Drept

• 1. Noţiunea şi reglementarea contractului de locaţiune

Contractul de locaţiune este acel act juridic prin care o parte, numită locator, se obligă să asigure celeilalte părţi, numită locatar (chiriaş), folosinţa temporară, totală sau parţială, a unui lucru în schimbul unei sume de bani, numită chirie (art. 1411 C. civ.).

• 2. Caracterele juridice ale contractului de locaţiune

1. Contractul de locaţiune este un contract consensual, însă proba încheierii şi a conţinutului acestuia prezintă dificultăţi de natură să genereze litigii între părţi, astfel încât este de preferat încheierea unui act scris ad probationem (art. 1416-1417 C. civ.).
2. Contractul de locaţiune este un contract cu titlu oneros.
3. Contractul de locaţiune este un contract
4. Contractul de locaţiune este un contract
5. Contractul de locaţiune este un contract cu executare succesivă în timp. Durata folosinţei lucrului este de esenţa locaţiunii. Locatorul este ţinut să asigure folosinţa lucrului până la încetarea locaţiunii, iar chiria este calculată şi datorată în raport de durata folosinţei, chiar şi atunci când chiria a fost fixată în mod global.
6. Locaţiunea este un contract translativ de folosinţă temporară asupra unui lucru neconsumptibil, individual determinat, de unde rezultă că locator poate fi nu numai proprietarul bunului, ci şi uzufructuarul, locatarul principal etc.

Nefiind un contract translativ de proprietate, riscul pieirii lucrului din caz de forţă majoră sau caz fortuit va fi suportat de către locator, potrivit regulii res perit domino.

• 3. Condiţiile de validitate ale contractului de locaţiune

1. Capacitatea părţilor contractante

Contractul de locaţiune este un act juridic de administrare, ceea ce înseamnă că atât locatorul, cât şi locatarul trebuie să aibă capacitatea cerută de lege pentru a face astfel de acte.

În cazul în care locaţiunea priveşte un imobil, iar închirierea se face pe o durată mai mare de 5 ani, ne aflăm în prezenţa unui act de dispoziţie, părţile trebuind să aibă capacitate deplină de exerciţiu.

1. Obiectul contractului de locaţiune

- Lucrul închiriat, total sau parţial, poate fi atât un bun mobil, cât şi un imobil, corporal sau incorporal.

Obiectul contractului de locaţiune nu este lucrul în sine, ci folosinţa acestuia, pe care locatorul trebuie să o asigure locatarului în mod continuu– zi de zi – pe tot parcursul contractului, locaţiunea fiind un contract cu executare succesivă în timp.

Bunurile din domeniul public al statului sau unităţilor administrativ- teritoriale vor putea fi închiriate numai în condiţiile legii speciale (art. 136 alin. 4 din Constituţie).

- Chiria reprezintă suma de bani pe care locatarul este ţinut să o plătească locatorului în schimbul folosinţei lucrului. Chiria se fixează în funcţie de durata contractului, fie global, fie pe unităţi de timp (ora, ziua, luna, anul), urmând să fie plătită la termenele stipulate în contract, de regulă, în mod succesiv.

Chiria trebuie să fie sinceră şi serioasă, determinată sau cel puţin determinabilă, putând fi lăsată şi la aprecierea unui terţ ales de comun accord de către părţi; uneori, fiind stabilită chiar de lege.

Chiria se fixează, de regulă, în bani, însă poate să fie fixată şi sub forma unei alte prestaţii (de exemplu, o cotă-parte dintr-o recoltă sau prestarea unui serviciu).