Potrivit art. 126 alin. 2 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege.4
Din textul constituţional menţionat rezultă că principalul izvor de drept procesual civil îl constituie legea.
In materie procesuală au valoare de izvor de drept atât legea fundamentală - Constituţia -, cât şi legea organică şi ordinară.
Constituţia României este un important izvor al dreptului procesual civil deoarece cuprinde unele principii fundamentale referitoare atât la organizarea judecătorească, cât şi la desfăşurarea procesului.
Codul de procedură civil român a fost elaborat în 1865, după modelul Legii geneveze din anul 1819 şi al celui francez din 1806.
De-a lungul timpului Codul de procedură civilă a suferit numeroase modificări ce au reprezentat un progres semnificativ în domeniu.
Astfel, în anul 1900 Codul a fost revizuit, urmându-se scurtarea unor termene şi simplificarea unor formalităţi.
In perioada 1925-1948 legislaţia procesual civilă s-a caracterizat prin faptul că existau şi se aplicau în paralel atât Codul de procedură civilă, cât şi o lege de accelerare a judecăţilor.5
In anul 1948 s-a adus o altă modificare Codului şi a constat în faptul că a unificat legislaţia procesual civilă a vremii, păstrând aproape intacte principalele instituţii şi categorii juridice în materie.
Ulterior, Codul de procedură civilă a suferit şi alte modificări dintre care cele mai importante au fost în anii 1952, 1985, 1993, 1998,
2000, 2001.
|
Constituţia României din 1991 revizuită prin Legea nr. 429/2003 şi aprobată prin referendum naţional, republicată în M. Of., p.I, nr. 767/31.10.2003. 5 Gabriel Boroi, Drept procesual civil, note de curs, vol. I, Editura Rom Jel SRL, 1993, p.24. |
In decursul timpului norme cu caracter procedural au fost instituite şi în alte acte normative, cum ar fi: Codul civil, Codul comercial, Codul familiei, Codul muncii, Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, Legea nr. 105/1992 privind raporturile de drept internaţional privat, Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notoriale, Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea avocaturii, Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, Legea 304/2004 privind organizarea judiciară.
Deşi numărul ordonanţelor Guvernului României care instituie norme este redus, ele constituie izvor de drept procesual civil.
Cu titlu exemplicativ menţionăm: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, O.U.G. nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea O.U.G. nr. 138/200 precum şi Ordonanţa de urgenţă nr. 13/2001. Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 a fost aprobată prin Legea nr. 219/2005, în fiecare etapă Codul de procedură civilă suferind modificări.