- 1. Donaţiile indirecte
Sunt situaţii în care o persoană doreşte să gratifice pe o alta, dar nu prin intermediul contractului de donaţie propriu-zis, ci prin intermediul unui alt act juridic. În această situaţie ne aflăm în prezenţa unei donaţii indirecte, care pentru a fi valabilă trebuie să îndeplinească toate condiţiile de fond şi de formă ale actului prin intermediul căruia se realizează.
În practică se întâlnesc, în principal, următoarele categorii de donaţii indirecte:
- Renunţarea la un drept. În cazul în care renunţarea la un drept este făcută cu intenţia de a gratifica, atunci ea dă naştere unei donaţii indirecte.
Donaţia indirectă constituie în realitate un accesoriu al operaţiunii principale, care este renunţarea la un drept şi de care va beneficia cel chemat în baza legii să se bucure de dreptul respectiv. Astfel, art. 697 C. civ. dispune că „partea renunţătorului profită coerezilor săi; dacă este singur, succesiunea trece la gradul următor”; sau renunţarea la un drept de uzufruct, de care va profita nudul proprietar prin consolidare etc.
- Remiterea de datorie constituie un mijloc voluntar de stingere a unei obligaţii, constând în renunţarea creditorului la dreptul său de creanţă, cu consimţământul (expres sau tacit) al debitorului, ea fiind, în principiu, gratuită.
Remiterea de datorie nu este supusă condiţiei formei autentice cerute pentru validitatea contractului de donaţie, ea putând fi făcută în orice formă, scrisă, verbală sau chiar tacită, atunci când ea decurge din anumite fapte ale creditorului, din care rezultă neîndoielnic intenţia acestuia de a-l libera pe debitor.
- Stipulaţia în favoarea unei terţe persoane este un contract prin care o parte, numită promitent, se obligă faţă de altă parte, numită stipulant, să execute o anumită prestaţie în folosul unei terţe persoane, numită beneficiar, care nu participă şi nici nu este reprezentată la încheierea contractului.
Stipulaţia în favoarea unei terţe persoane, făcută cu intenţia de a gratifica reprezintă o donaţie indirectă, scutită de forma solemnă cerută pentru donaţii.
- 2. Donaţiile deghizate
Donaţia este deghizată atunci când este simulată, ascunsă sub forma unui act juridic
diferit, cu titlu oneros.
Donaţia deghizată trebuie să îmbrace forma autentică, deoarece dispoziţiile art. 813 C. civ. obligă, în toate cazurile, ca donaţia să îmbrace forma autentică, reglementare aplicabilă deci şi donaţiilor deghizate.
Donaţia deghizată produce efectele unei donaţii obişnuite.
Donaţiile pot fi făcute şi prin persoane interpuse. Se recurge la această formă a simulaţiei în cazul în care se urmăreşte să se facă o liberalitate unei persoane incapabile să primească liberalităţi de la donator. Persoana interpusă, capabilă de a primi donaţia, va remite apoi bunul donat donatarului incapabil.
Potrivit art. 812 C. civ., sunt prezumate a fi persoane interpuse părinţii, copiii şi soţul persoanei incapabile.
- 3. Darurile manuale
Darul manual este o varietate a contractului de donaţie care are ca obiect numai
bunuri mobile corporale, încheindu-se valabil prin acordul de voinţă a părţilor şi prin remiterea (tradiţiunea) efectivă a bunului de la donator la donatar, fără îndeplinirea vreunei alte formalităţi. Aşa fiind, darul manual este un contract real şi nu solemn.
Nici bunurile viitoare nu pot forma obiectul darului manual, deoarece predarea presupune deţinerea materială a bunului.
Nu are importanţă valoarea bunului mobil care formează obiectul darului manual, putând fi chiar şi un bun de o valoare deosebită. Condiţia specială care trebuie îndeplinită pentru validitatea acestuia este tradiţiunea reală a bunului.
Prin tradiţiunea bunului nu trebuie să se înţeleagă o deplasare fizică a bunului de la donator la donatar, efectele sale juridice putând fi realizate şi printr‑o remitere implicită, cum ar fi predarea de către donator donatarului a cheilor de contact ale unui autoturism, însoţită de predarea actelor maşinii.
Pentru valabilitatea darului manual trebuie respectate toate regulile de fond cerute de lege pentru donaţii.