După cum spunea mesajul preşedintelui Republicii Chile la Congresul Mondial al Organizaţiilor de Consumatori desfăşurat la Santiago, Chile în noiembrie 1997, "pieţile sunt nemiloase. În lumea de astăzi guvernele lucrează pentru impactul politic, iar producătorii pentru avantaje materiale; organizaţiile de consumatori însă lucrează pentru cei dezavantajaţi.[1]
Pe lângă aspectele mai sus menţionate, protecţia drepturilor consumatorilor presupune să dezvolte propriile mijloace ale acestora de a-şi valorifica, prin intermediul unor asociaţii de profil, interesele colective. Aceasta are în vedere faptul că, alături de noua manieră de gândire a producătorilor, se impune şi o nouă manieră de gândire a consumatorilor: ei trebuie să devină cetăţeni conştienţi de drepturile lor, ca şi de mecanismele care permit exercitarea acestor drepturi.[2] în acest context este vorba de constituirea unor organisme neguvernamentale (ONG) şi organizarea unor consilii consultative , cu rol important pe linia protecţiei consumatorilor[3].
Conform Legii cu privire la protecţia drepturilor consimatorilor aceştia au dreptul la reuniune benevolă în organizaţii obşteşti.(art.25 din Lege).
În ultima perioadă au fost create o serie de unităţi de protecţie a consumatorului (juridice, tehnice) care au scopul de a asigura asistenţa de specialitate a consumatorilor, în acest sens, ele trebuie să prevină promovarea unor produse necorespunzătoare sau a unor practici comerciale dăunătoare consumatorilor, efectuând o serie de analize şi teste de laborator. Toate acestea se concretizează în pliante, comunicate etc., care apar la televiziune, în publicaţii proprii, având rolul de a face public concluziile unităţilor respective.[4]
În RM funcţionează Asociaţia Obştească Republicană pentru Protecţia Consumatorilor, Oficiul Orăşenesc pentru Protecţia Consumatorilor, Birouri Specializate de Avocatură pentru Protecţia Consumatorilor.
În temeiul Legii (art.25) asociaţiile consumatorilor au dreptul să participe la elaborarea documentaţiei tehnice normative care stabileşte condiţiile calitative ale produsului; să sesizeze organele puterii de stat și ale procuraturii în vederea tragerii la răspundere a persoanelor care s-au făcut vinovate de comercializarea produselor necorespunzătoare.
Respectul pentru lege, negocierea și acţiunile deschise pentru respectarea drepturilor consumatorilor trebuie să stea la baza tuturor programelor de protecţie a consumatorilor inițiate de organismele de protecţie și asociaţiile consumatorilor. În condiţiile în care diferitele acţiuni rămân fără audiență în rândul ofertanților, indiferent de natura lor - producători sau comercianții - iar sesizările, criticile de presă etc. nu oferă rezultatele așteptate de consumatori, se poate trece la o serie de acţiuni directe de rezolvare (negocieri, acţiuni în Justiţie etc.). Dacă acestea se soluționează doar cu amenzi și desdăunări individuale, respectarea legii nefiind asigurată în totalitate, asociaţiile consumatorilor pot apela la acţiuni mai laborioase și în special mai dure, care să impună respectarea consumatorilor.
- a) Negocierile și concilierile sunt recomandabile doar în cazul unor stări conflictuale legate direct de apariția unor greutăți în utilizarea produselor ca urmare a proiectării greșite în raport cu dimensiunile și natura nevoilor de consum sau ca urmare a ivirii unor vicii ascunse, generate de procesul de fabricație și nesesizate de producător înaintea lansării unor produse.
- b) în ceea ce privește acţiunile în Justiţie, acestea s-au dovedit în ultimele două decenii a fi, în majoritatea cazurilor, un mijloc important de repunere în drepturi a consumatorilor și asigurarea unei protecţii reale a acestora. Prin asemenea acţiuni, asociaţiile consumatorilor urmăresc o dublă strategie. Pe de o parte, se are în vedere lansarea unui anumit număr de acţiuni proprii privind afaceri care desemnează cu precizie fabricantul sau prestatorul de servicii, iar pe de alta, are în vedere constituirea ca parte civilă, în acţiuni angajate de către organele de specialitate ale administrației de stat plecând de la premisa că asemenea instituţii dispun de mai multe mijloace colective și eficiente de investigare pentru constituirea probelor.
Mișcările de apărare a drepturilor consumatorilor nu ar trebui sa ezite în a formula doleanțe și a înainta plângeri sau imputări, chiar împotriva serviciilor publice.[5] Astfel, pentru a prezenta doar un exemplu, Uniunea Franceză a Consumatorilor a intentat în anul 1982 o asemenea acţiune în Justiţie împotriva Societății Naţionale de Căi Ferate, care a și fost condamnată de un tribunal din Paris la o amendă, este drept simbolică, pentru publicitate inseratoare.
De asemenea asociaţiile de consumatori au dreptul sa participe în modul stabilit la controale în sfera comerţului și serviciilor în legătură cu examinarea plângerilor consumatorilor. Astfel asocierea consumatorilor în organizaţii neguvernamentale permite dialogul societăţii civile cu structuri ale puterii alese care să conducă, prin metode și tehnici specifice, la cooperare în folosul cetăţeanului, la reprezentare, la apărarea intereselor legitime.
Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor sunt considerate acele asociaţii constituite conform legii, ca persoane juridice, care, fără a urmări realizarea unui profit pentru membrii lor, au ca unic scop apărarea drepturilor și intereselor legitime ale membrilor lor sau ale consumatorilor în general.[6]
Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor pot fi parteneri sociali cu drept de reprezentare în organismele centrale consultative (art.25 din Lege), cu rol în domeniul protecţiei consumatorilor și în care organele administraţiei publice sunt reprezentate.
Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor desfăşoară acţiuni directe atât asupra consumatorilor, cât și asupra instituţiilor, organizaţiilor centrale și locale, precum și a agenţilor economici, cu privire la:
- protecţia mediului înconjurător, care poate afecta viaţa populaţiei și poate atrage consecinţe în lanţ, în aproape toate sectoarele de activitate economico-socială;
- protecţia juridică a consumatorilor prin stabilirea răspunderilor pe care trebuie să le aibă agenţii economici pentru pagubele pe care le provoacă printr-o comportare incorectă, deficiențe în derularea actului comercial și vânzarea unor produse și/sau servicii defectuoase. Răspunderea agenţilor economici se menţine și în cazul în care livrările produselor sau prestările de servicii se fac în mod gratuit sau la un preţ redus, ori dacă acestea se comercializează ca piese de schimb, se închiriază sau se distribuie sub alte forme.
Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor au dreptul: de a fi sprijinite logistic de către organismele administraţiei publice centrale și locale, în vederea atingerii obiectivelor lor; de a solicita realizarea de produse și servicii în condiţii speciale, în vederea satisfacerii nevoilor consumatorilor handicapaţi sau de vârsta a treia; de a fi consultate cu ocazia elaborării standardelor sau specificaţiilor care definesc caracteristicile tehnice și calitative ale produselor și serviciilor destinate consumatorilor;[7] de a informa opinia publică, prin mass-media, asupra deficiențelor de calitate a produselor și serviciilor, precum și asupra consecinţelor vătămătoare ale acestora pentru consumatori; de a introduce acţiuni în Justiţie pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale membrilor săi; de a solicita, pe cheltuiala lor, laboratoarelor acreditate efectuarea de analize și încercări ale produselor destinate consumatorilor și de a publica rezultatele; de a putea participa la acţiuni de supraveghere pe piaţă, împreuna cu organele administraţiei publice abilitate sa acţioneze in domeniul protecţiei consumatorilor.
În economia autohtonă rolul asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor este limitat, în comparaţie cu celelalte ţări vestice și cu rolul pe care guvernul și economia în ansamblu îl acordă Centrului pentru Protecţia Consumatorilor. În ţările dezvoltate, nu fiinţează organisme guvernamentale de protecţie a consumatorilor, ci doar ONG-uri. Acolo, se pune un accent deosebit de important pe societatea civilă.[8]
În ţările europene, în general, dar mai ales în cele membre ale Uniunii Europene, se consideră că reprezentarea consumatorilor în activitatea de adoptare și armonizare a legislaţiei în domeniul protecţiei consumatorilor, implicarea acestora în urmărirea aplicării, respectării reglementărilor ilegale în domeniu este o necesitate absolută, apărând diverse tipuri de organizaţii, de asociaţii, ce și-au propus o serie de obiective ambiţioase cu privire la protecţia consumatorilor.[9]
Constituirea unor organizaţii sau asociaţii ale consumatorilor a fost favorizată de cadrul legislativ permisiv creat în cele mai multe ţări europene. Într-un asemenea context și având în vedere ordinea apariţiei acestora, este de remarcat paleta largă de asociaţii consumeriste organizate în SUA, Belgia, Olanda sau Luxemburg, unde, alături de asociaţiile de care aminteam, exista și aşa-zisele "comisii", organizate pe grupe de produse, pe bunuri și servicii sau chiar pe produse. De asemenea, în Germania, consumatorii sunt organizaţi sub forma unor centre ale consumatorilor, asociaţii, organizaţii ale gospodăriilor, comunităţii de economie casnică etc., iar în Franţa sub forma unor uniuni naţionale și organizaţii regionale ale consumatorilor.[10] Caracteristic pentru aceste două state este și faptul că aici au fost create și asociaţii ale unor organizaţii colective, cum ar fi cele ale cooperaţiei sau marile uniuni sindicale, care coexistă alături de cele independente ale consumatorilor.
Astfel, organizaţiile sau asociaţiile patronate de unele centrale sindicale sau cooperatiste ce acţionează în diferite state au ca principal scop informarea și apărarea drepturilor consumatorilor, dispunând de publicaţii proprii și realizând intervenţii pe lunga putere pentru îmbunătăţirea proceselor de producţie și de comercializare a bunurilor destinate consumatorilor. De asemenea, aceste organisme realizează acţiuni directe, sau în Justiţie, vizând producătorii sau distribuitorii, atunci când aceştia încălcă legislaţia privind protecţia consumatorilor.
Asociaţiile și grupurile independente ale consumatorilor veghează asupra respectării drepturilor acestora, ajutorarea celor lezaţi în interesul lor, depistarea unor produse dăunătoare sau necorespunzătoare, sesizarea unor practici comerciale ilicite, acţionarea în Justiţie a producătorilor sau comercianţilor care încălcă legislaţia în domeniu etc. De asemenea, aceste asociaţii îşi propun ca obiectiv educarea consumatorilor, dispunând de centre de documentare, laboratoare de analiză și publicaţii proprii. Cu asemenea dotare, ele au posibilitatea de a oferi informaţii pertinente consumatorilor, realizării de studii, cercetării, analize, teste și uneori controale asupra produselor sau serviciilor, asupra modului de derulare a procesului de comercializare și respectarea legislaţiei în domeniu.[11]
Constituirea unor consilii consultative formează a doua grupă de preocupări referitoare la organizarea consumatorilor în vederea aplicării intereselor proprii. Aceste consilii sunt organisme de protecţie a consumatorilor mult mai simplificate, sub aspect organizatoric și structural, fiind formate din reprezentanţi ai consumatorilor și acţionând pe lîngă organizaţii obşteşti, instituţii sociale etc. Principalele lor obiective constau în acţiuni de conciliere pe probleme de aprovizionare, precum și de sondare a opiniei consumatorilor cu privire la măsurile și acţiunile întreprinse de diferite entităţi (organisme guvernamentale, producători sau comercianţi) în domeniul producţiei și comercializării.
Cea de-a treia grupă de preocupări o formează constituirea unor organizaţii internaţionale cu obiective în domeniul protecţiei consumatorilor.
Privatizarea serviciilor publice constituie un domeniu important al preocupărilor consumatorilor. Elementul esenţial în procesul de privatizare al serviciilor publice este poziţia organului de reglementare. În acest caz asociaţiile de consumatori apreciază ca acesta trebuie să fie autonom față de guvern și de producători, dar trebuie să rămână o instituie oficială și publică.
Dacă este o realitate bine cunoscută faptul că guvernele au la O.N.U. un forum mondial, iar producătorii și comercianţii îşi reprezintă interesele în Organizaţia Mondiala a Comerţului, puțini ştiu că există și o Organizaţie Mondială a Consumatorilor.
Organizaţia Mondiala a Consumatorilor, Consumers Internaţional - formată în anul 1960 de cele câteva asociaţii naţionale de consumatori la acea vreme, cuprind astăzi peste 200 de organizaţii membri. "Principiile Directoare" privind protecţia consumatorilor, document adoptat de Adunarea Generala a O.N.U. în 1985, constituie rezultatul eforturilor pe plan internaţional a acestei organizaţii de a îmbunătăţi poziţia consumatorilor.
Marile probleme ce pot face obiectul unor programe de protecţie a consumatorilor iniţiate în perioada actuală și în viitorul apropiat de către instituţiile guvernamentale sau organizaţiile neguvernamentale din R.M. se referă la:
- a) îmbunătăţirea consumului populaţiei;
- b) realizarea unei calităţi corespunzătoare a bunurilor și serviciilor oferite consumatorilor;
- c) asigurarea unui sistem de prețuri în concordanță cu nivelul veniturilor;
- d) asigurarea unui sistem de informare eficient și util pentru potenţialii consumatori, care să asigure transparența pieţei;
- e) apărarea consumatorilor împotriva unei politici agresive de marketing promovată de ofertanţi.
Protecţia consumatorilor este recunoscută prin Acordurile Europene și formează o parte integrantă a legislaţiei Pieţei Unice. Carta Alba din 1995 asupra integrării în Piaţa Unică a ţărilor candidate conţine un capitol separat privind protecţia consumatorilor și subliniază condiţiile necesare aplicării legilor în mod corespunzător. Printre aceste condiţii se numără acordarea de drepturi fundamentale consumatorilor, înfiinţarea unei structuri instituţionale adecvate pentru problemele consumatorilor, precum și o procedură consultativă care să reprezinte interesele consumatorilor și să asigure participarea lor la procesul decizional.[12]
Consumers Intemational, Organizaţie cu sediul la Londra și care grupează organizaţii de consumatori din întreaga lume, este una din instituţiile care contribuie la înfiinţarea de grupuri pentru protecţia consumatorilor în ţările candidate.
Principala modalitate de ajutorare a tinerelor grupuri de consumatori din ţările candidate de către U.E. și organizaţiile neguvernamentale este prin intermediul schimbului de know-how și de experţi și prin participarea la conferinţe. Un domeniu în care ţările candidate ar trebui să se implice mai mult este un sistem administrat de Comisie și care permite schimbul de informaţii între statele membre, în legătură cu produsele periculoase.[13]
[1] Ungureanu C.T. Drept internaţional privat.Protecţia consumatorilor şi răspunderera pentru produse nocive, Editura All Beck, Bucureşti 1999 pag.45
[2] BOJIN E. — Protecţia consumatorilor în „Cartea Albă a Uniunii Europene" în Tribuna Economică nr. 22 /1996
[3] PATRICHE D. - Protecţia consumatorului m economia de piaţă, Editura Academia Universitară Athenaeum, Bucureşti, J 994, pag. 263
[4] Dr. Robert Morar, Sisteme de protecţia consumatorilor., Lumina lex., 2005 pag. 130-131
[5] Stanciu Gheorghe, dr. Nivelul de implementare a regulilor comunitare referitoare la protecţia consumatorilor în sistemul juridic romăn., Dreptul., nr.7, 2007., pag 56-70
[6] Stanciu Gheorghe, dr. Nivelul de implementare a regulilor comunitare referitoare la protecţia consumatorilor în sistemul juridic romăn., Dreptul., nr.7, 2007., pag 56-70
[7] Patriche D., Pistol GH., (coordonatori) Protecţia consumatorilor, Academia de Studii Economice, Bucureşti, 1998
[8] Stanciu Gheorghe, dr. Nivelul de implementare a regulilor comunitare referitoare la protecţia consumatorilor în sistemul juridic romăn., Dreptul., nr.7, 2007., pag 56-70
[9] Patriche D., Pistol GH., (coordonatori) Protecţia consumatorilor, Academia de Studii Economice, Bucureşti, 1998
[10] Dr. Robert Morar, Sisteme de protecţia consumatorilor., Lumina lex., 2005 pag. 134-135
[11] Stanciu Gheorghe, dr. Nivelul de implementare a regulilor comunitare referitoare la protecţia consumatorilor în sistemul juridic romăn., Dreptul., nr.7, 2007., pag 56-70
[12] Patriche D., Pistol GH., (coordonatori) Protecţia consumatorilor, Academia de Studii Economice, Bucureşti, 1998
[13] Ungureanu C.T. Drept internaţional privat.Protecţia consumatorilor şi răspunderera pentru produse nocive, Editura All Beck, Bucureşti 1999 pag.55