute sa raspunda in aceleasi conditii ca si comerciantii, din punctul de vedere al raspunderii juridice, ele sunt asimilate comerciantilor, asa cum rezulta din prevederile art. 9 C.com : ¨Orice persoana care intr-un chip accidental face o operatiune de comert, nu poate fi considerata comerciant; ea este supusa insa legilor si jurisdictiunii comerciale pentru toate contestatiunile ce se pot ridica din aceasta operatiune¨.Asadar, legea insasi ( Codul comercial ) se opune distinctiei intre comercianti si necomercianti – atunci cand se ridica o problema de raspundere juridica – iar in aceste conditii, orice interpretare contrara trebuie respinsa, urmand sa se accepte opinia acelor autori care sustin ca prevederile art. 301 C.pen., au fost abrogate in totalitate.^[23]

2.3.2. Obiect. Subiecti.

A. Obiectul infractiunii. A) Obiectul juridic special este reprezentat de relatiile sociale care apar si se dezvolta in legatura cu desfasurarea onesta a raporturilor economice si cu apararea intereselor producatorilor si consumatorilor impotriva faptelor de concurenta neloiala, in vederea obtinerii si pastrarii clientelei.

Incriminarea faptei de concurenta neloiala a fost determinata de necesitatea de a se ocroti domeniul economic impotriva metodelor ilicite de captare a beneficiarilor prin inducerea in eroare a acestora^[24], dar si interesele agentilor economici prejudiciati prin actele de concurenta ilicita efectuate.

In literatura de specialitate s-a observat ca, desi exista o anumita inrudire cu infractiunea de inselaciune, concurenta neloiala se diferentiaza de aceasta, avand drept finalitate ocrotirea raporturilor econimice, a intrereselor producatorilor si consumatorilor, in timp ce infractiunea prevazuta la art.215 C.pen., are ca obiect juridic relatiile privitoare la patrimoniul persoanelor fizice ori juridice.Intr-o alta opinie, obiectul juridic special il constituie relatiile care protejeaza activitatea economica impotriva unor practici neloiale, de folosinta ilicita a elementelor incorporale ale unui fond de comert si de insusire, pe aceasta cale, a cilentelei care apartine acestui fond^[25].

b) Obiectul material consta in marfurile introduse in circuitul economic, purtand embleme, denumiri sau mentiuni false asupra provenientei acestora, indiferent de situatia reala a acestor bunuri.^[26]

Sfera produselor ce pot repezenta obiect material al infractiunii de concurenta neloiala este deosebit de larga, in aceasta fiind incluse atat produsele fabricate cat si cele cu provenineta naturala.

In cazul folosirii unui nume comercial sau al denumirii unei organizatii de comert sau industriale, obiectul material consta in inscrisurile sau imprimantele pe care a fost imprimat in mod abuziv numele comercial sau denumirea organizatiei de comert ori a celei industriale.Daca numele ori denumirea respectiva au fost imprimate pe produs, aceasta va reprezenta, de asemenea, obiect material al infractiunii de concurenta neloiala.

In contradictie cu opinia dominanta in doctrina noastra penala, se considera ca infractiunea de concurenta neloiala prevazuta in art. 301 C.pen., este lipsita de obiect material, deoarece ea reziza in folosirea fara drept a unei marci, firme sau a altui element incorporal al fondului de comert, opinie pe care nu o impartasim.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ al infractiunii poate fi orice persoana fizica, intrucat legea nu prevede vreo calitate speciala pentru aceasta.In principiu, subiect activ poate fi orice persoana, comerciant, particular, meserias, producator, salariat al unei unitati comerciale sau economice etc.Poate dobandi aceasta calitate si persoana care exercita o activitate industriala ori comerciala in numele vreuneia dintre persoanele indicate mai sus.

b) Subiect pasiv al infractiunii este soecietatea comerciala cu capital de stat, mixt sau privat, a carei activitate a avut de suferit din punct de vedere moral, cat si material, ca urmare a folosirii frauduloase a denumirii firmei, a emblemei sau a altor insemne de catre alte societati comerciale ori persoanele particulare care au consumat produse de calitate inferioara, crezand ca sunt produsele firmei in care avea incredere.

2.3.3. Continutul constitutiv.

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al laturii obiective a infractiunii se poate realiza in oricare dintre urmatoarele modalitati normative: fabricarea sau punerea in circulatie de produse care poarta denumiri de origine ori indicatii de provenienta false; aplicarea pe produsele puse in circulatie de mentiuni false privind brevetele de inventii; folosirea a unui nume sau denumiri comerciale.

Prin activitatea de ¨ fabricare ¨ se intelege o activitate productiva, desfasurata pentru realizarea unui anumit bun.Nu are relevanta daca produsul creat, confectionat este realizat in serie ori este unicat.

¨ Punerea in circulatie ¨ implica introducerea bunurilor in circuitul comercial, indiferent daca aceasta introducere reperezinta numai un moment initial ori este vorba si de operatiile ulterioare.In acest fel, revanzarea va fi socotita ca fiind tot o punere in circulatie a produselor.

Nu prezinta relevanta locul unde s-a realizat punerea in circulatie.Astfel, introducerea in circuitul comercial poate avea loc atat in cadrul reteleor de desfacere ale unitatilor de profil, dar se poate desfasura si in cadrul unor targuri, balciuri ori chiar la domiciliul pesoanelor respective.

b) Urmarea imediata. Savarsirea vreuneia dintre actiunile incriminate determina crearea, in acest mod, a unei stari de pericol pentru existenta si consolidarea increderii in activitatea economica si comerciala, precum si pentru interesele beneficiarilor produselor care reprezinta obiectul material al infractiunii.

c) Intre actiunile incriminate si urmarea imediata trebuie sa existe o relatie de la cauza la efect.In majoritatea cauzelor, legatura de cauzalitate rezulta din insasi materialitatea faptei comise.

B. Latura subiectiva. Infractiunea se savarseste cu intentie directa, calificata prin scop, dolus specialis.In acest sens, fabricarea ori punerea in circulatie a produselor care poarta denumiri de origine ori indicatii de provenienta false, precum si aplicarea pe produsele puse in circulatie de mentiuni false privind brevetele de inventii, ori folosirea unor nume comerciale a denumirilor organizatiilor de comert ori inselarea increderii acestora cu privire la calitatea, denumirea ori provenienta produselor in cauza.

Faptuitorul isi da seama ca produsele pe care la fabrica sau le pune in circulatie poarta denumiri de origine sau indicatii de provenienta false sau ca pune pe produsele pe care la introduce in  circuitul economic indicatii false privind brevetele de inventii ori ca foloseste fara drept nume comerciale sau denumiri ale unor organizatii de comert sau industriale si urmareste inducerea in eroare a beneficiarilor.

Scopul trebuie sa existe in momentul savarsirii infractiunii, indiferent daca ulterior el a fost sau nu atins de catre faptuitor.

Savarsirea infractiunii din culpa nu este incriminata.

2.3.4. Forme, modalitati, sanctiuni.

Savarsirea faptei poate fi precedata de numeroase acte de pregatire, care insa nu sunt incriminate.In ipoteza in care aceste acte au fost efectuate de catre alte persoane edcat autorul, iar infractiunea de concurenta neloiala a fost savarsita, actele de pregatirea pot avea caracterul unor acte de complicitate anterioara.

Tentativa nu se pedepseste.

Infractiunea de concurenta neloiala se consuma in momentul in care una dintre actiunile care formeaza elementul material a fost realizat, adica in momentul in care a fost fabricat ori a fost pus in circulatie unanumit produs, s-a aplicat o mentiune falsa pe o marfa ori s-a folosit fara drept un nume ori o denumire comerciala.

Pentru consumarea infractiunii nu este necesara realizarea efectiva a scopului de inducere in eroare a beneficiarilor, fiind suficient ca autorul sa fi actionat avand acest scop.

Infractiunea este susceptibila de a fi savarsita in forma continuata, prin repetarea actelor de inducere in eroare ulterior consumarii infractiunii cu aceeasi rezolutie delictuoasa.Ca atare, desfasurarea infractiunii poate presupune si un moment al epuizarii, odata cu comiterea ultimului act ilicit.

Concurenta neloiala se poate comite in oricare din modalitatile anlizate in cadrul laturii obiective.Oricare dintre aceste modalitati implica o serie variata de modalitati faptice.

Infractiunea este pedepsita cu inchisoarea de la o luna la doi ani cu amenda.

Sectiunea a III-a Jursiprudenta

3.1. Judecata.Citare gresita.Nulitatea hotararii.

Prin sentinta penala nr. 447/21.07.2000 a Tribunalului Bucuresti – sectia a II- a penala, inculpatul N.M. a fost condamnat la 2 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii perevazuta de art.5 lit. a si b raportat la art 8 si 9 din Legea nr. 11/1991, pedeapsa gratiata si la 2 ani inchisoare, cu aplicarea art.71 si 64 Cod penal pentru savarsirea infractiunii pervazuta de art.297 Cod penal, cu aplicarea art. 13 Cod penal si interzicerea drepturilor prevazute de 64 lit. b si c Cod penal pentru o perioada de 2 ani.

Inculpatul a fost obligat la despagubiri civile de catre partea civila S.C F – SA si s-a dispus confiscarea speciala a unor cantitati de alcool contrafacut si etichete falsificate.

In fapt, s-a retinut ca inculpatul prepara, imbutelia si comercializa bauturi alcoolice fara a respecta retetarul si fara a avea autorizatie de comercializare a unor asemenea bauturi.La etichetarea sticlelor inculpatul folosea etichete si sigle ale unor firme care figurau in evidenta Registrului Comertului.

Instanta a retinut ca, desi legal citat, inculpatul nu s-a prezentat la nici un termen de judecata.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel inculpatul, invocand nulitatea prevazuta de art.197 alin. 2 Cod de procedura penala, cauza fiind judecata in absenta sa si cu lipsa de procedura fata de el, fiind incalcate si prevederile art.176 alin. 2 Cod de procedura penala.

Analizand actele din dosarul cauzei, Curtea constata ca apelul inculpatului este fondat.

Desi dispozitivul si citativul rechizitoriului contin omisiuni cu privire la domiciliul inculpatului, in declaratiile date de acesta este precizat corect locul unde domiciliaza.

Astfel, inculpatul a indicat, constant, ca are domiciliul in Bucuresti, Aleea Socului, citarea sa fiind facuta la sc.2 in loc de sc.1 motiv pentru care procedura a fost efectuata doar prin afisare, la toate termenele de judecata.

Mai mult, desi la solicitarea instantei, Politia comunica adresa corecta a inculpatului, citarea acestuia pentru judecata continua sa se faca la scara 2, in loc de scara 1.

In considerentele de mai sus, retinerea de catre instanta de fond a faptului ca inculpatul s-a sustras de la cerecetarea judecatoreasca este cu totul neintemeiat.

Ca urmare, se adimte apelul, se desfiinteaza sentinta apelata si se trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante.

 

^[1] O. Capatina, Dreptul Concurentei Comerciale ( concurenta onesta ), Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1992, p. 86

^[2] Functia de reglementare nu a fost niciodata abandonata de vreun stat.Ponderea acestor functii difera dupa genul de politica economica promovat, care poate fi liberal sau social.

^[3] Pentru menitinerea si stimularea unui mediu concurential normal a fost adoptata Legea nr. 21/1996, care cuprinde dispozitii menite sa previna si sa combata actele su faptele care pot avea ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei.

^[4] Y. Eminescu, Tratat de proprietate industriala, vol. III, Concurenta neloiala, Bucuresti, 1984, p. 19

^[5] O. Capatina, Notiunea concurentei neloiale, in R.D.C. nr. 11/1998, p. 6

^[6] Decizia mentionata este publicata rezumativ in Dreptul nr. 5/1998, p. 105-111, cu adnotare de O. Capatina.

^[7] D. Clocotici, Reglementarea infractiunilor in domeniul concurentei comerciale, in R.D.C. nr. 4/2002, p. 7-10

^[8] Dintre conventiile internationale cu incidenta in domeniul conucrentei pe care statul roman le-a ratificat mentionam Conventia Uniunii de la Paris pentru protectia proprietatii industriale adoptata in 1883, care cuprinde si dispozitii referitoare la concurenta neloiala introduse prin revizuirea adoptata la Washington in 1911, precum si Acordul de baza G.A.T.T., care cuprinde norme cu caracter sanctionar in raport cu practicile comerciale de dumping si subventiile la export.

^[9] M. Of. nr. 98 din 8 august 1990; modificata si completata de: Legea nr.58/1991; Legea nr. 80/1991; O.G. nr. 15/1993; Legea nr. 55/1995; Legea nr. 21/1996; O.U.G. nr. 88/1997; Legea nr. 219/1998; O.U.G. nr. 49/1999; Legea nr. 136/2000.

^[10] Republicata ( M. Of. nr. 133 din 20 iunie 1991 ); modificata si completata de: O.G. nr. 23/1992; O.G. nr. 55/1994; Legea nr. 105/1997, abrogata de O.U.G. nr. 13/2000; O.G. nr.126/1998; Legea nr. 177/1998.

^[11] Litera a) a art. 4 a fost abrogata de Legea nr. 21/1996 ( M. Of. nr.88 din 30 aprilie 1996 ).

^[12] A se vedea D. Clocotici, Reglementarea infractiunilor in domeniul concurentei comerciale, op. cit. p .11; O. Predescu, Infractiuni prevazute in Legea privind combaterea concurentei neloiale.Noi reglementari, in Dreptul nr. 11/2001, p. 110; O. Cojocaru, Consideratii asupra legii privind combaterea concurentei neloiale, in Dreptul nr. 7-8/1991, p. 106.

^[13] Comerciantii sunt obligati sa isi exercite activitatea cu buna-credinta, potrivit uzantelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor si a cerintelor concurentei loiale.

^[14] A se vedea A. Bajenaru, I. Mitrea, Comentariu privind infractiunea de concurenta neloiala, in Dreptul nr. 8/2000, p.116.

^[15] Exista exprimata si opinia ca autorul infractiunii de concurenta neloiala poate fi o persoana particulara.In acest sens, Gh. Diaconescu, Infractiuni prevazute in legi speciale si legi extrapenale, Ed. All, Bucuresti, 1996, p.263.

^[16] In acest sens, Curtea de Apel din Bruxelles, decizia din 17 noiembrie 1961, R.P.I.A. nr. 47/1962, p. 24.In acelasi sens a decis si jurisprudenta Statelor Unite care a subliniat ca utilizarea marcii "Made in Paris" pentru un parfum produs in U.S.A. este un act de concurenta neloiala care poate induce in eroare pe cumparatori facandu-i sa creada ca parfumul a fost importat din Franta.

^[17] C.A. Bucuresti, sectia penala, decizia nr.

^[18] Republicata ( M. Of. nr. 133 din 20 iunie 1991 ); modificata si completata de: O.G. nr. 23/1992; O.G. nr. 55/1994; Legea nr. 105/1997, abrogata de O.U.G. nr. 13/2001; O.G. nr.126/1998; Legea nr.177/1998.

^[19] A se vedea O. Capatana, Notiunea concurentei neloiale, in R.D.C. nr. 11/1998, p. 4.

^[20] V. Dongoroz si colaboratorii, Explicatii teoretice ale Codului penal roman, vol. IV., Ed. Academiei, Bucuresti, 1972, p. 527.

^[21] A. Ungureanu, A. Ciopraga, Dispozitii penale din legi speciale romane, vol. II, Ed. Lex, Bucuresti, 1996, p. 21.

^[22] C. Sima, Infractiuni prevazute in legi speciale, Ed. Lumina Lex, 2002, p. 276-286

^[23] Guiu Mioara-Ketty, Infractiunea de concurenta neloiala, in R.D.P. nr. 3/2003, p.45

^[24] T. Vasiliu, D. Pavel, G. Antoniu, Codul penal al Romaniei comentat si adnotat.Partea speciala, Vol. I, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1975, p. 354

^[25] Guiu Mioara-Ketty, Infractiunea de concurenta neloiala, op.cit., p. 46

^[26] M. Coca-Cozma, Infractiuni economice prevazute in Codul penal, Ed. Stiintifica, Bucuresti, p. 346