Procesul civil este activitatea desfăşurată de către instanţă, părţi, organe de executare şi alte persoane sau organe care participă la înfăptuirea de către instanţele judecătoreşti a justiţiei în pricinile civile, în vederea realizării sau stabilirii drepturilor şi intereselor civile deduse judecăţii şi executării silite a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii, conform procedurii prevăzute de lege.1
Din definiţia procesului civil rezultă că acesta parcurge două faze, şi anume: faza judecăţii şi faza executării silite.
Faza judecăţii cuprinde judecata în primă instanţă şi judecata în căile de atac.
Judecata în primă instanţă parcurge trei etape: etapa scrisă, etapa dezbaterilor şi etapa deliberării şi pronunţării hotărârii judecătoreşti.
In cadrul etapei scrise părţile se încunoştinţează reciproc, prin intermediul cererii de chemare în judecată, respectiv a întâmpinării şi cererii reconvenţionale, asupra pretenţiilor şi apărărilor, precum şi în legătură cu probele ce urmează a fi administrate în vederea dovedirii susţinerilor acestora.
Etapa dezbaterilor este o etapă complexă ce se desfăşoară în sediul instanţei de judecată şi, de regulă, la mai multe termene de judecată.
Această etapă dă părţilor posibilitatea de a-şi susţine în mod real şi contradictoriu pretenţiile şi apărările, de a administra probe, de a pune concluzii.
|
V.M. Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă. Teoria generală, vol. I, Editura Naţional, Bucureşti, 1996, p.148. |
Cea de-a treia etapă - etapa deliberării şi pronunţării - intervine după închiderea dezbaterilor.
Deliberarea are loc în secret, în camera de consiliu şi la ea participă numai judecătorii care au luat parte la judecată.
Pronunţarea hotărârii - spre deosebire de deliberare - are loc întotdeauna în şedinţă publică.
Partea nemulţumită de hotărârea pronunţată de prima instanţă poate să o atace cu apel, declanşând o nouă judecată în fond.
După rămânerea definitivă a hotărârii se poate declara recurs care este considerat ca o cale extraordinară de atac, deoarece se poate exercita numai în cazurile expres prevăzute de lege (art. 304 din Codul de procedură civilă).
Legea permite şi exercitarea unor căi extraordinare de atac, de retractare: contestaţia în anulare şi revizuirea.
Faza executării silite - a doua fază a procesului civil - intervine în cazul hotărârilor judecătoreşti susceptibile de fi puse în executare cu ajutorul forţei de constrângere a statului, dar şi în cazul altor titluri executorii, în situaţia în care nu îşi execută de bună voie obligaţia.
Trebuie menţionat faptul că nu întotdeauna procesul civil trebuie să urmeze ambele faze. In situaţia în care debitorul execută de bună voie obligaţia stabilită în titlul executoriu, faza executării silite va lipsi.
Atunci când creditorul pune în executare un alt titlu decât o hotărâre judecătorească, faza judecăţii lipseşte, existând numai faza executării silite.
Este posibil ca nici faza judecăţii să nu parcurgă toate cele trei etape: fie nu are loc dezbaterea deoarece reclamantul renunţă la judecata cauzei; ori nu are loc deliberarea deoarece părţile sting litigiul prin încheierea unei tranzacţii, ori hotărârea judecătorească pronunţată nu este atacată prin intermediul căilor de atac ordinare sau extraordinare.