§1. Notiunea, trasaturile si scopurile sanctiunilor contraventionale

Sanctiunea contraventionala - un element obligatoriu a normei contraventionale materiale în care sunt stipulate masurile de influentare a statului asupra persoanelor care cu vinovatie au comis o abatere contraventionala, ia fiind un mijloc de garantare, protejare a normei juridice.

 Conform art.32 sanctiunea contraventionala poate fi devenita ca o masura de constringere statala si un mijloc de corectare si de reeducare ce se aplica conform legii persoanei ce a savirsit o contraventie.

Sanctiunea contraventionala este o masura contraventionala si o masura de constringere statala prevazuta de legea contraventionala si aplicata faptuitorului in modul stabilit de lege pentru savirsirea cu vinovatie a contraventiei, avînd drept scop ocrotirea valorilor sociale, formarea unei conduite civice, corecte, prevenirea comiterei unei noi contraventii atît de catre cel sanctionat cît si de alte persoane.

Din definitie rezulta caracterul triplu a sanctiunii contraventionale:

1. Masura de constringere statalã

2. Mijloc de corectare si reeducare

3. Masura de prevenire a abaterilor contraventionala.

Trasaturile:

1. O forma de constringere (statala) prevazuta de legea contraventionala.

2. Se aplica numai in cazul comiterei cu vinovatie a unei fapte antisociale, stipulate Cod.

3. Se aplica numai de organele abilitate prin legea contraventionala.

4. Se aplica in mod extrajudiciar.

Aplicarea sanctiunilor contraventionale nu atrage dupa sine consecintele anticidentului penal.

Realizarea scopului sanctiunilor contraventionale, include atit preventia speciala, adica preintimpinarea comiterei de noi contraventei de catre cel sanctionat, cît si preventia generala, adica preintimpinarea comiterei de noi contraventii de catre alte persoane predispuse sa incalce legea contraventionala.

Scopul sanctiunilor contraventionale:

1. Ocrotirea valorilor sociale protejate de normele juridice contraventionale.

2. Reeucarea in spiritul respectarii ordinii de drept a persoanelor care au comis cu vinovatie o contraventie prevazuta de legea contraventionala.

3. Prevenirea savirsirei de noi fapte antisociale, atit de catre contravinient cît si de alte persoane.

§2. Ordinea aplicarii sanctiunii contraventionale

Ordinea aplicarii sanctiunii contraventionale presupune criteriul de induvidualizare a sanctiunilor, aplicarea sanctiunii in cazul aplicarii pluralitatii de contraventii, precum si respectarea terminilor de stabilire si executare a sanctiunilor contraventionale.

Conform art.41 sanctiunile contraventionale se aplica in functie de caracterul contraventiei, caracteristica persoanei contravenientului, gradul prejudiciabil al contraventiei, circumstabtele atenuante/agravante.

 Fata de persoana a carei vinovatii este dovedita trebuie de aplicat o sanctiune stabilita in limitele legii contraventionale. În cazul in care una si aceeasi persoana savirseste doua sau mai multe contraventii, regula generala este ca sanctionare se aplica pentru fiecare contraventie in parte.

1. Modalităţi de sesizare despre comiterea unor fapte contravenţionale.

În activitatea practică, poliţiştii pot lua cunoştinţă despre săvârşirea unei contravenţii în mod nemijlocit sau prin alte surse de informaţii.

a. Sesizarea nemijlocită.

Lucrătorii de poliţie pot lua cunoştinţă personal de comiterea unor fapte cu caracter contravenţional cu ocazia executării serviciului la sediul organului de poliţie, când execută activităţi în teren, cu ocazia unor acţiuni, controale poliţieneşti şi razii. În toate aceste cazuri ei au dreptul şi, în acelaşi timp, obligaţia de a acţiona pentru constatarea faptei şi a lua măsurile legale împotriva celor vinovaţi (dacă sunt competenţi prin lege) indiferent de formaţiunea din care fac parte.

Unii poliţişti, prin natura atribuţiilor de serviciu, au îndatorirea să verifice modul cum cetăţenii şi unităţile economice respectă obligaţiile, dispoziţiile legale ce reglementează unele domenii de activitate (spre exemplu, poliţiştii de la formaţiunea poliţie rutieră supraveghează modul cum sunt respectate normele legale de circulaţie rutieră; cei de la ordine publică sau cei de la arme, muniţii şi substanţe toxice, au atribuţii speciale în constatarea încălcărilor contravenţionale din aceste domenii). Aceasta nu înseamnă ca atât ei cât şi cei care au ca principale atribuţii de serviciu descoperirea şi cercetarea infracţiunilor, nu au şi obligaţia de a constata orice alte contravenţii despre a căror comitere au luat la cunoştinţă, chiar dacă nu ţin de formaţiunea în care îşi desfăşoară activitatea.

Tot în mod nemijlocit, poliţiştii pot constata încălcări ale legii de natură contravenţională, cu autorul mijloacelor tehnice din dotarea organelor de poliţie.

b. Sesizări primite de la organele judiciare, unităţi economice sau cetăţeni.

Un număr însemnat de fapte ce constituie contravenţii, este adus la cunoştinţa poliţiştilor de către:

   -organele judiciare (parchetele, instanţele de judecată, şi celelalte organe de cercetare penală, altele decât cele ale poliţiei respectiv, organele cu competenţă specială, căpitani porturilor, ofiţerii de poliţie de frontieră, etc.).

   -unităţile economice, de stat şi private, persoanele juridice pot sesiza poliţia despre comiterea unor contravenţii ce ţin de competenţa poliţiei. De exemplu nerespectarea regulilor de convieţuire socială în locuinţele aflate în patrimoniu, acte de tulburare a ordinii şi liniştii publice, în apropierea şcolilor ori unităţilor economice, etc.

De asemenea, poliţiştii pot lua cunoştinţă despre săvârşirea unei contravenţii prin intermediul presei, radio-ului şi televiziunii care supun dezbaterii publice diferite aspecte negative din activitatea unor întreprinderi, din comportarea unor persoane, aspecte ce îmbracă un caracter contravenţional;

   -cetăţenii, care sesizează poliţia, fie în scris, fie verbal (telefonic), despre comiterea unor fapte ce constituie contravenţii (nerespectarea regulilor de convieţuire socială, tulburarea ordinii şi liniştii publice,

nerespectarea regulilor generale de comerţ, etc.).

2. Procedura aplicării sancţiunilor contravenţionale

Aplicarea sancţiunilor prevăzute de actul normativ care stabileşte o anumită contravenţie este cea de a doua etapă a răspunderii administrative şi ea urmează firesc după constatarea faptei de către agentul constatator.

Prin aplicarea normei sancţionatoare, legiuitorul urmăreşte un dublu scop: de a educa şi de a preveni săvârşirea altor fapte de acest gen.

Pentru realizarea acestor scopuri, persoanelor care au comis fapte contravenţionale trebuie să li se aplice sancţiuni just individualizate, proporţionale cu gradul de pericol social al faptei săvârşite. Aceasta impune ca agenţii constatatori să se conducă după principiul individualizării sancţiunii, respectând dispoziţiile cu privire la limitele sancţiunilor prevăzute de actul normativ pentru fiecare contravenţie în parte şi să ţină seama de unele criterii care îi pot ajuta să le individualizeze.

A. Criterii care stau la baza aplicării sancţiunilor contravenţionale.

a) Pericolul social al faptei comise

b). Limitele prevăzute de actul normativ.

c).Împrejurările în care a fost  săvârşită fapta.

Este de necontestat că o justă sancţiune presupune stabilirea situaţiei de fapt reală şi pe acest temei a gravităţii pericolului social al faptei săvârşite întrucât pedeapsa aplicată trebuie să fie proporţională cu această gravitate. Analiza acestor împrejurări permite aprecieri obiective cu privire la pericolul social concret al contravenţiei şi implicit asupra vinovăţiei ca element subiectiv. Aceste împrejurări pot fi de natură să agraveze sau, dimpotrivă să micşoreze sancţiunea. Aşa de pildă, sancţiunea amenzii va fi mai mare (dar bineînţeles în limitele prevăzute de lege) dacă fapta s-a comis de două sau mai multe persoane împreună, dacă s-au produs pagube materiale, dacă au fost atraşi la săvârşirea contravenţiei şi minori, etc. Dimpotrivă, sancţiunea va fi mai mică dacă,  spre exemplu, contravenientul a depus stăruinţa pentru a înlătura consecinţele acţiunii sale, fapta are un caracter întâmplător şi neintenţionat, etc. Acest criteriu vizează şi condiţiile de loc şi timp în care s-a comis fapta, scopul urmărit, urmarea produsă, mijloacele şi metodele care uneori sunt de natură să agraveze sau să atenueze gravitatea concretă a contravenţiei.

d). Vârsta contravenientului.

Dacă contravenientul este minor, având vârsta  între 14 şi 18 ani, el va fi sancţionat cu amendă mai mică decât cei majori, în sensul că limita  minimă şi cea maximă a sancţiunii prevăzută în actul normativ se vor reduce la jumătate.

De exemplu, dacă actul normativ sancţionează o anumită contravenţie cu amendă de la 80 la 150 lei, minorului i se va aplica o amendă cuprinsă  între 40 şi 750 lei.

De asemenea, trebuie menţionat, că minorul care nu a împlinit vârsta de 16 ani nu poate fi sancţionat cu obligarea la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.

e). Circumstanţele personale (atitudinea) ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Atitudinea contravenientului faţă de fapta săvârşită trebuie luată în consideraţie, fiindcă ar fi normal ca cel care recunoaşte deschis greşeala şi o regretă, să primească o sancţiune mai uşoară. De altfel, o asemenea poziţie constituie şi o primă garanţie că făptuitorul a înţeles pericolul faptei săvârşite şi că în viitor nu o va mai repeta. Dimpotrivă, însă cel care sfidează regulile şi obligaţiile ce-i revin potrivit dispoziţiilor legale, se comportă recalcitrant faţă de agentul constatator, nu recunoaşte fapta etc., obligă la aplicarea unei sancţiuni mai aspre, care poate să ajungă la limita maximă a amenzii prevăzută de actul normativ pentru fapta săvârşită.

Trebuie să se ţină seama şi de starea materială a contravenientului, care se apreciază, de obicei, după funcţia şi ocupaţia pe care acesta le exercită la locul său de muncă. Dacă poliţistul cunoaşte persoana respectivă poate stabili dozarea amenzii şi după alte date în posesia cărora se află şi care învederează starea materială a contravenientului (situaţia familială, persoane aflate în îngrijire, starea sănătăţii contravenientului, etc.).

B. Aspecte practice privind aplicarea sancţiunilor contravenţionale.

a). OG nr. 2/2001 prevede, ca regulă generală, dreptul agentului constatator de a aplica sancţiunea odată cu constatarea contravenţiei, adică prin acelaşi proces-verbal.

Persoana care a săvârşit o contravenţie ce este sancţionată de agentul constatator cu amendă, are dreptul să achite jumătate din limita minimă a amenzii prevăzută în actul normativ încălcat, în 48 de ore de la data încheierii procesului verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia (data poştei).

Agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţa tuturor contravenienţilor înlesnirea acordată de lege de a plăti, în anumite condiţii, o amendă mai mică pentru fapta  săvârşită, aceasta contribuind la executarea mai operativă a sancţiunii aplicate, la educarea cetăţenilor şi prevenirea comiterii unor astfel de fapte în viitor, făcând menţiune despre această posibilitate în procesul verbal. 

Termenul se socoteşte împlinit după trecerea celor 48 de ore (conform Codului de procedură civilă), deci  la ora 24.00 a celei de a treia zi după încheierea procesului-verbal. Când ultima zi este sărbătoare legală ori programul de lucru este suspendat, termenul se prelungeşte până la sfârşitul primei zile lucrătoare.

În situaţia în care contravenientul a achitat 1/2 din minimul amenzii şi a predat sau a trimis chitanţa organului de poliţie în termen de 15 zile, orice urmărire în ceea ce priveşte amenda încetează.

c).Concursul de contravenţii. Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 stabileşte, în art. 10 că, în situaţia în care o persoană a săvârşit mai multe contravenţii, sancţionate cu amendă, care se constată în acelaşi timp, de acelaşi agent, se va încheia un singur proces-verbal în care se vor consemna toate faptele comise.

În aceste cazuri agentul constatator are obligaţia de a avea în vedere ca în totalizarea amenzilor stabilite să nu se depăşească dublul maximului, prevăzut în actul normativ încălcat, pentru contravenţia cea mai gravă, dintre cele comise, sau după caz, maximul general stabilit în OG 2/2001 pentru obligarea la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii (respectiv 300 de ore).

d). Pluralitatea de făptuitori

Când, la săvârşirea unei fapte contravenţionale au participat mai multe persoane, poliţistul trebuie să aprecieze în mod obiectiv contribuţia fiecărui participant, la comiterea acesteia în funcţie de vinovăţia lor şi de celelalte criterii amintite şi va aplica câte o sancţiune la fiecare, prin procese-verbale de constatare separate (aplicând prevederile art. 10 din OG nr. 2/2001).

e). OG nr. 2/2001 prevede în art. 44 că sancţiunile prevăzute în cuprinsul ei nu se aplică în cazul contravenţiilor săvârşite de militarii în termen.

În această situaţie agentul constatator încheie obligatoriu proces-verbal de constatare, făcând încadrarea juridică a faptei, fără a stabili sancţiunea şi îl trimite comandantului unităţii militare din care face parte contravenientul, spre a i se aplica, dacă actul se constată că este întemeiat măsuri disciplinare (rămâne la latitudinea comandantului să aprecieze). Nu se aşteaptă nici un răspuns, prin simpla trimitere a actului, problema considerându-se încheiată.

Când prin contravenţia comisă s-au produs pagube ori sunt lucruri supuse confiscării, se va încheia proces-verbal stabilind despăgubirile (dacă există tarif de evaluare în actul normativ încălcat) şi se va dispune asupra confiscării lucrurilor (dacă actul normativ prevede expres acest lucru). Câte o copie de pe procesul-verbal se înmânează (comunică) contravenientului, părţii vătămate sau, după caz, persoanei căreia îi aparţin lucrurile confiscate (această procedură se extinde asupra militarilor în termen de orice grad, în cazul contravenţiilor prevăzute în Legea nr. 61/1991).

f).Aplicarea avertismentului.

În raport de împrejurările în care s-a comis contravenţia, ofiţerul (agentul) de poliţie va trebui să stabilească dacă fapta are gravitate redusă şi dacă există garanţia că cel care a comis-o nu o va mai repeta în viitor (fapta a fost comisă sub imperiul unei emoţii, făptuitorul a manifestat regret faţă de cele întâmplate, are o atitudine sinceră cu ocazia constatării faptei, etc.).

În principiu, sancţionarea contravenientului cu avertisment se realizează prin atenţionarea verbală (când bineînţeles acesta este de faţă), însoţită de recomandarea de a respecta dispoziţiile legale. Se încheie, totuşi, proces-verbal de constatare, când prin contravenţie s-au produs pagube, când sunt bunuri supuse confiscării sau când constatarea faptei s-a făcut în lipsa contravenientului. În această situaţie agentul constatator, dacă este competent să aplice sancţiunea, înscrie avertismentul ca sancţiune în procesul-verbal.

Avertismentul se poate aplica chiar dacă actul normativ încălcat nu îl prevede ca sancţiune în cuprinsul său.

g).Aplicarea sancţiunii în cazul succesiunii în timp a unor acte normative care stabilesc şi sancţionează contravenţii în acelaşi sector de activitate (art.12 din OG nr. 2/2001).

În aceste cazuri se face aplicarea principiului legii mai blânde, astfel:

-dacă prin noul act normativ fapta nu mai este considerată contravenţie, ea nu se mai sancţionează (chiar dacă a fost comisă mai înainte de a intra în vigoare noul act), iar sancţiunea aplicată (după vechiul act) şi neexecutată până la această dată nu se mai execută;

-dacă sancţiunea prevăzută în noul act normativ este mai uşoară se va aplica aceasta sancţiune, iar amenda dată potrivit vechiului act (dacă e mai mare) se va achita numai până la limita maximă prevăzută în noul act;

-dacă noul act normativ prevede o sancţiune mai aspră se va aplica sancţiunea prevăzută în actul ce era în vigoare la data când s-a comis contravenţia.

h). Măsuri ce se întreprind pentru constatarea contravenţiilor a căror subiecţi sunt cetăţeni străini. Nu mai este de actualitate, deoarece prevederile sele s-au abrogat (art. 16, alin. 2 şi 4) din O.G. nr. 2/2001, prin Legea nr. 357/11.07.2003 pentru aprobarea O.U.G. nr. 194/2002 – privind regimul străinilor în România.

i).Aplicarea sancţiunilor persoanelor juridice.

Sancţiunile contravenţionale se aplică oricărui contravenient persoană fizică ori juridică care a săvârşit contravenţia.

Această regulă este valabilă în cazul avertismentului, amenzii contravenţionale sau în situaţia  în care se aplică sancţiunea privind obligarea la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.

Legea nu prevede o procedură anume pentru constatarea şi aplicarea sancţiunilor în acest caz, urmând deci, să se aplice procedura obişnuită, prevăzută pentru persoanele fizice.

Astfel, în aceste cazuri trebuie respectate anumite reguli, respectiv:

-în procesul-verbal se vor face menţiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerţului şi codul fiscal ale persoanei juridice, precum şi datele de identificare a persoanei fizice care o reprezintă;

-procesul-verbal să fie încheiat la sediul unităţii ori să fie dat la registratura unităţii în aceiaşi zi, spre a se da posibilitatea plăţii a jumătate din minimul amenzii;

-în procesul-verbal să se menţioneze atât jumătatea minimului, cât şi amenda integrală, spre a se putea elibera copia;

-la rubrica declaraţia contravenientului se va descrie poziţia reprezentantului unităţii faţă de fapta comisă, menţionându-se numele, prenumele şi calitatea acestuia;

-semnătura de primire a copiei procesului-verbal şi a înştiinţării de plată, va fi luată de la registratura unităţii respective.

j). Cauze care atrag nulitatea procesului verbal, conform art. 17 din O.G. 2/2001.

Lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal. Nulitatea se constată şi din oficiu.

De asemenea, în momentul încheierii procesului verbal, agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţa contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesul verbal la rubrica „Alte menţiuni”, sub sancţiunea nulităţii procesului verbal.

Bibliografie:

1.Cod Contraventional al Republicii Moldova in vigoare din 31.05.2009

2.Hotarirea Guvernului din 14.04.2009

3.Victor Gutuleac “Tratat de drept contraventional”, Chisinau 2009

4.Sergiu Cobaneanu, Elena Bobeica, Viorel Rusu “Drept administrativ” Chisinau 2012