Importanța respectării drepturilor consumatorilor e subliniată prin prevederile răspunderii penale a agentului comercial pentru încălcarea drepturilor consumatorilor. Răspunderea penală constituie cea mai gravă formă de răspundere juridică și constă din obligaţia agentului comercial care încalcă cu vinovăţie norma de drept penal de a suporta consecinţele juridice ale faptei sale. [1]
Răspunderea penală nu exclude răspunderea civilă după cum nici răspunderea civilă nu o exclude pe cea penală. Aceste două forme de răspundere pot fi aplicate concomitent.
În timp ce răspunderea civilă se întemeiază pe ideia reparării unui prejudiciu adus unui anumit subiect de drept, răspunderea penală se întemeiază pe ideia pedepsirii celui ce a săvârșit o faptă ilicită, apreciată de lege ca fiind o infracţiune.[2]
În Codul Penal în vigoare din 2003 sunt cîteva articole care prevăd răspunderea penală pentru fapte ale agenţilor economici care încalcă drepturile consumatorilor prin modalităţi deosebit de periculoase care presupun şi consecinţe grave.
Astfel răspund penal pentru încălcarea drepturilor consumatorilor în temeiul următoarelor componenţe de infracţiuhne:
- 216 producere a (falsificarea), transportarea, păstrarea sau comercializarea produselor (mărfurilor) periculoase pentru viata sau sănătatea consumatorilor;
- Art 254 Comercializarea mărfurilor de proastă calitate sau necorespunzătoare standardelor;
- 255 înşelarea clienţilor;
- art 257 executarea necalitativă a construcţiilor.
Prevederile expuse își au izvorul în Codul penal al R.M. care stipulează răspundere penală pentru infracţiunile economice.
În temeiul art 216 CP al RM agentul economic poartă răspundere penală pentru producerea (falsificarea), transportarea, păstrarea sau comercializarea produselor (mărfurilor) periculoase pentru viaţa sau sănătatea consumatorilor, dacă aceasta a provocat:
- îmbolnăviri grave;
- decesul persoanei. [3]
Obiectul infracţiunii îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală sunt condiţionate de ocrotirea sănătăţii publice.
Latura obiectivă se realizează prin producerea (falsificarea), transportarea, păstrarea sau comercializarea produselor (mărfurilor) periculoase pentru viața sau sănătatea consumatorilor.
Potrivit p.2 al HP CSJ Cu privire la aplicarea legislaţiei penale şi administrativepentru protecţia consumatorilor nr.23 din 10 iulie 1997, prin produse se înţelege atât producţia finită, cât şi cea semifabricată, materia primă etc.
Prin produse şi mărfuri periculoase pentru viaţa şi sănătatea consumatorilor se înţeleg cele care, din cauza vechimii sau a condiţiilor de producţie, falsificare, transportare sau păstrare, au suferit acţiunea unor agenţi chimici de putrefacţie sau de fermentaţie ori a altora deacelaşi fel, determină modificarea substanţei şi vătămarea sănătăţii, prin aceasta înţelegându-se capacitatea obiectivă a produselor (mărfurilor) de a produce o îmbolnăvire a oamenilor.[4]
Prin producerea produselor (mărfurilor) periculoase pentru viaţa sau sănătatea consumatorilor se înţelege prepararea produselor (mărfurilor) interzise în mod permanent sau temporar, din cauză că sunt vătămătoare sănătăţii. De exemplu, în timpul unei epidemii, în care s-a interzis consumarea apei altfel decât fiartă, se foloseşte - pentru a prepara citronadă – apă nefiartă. [5]
Prin îmbolnăviri grave se înţelege cauzarea, în urma folosirii produselor şi mărfurilor periculoase pentru viaţa sau sănătatea consumatorilor, a unor vătămări corporale grave sau medii cel puţin unei persoane, sau a unor vătămări uşoare mai multor persoane (p. 14 al HP CSJ din 10 iulie 1997).
Infracţiunea se consumă din momentul îmbolnăvirii grave sau al decesului consumatorului. Latura subiectivă se caracterizează prin imprudenţă: încredere exagerată în sine sau neglijentă.
Subiect al infracţiunii privind protecţia consumatorilor, de regulă, pot fi persoanele fizice responsabile, care au atins vârsta de 16 ani şi care poartă răspundere pentru producerea, transportarea, păstrarea sau comercializarea produselor, inclusiv fabricarea producţiei de calitate bună, efectuarea controlului calităţii producţiei, precum şi persoanele juridice.[6]
Aceaste categrie de infracțiune se pedepseşte cu amendă și /sau lichidarea persoanei juridice.
Răspunderea pentru înselarea consumatorilor e prevazută de legislaţia civilă, administrativă, penală. Astfel Codul penal prevede răspundere pentru: depășirea prețurilor cu amănuntul stabilite; depășirea prețurilor și tarifurilor pentru servicii sociale; depășirea prețurilor și serviciilor pentru servicii comunale prestate populației; înșelarea la numărat; inducerea în eroare a clienţilor ( art.255 C.P.).[7]
Din conţinutul dispoziţiei rezultă că fapta de depăşire a preţurilor se realizează atunci când mărfurile se comercializează cu amănuntul din punctele special amenajate ori destinate pentru o asemenea activitate.
Preţul mărfii sau al serviciului se stabileşte de către agentul economic
cu respectarea principiului dezvoltării libere a activităţii de antreprenor şi al concurenţei.
Potrivit art.34 al Legii cu privire la comerţul interior nr.749-XIII din 23.02.1996 statul, referitor la reglementarea activităţii comerciale, stabileşte plafoanele (de regulă,maximale) la unele categorii de mărfuri, şi anume la cele prevăzute de legislaţie. Organe ale reglementării de către stat a comerţului şi pieţei de consum sunt Departamentul Comerţului, Ministerul Economiei, precum şi autorităţile administraţiei publice locale în limitele competenţei lor. Prin comerţ cu amănuntul se înţelege comercializarea mărfurilor şi prestarea serviciilor către consumatori pentru folosinţă personală, casnică şi familială, precum şi către întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile din sfera socială pentru consum direct.
Depăşirea preţurilor stabilite (ori a tarifelor) constă în comercializarea mărfurilor, acordarea serviciilor sociale, comunale, la un preţ mai înalt. Deşi cumpărătorul primeşte cantitatea de marfă ori serviciul solicitat, el cheltuieşte la achitare o sumă mai mare decât suma care se cuvenea. înşelarea, ca element al laturii obiective, este acţiunea de inducere în eroare a persoanei, înşelarea la socoteală a clientului înseamnă solicitarea şi primirea de către făptuitor a sumei de bani în plus faţă de cea necesară pentru achitare, calcularea conştient greşită a costului mărfii (serviciului) în sensul majorării sumei, neachitarea restului sumei şi alte asemenea acţiuni.[8]
O altă modalitate de inducere în eroare a clienţilor poate avea loc prin folosirea frauduloasă a instrumentului de măsurat exact
Infracţiunea de înşelare a clienţilor există dacă făptuitorul, drept consecinţă a măririi preţurilor, tarifelor stabilite la comercializarea mărfurilor ori la acordarea serviciilor sociale, comunale, a obţinut (ori urma să obţină) un venit nu mai mic decât cel considerat ca proporţii esenţiale.[9]
În cazurile construirii de proastă calitate a caselor de locuit consumatorii vor avea dreptul la repararea prejudiciului (art.257 CP al RM ).
Dacă intenționat a fost dată în folosință o casă de locuit, construcția industrială pentru transport și alte construcţii de proastă calitate sau la proiectare, verificare, expertizare, realizarea construcției ori modificarea acesteia n-au fost respectate prevederile documentelor normative privind siguranța rezistentă și stabilitatea astfel provocând consecinţe grave ca: vătămarea gravă a integrității corporale a persoanei sau pierderea de către aceasta a capacității de muncă, consumatorul va fi în drept să ceară repararea prejuduciului material și a prejudiciului moral.
Legea privind calitatea în construcţii nr.721-ХШ din 2 februarie 1996 (MO nr.25/259 din 25 aprilie 1996) stabileşte baza juridică, tehnico-normativă şi organizatorică de activitate a persoanelor fizice şi juridice în domeniul construcţiilor, obligaţiunile şi răspunderea lor privind calitatea în construcţii.
Pedepsele prevazute de legislaţia penală pentru infracțiunile expuse oscilează între amendă și privațiune de libertate în dependență de gravitatea calificării acţiunilor. În calitate de pedepse complementare apar confiscarea produselor ce a constituit obiectul infracțiunii și \ sau destituirea din funcţie, privarea de dreptul de a ocupa posturi în întreprinderile pe un anumit termen și inclusiv lichidarea persoanei juridice.
[1] Moscaliciuc Irina ., Evoluţia Codului legislativ penal privind protecţia penală a consumatorilor în Republica Moldova., Revista Naţională de Drept nr.4 2007., pag 73-81
[2] Moscaliciuc Irina., Reglementarea juridică a protecţiei consumatorului prin prisma politici penale a statului., Revista Naţională de Drept nr.2 2007., pag 42-45
[3] Moscaliciuc Irina ., Evoluţia Codului legislativ penal privind protecţia penală a consumatorilor în Republica Moldova., Revista Naţională de Drept nr.4 2007., pag 73-81
[4] Moscaliciuc Irina ., Evoluţia Codului legislativ penal privind protecţia penală a consumatorilor în Republica Moldova., Revista Naţională de Drept nr.4 2007., pag 73-81
[5] А. Горелов Применение нормы об ответственности за обман потребителей "Российская юстиция", 2003 г., N 8, стр.47
[6] Moscaliciuc Irina ., Evoluţia Codului legislativ penal privind protecţia penală a consumatorilor în Republica Moldova., Revista Naţională de Drept nr.4 2007., pag 73-81
[7] ibidem
[8] Р. Гриневский., Обман потребителей: последствия декриминализации "Уголовное право", 2004 г., N 3, стр.23
[9] Moscaliciuc Irina ., Evoluţia Codului legislativ penal privind protecţia penală a consumatorilor în Republica Moldova., Revista Naţională de Drept nr.4 2007., pag 73-81