Pin It

Contradictorialitatea în procesul civil constă în posibilitatea acordată părţilor de a participa în mod activ la prezentarea şi argumentarea drepturilor lor şi dovedirea acestora în cursul desfăşurării judecăţii.10

Având în vedere că procesul civil este construit pe îmbinarea iniţiativei şi activităţii procesuale a părţilor cu iniţiativa şi activitatea instanţei, rezultă pentru contradictorialitate un rol creator, aceasta neîmpiedicând instanţa să-şi exercite rolul de conducere a procesului.

9 In acest sens, V.M. Ciobanu, op. cit., p. 42-52.

10  Ibidem, p.125.

11    Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură civilă a fost publicată în Monitorul oficial
al României nr. 479, din 2 octombrie 2000, iar Legea nr. 219/2005 a fost
publicată în Monitorul Oficial nr. 609, din 14 iulie 2005.

 

Până la emiterea Ordonanţei de Urgenţă nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă11 principiul contradictorialităţii nu era exprimat în legislaţia procesuală civilă în mod expres, însă în redactarea ce i s-a dat prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, art. 129, alin. 2, teza a 2-a consacră principiul contradictorialităţii. Astfel, s-a prevăzut că judecătorul are îndatorirea să facă respectate şi să respecte el însuşi principiul contradictorialităţii şi

 

 

celelalte principii ale procesului civil.12 Odată cu adoptarea legii de aprobare a O.U.G. nr. 138/2000, Legea nr. 219/2005, prin modificarea adusă art. 129 s-a revenit la situaţia în care principiul contradictorialităţii nu mai este consacrat expres în legea procesuală.

Pornind de la faptul că procesul civil, cu excepţia procedurii necontencioase, este contradictoriu prin natura sa, deoarece presupune cel puţin două părţi cu interese contradictorii (reclamant - pârât) sensul judecăţii este tocmai acela de a pune capăt unui conflict de interese.

Rezultă că desfăşurarea normală a judecăţii nu este concepută fără ca instanţa să asculte concluziile fiecărei părţi în toate fazele procesuale. Absenţa normei de consacrare expresă a acestui principiu nu echivalează cu lipsa obligaţiei de a fi respectat atât de către părţi, cât şi de către instanţă.

Prin cererea de chemare în judecată şi întâmpinare, părţile îşi aduc la cunoştinţă reciproc pretenţiile şi apărările lor, precum şi dovezile pe care înţeleg să le folosească (art. 112 şi 115 C. pr. civ.).13

La primirea cererii de chemare în judecată (art. 114 alin. 1 coroborat cu art. 114 indice 1 alin. 1 şi 2 C. pr. civ.)14 preşedintele fixează termenul de judecată şi va dispune citarea părţilor.

Inainte de a trece la examinarea pricinii instanţa este obligată se verifice, atunci când o parte lipseşte, dacă procedura de citare a fost legal îndeplinită. In condiţiile în care partea care lipseşte nu a fost legal citată, conform dispoziţiilor art. 85 Codul de procedură civilă, judecata se amână (art. 107 Codul de procedură civilă) dispunându-se refacerea procedurii de citare.

V.M. Ciobanu, Gabriel Boroi, Marian Nicolae, Modificările aduse Codului de procedură civilă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138 (I), în „Dreptul", nr. 1/2001, p. 19.

13 V.M. Ciobanu, op. cit, p.125.

14 Art. 114 1 a fost introdus prin art. I pct. 43, din O. U. G. nr.
138/2000, actualmente aprobată prin Legea nr. 219/2005.

24

 

Principiul contradictorialităţii asigură atât dreptul părţilor de a prezenta şi discuta întregul material probator, cât şi dreptul părţilor de a-şi expune părerea şi argumentarea ei în fapt şi drept, cu privire la toate problemele ce trebuie soluţionate.

încuviinţarea probelor se face în şedinţă, după ce părţile se pronunţă asupra admisibilităţii lor, iar dacă la fixarea termenului preşedintele a luat anumite măsuri cu privire la admisibilitatea lor, va trebui dezbătută la termenul de înfăţişare; nici o probă nu poate fi opusă celeilalte părţi dacă nu i s-a dat posibilitatea de a o discuta, astfel încât nici o hotărâre nu se poate întemeia pe un act depus după închiderea dezbaterilor fără a fi pus în discuţie.15

Când consideră că este necesar pentru lămurirea chestiunilor de fapt sau de drept, preşedintele poate da cuvântul în replică păstrând aceeaşi ordine a dezbaterilor, respectiv va acorda cuvântul mai întâi reclamantului şi pe urmă pârâtului (art. 128 alin. 2 din Codul de procedură civilă), dar, dacă pârâtul formulează o cerere sau invocă o excepţie 16, ordinea se inversează.

De asemenea, terţii participanţi la proces vor lua cuvântul potrivit poziţiei lor procesuale, astfel: intervenientul principal după reclamant, intervenientul accesoriu după partea pe care o sprijină în proces, chematul în garanţie după pârât, terţul introdus în proces în condiţiile art. 57 Codul de procedură civilă după reclamant.

Caracterul contradictoriu subzistă şi în comunicarea hotărârilor judecătoreşti în cazul când acesta este necesar pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului (art. 266 alin. 3 Codul de procedură civilă).

Principiul contradictorialităţii domină întreaga activitate de soluţionare a cauzei, ceea ce înseamnă că se aplică în condiţii similare şi la judecata căilor de atac.

Dispoziţiile art. 306 alin. 2 Codul de procedură civilă, aplicabile recursului, prevăd că instanţa poate să invoce din oficiu motivele de ordine publică, însă este obligată să le pună în dezbaterea părţilor.

V.M. Ciobanu, op. cit, p.125.

Ilie Stoenescu, Savelly Zilberstein, op. cit., p. 120.

 

Deşi redactarea art. 129 alin. 2 teza a 2-a Codul de procedură civilă nu mai prevede in terminis că principiul contradictorialităţii îl vizează şi pe judecător, acest aspect nu poate fi contestat, căci obligaţia instanţei de a conduce dezbaterile cu respectarea principiului contradictorialităţii subzistă de-a lungul întregului proces civil. In caz contrar ar însemna să

 

 

se pronunţe o hotărâre cu încălcarea legii, ceea ce cade sub incidenţa art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.

Astfel, invocarea din oficiu a unor împrejurări de fapt sau de drept trebuie dezbătută în prezenţa părţilor.

Neprocedând în acest sens, judecătorul nesocoteşte principiul contradictorialităţii, ceea ce face ca hotărârea pronunţată să fie nelegală.17

Caracterul contradictoriu al judecăţii este asigurat şi în cazul în care la judecată se prezintă numai o parte sau chiar ambele părţi lipsesc, cu menţiunea că în acest caz trebuie ca cel puţin una din ele să fi solicitat judecata în lipsă, deoarece instanţa este obligată să cerceteze cauza în întregul ei în funcţie de dovezile existente.

Este de reţinut că, în etapa deliberării şi pronunţării hotărârii, contradictorialitatea este înlăturată.

Legea prevede că judecata unor cererii cu caracter de urgenţă, (ordonanţa preşedinţială, asigurarea dovezilor, sechestrul asigurător, poprire asigurătore, îndreptarea erorilor materiale) se poate face fără citarea părţilor, însă contradictorialitatea este restabilită deoarece judecata căilor de atac se face întotdeauna cu citarea părţilor.

Contradictorialitatea îşi găseşte aplicarea şi în faza executării silite, debitorul fiind încunoştinţat prin somaţie despre pornirea executării.

Somaţia fiind un act de procedură, se face în forma scrisă şi se comunică potrivit dispoziţiilor privitoare la comunicarea citaţiilor şi actelor de procedură prevăzute 18 de art. 90-92 Codul de procedură civilă, iar dispoziţiile legale privitoare la comunicarea ei trebuie respectate sub sancţiunea anulării executării silite.

17  „Dreptul" nr. 5/1990, p.69-70; Curtea de Apel Bucureşti, Secţia
comercială. Dec. civ. nr. 275/1999, în Culegere de practică judiciară în
materie comercială 1999, p. 141-143.

18  Savelly Zilberstein, V.M. Ciobanu, Tratat de executare silită,
Editura Lumina Lex, 2001, p.211.

26

 

Având în vedere importanţa acestui principiu, deoarece asigură respectarea altor principii - dreptul la apărare şi stabilirea adevărului -nerespectarea sa este sancţionată cu nulitatea hotărârii.