Drept

Instituţia reprezentării vizează atât aspecte de drept material (drept civil)^[1], cât şi de drept formal (drept procesual civil). Desigur că obiect al consideraţiilor ce urmează îl va face doar cel din urmă aspect, adică din perspectiva dreptului procesual.

Legea procesuală reglementează această instituţie sub titlul „Reprezentarea părţilor în judecată" în Capitolul IV al Titlului I (Părţile) din „Procedura contencioasă" (Cartea II), prin dispoziţiile art. 67 - 72 Codul de procedură civilă. Capitolul V intitulat „Asistenţă judiciară" are de asemenea incidenţă în materia reprezentării.

Din punct de vedere procesual regula este că părţile pot fi reprezentate în exerciţiul drepturilor lor procedurale (art. 67 alin. (1) Codul de procedură civilă). În mod excepţional reprezentarea nu poate funcţiona,^[2] partea fiind obligată să se înfăţişeze personal la judecată -desigur ea poate fi asistată de mandatarul avocat. În acest sens dispune art. 131 alin. 1 Codul de procedură civilă, care conferă primei instanţei dreptul de a solicita înfăţişarea personală a părţilor, chiar dacă acestea sunt reprezentate, în scopul de a încerca împăcarea părţilor.

Instituţia reprezentării părţilor în proces este denumită şi reprezentare judiciară şi constă în posibilitatea legală a părţilor din proces să îşi exercite drepturile procesuale, printr-o altă persoană numită reprezentant (mandatar - avocat sau neavocat) şi care acţionează în numele şi în interesul părţii ce l-a mandatat în acest sens.^[3]

În conformitate cu prevederile art. 67 - 69 Codul de procedură civilă rezultă că mandatul poate fi dat fie unui profesionist în drept -avocat,^[4] fie unui neprofesionist mandatar, cel mult licenţiat în drept. Aceste dispoziţii se referă la situaţia în care partea în litigiu este o persoană fizică. În cazul în care partea este persoană juridică, dreptul de reprezentare a acesteia revine fie avocatului, fie consilierului juridic, angajat al respectivei părţi - persoană juridică.^[5]

În ceea ce priveşte reprezentarea prin mandatar neavocat, din prevederile art. 67 - 72 Codul de procedură civilă, rezultă următoarele caracteristici:

• calitatea de reprezentant se dovedeşte prin procură; dacă însăşi cererea de chemare în judecată se face prin mandatar, aceasta trebuie să conţină precizare expresă în acest sens;
• procura trebuie să fie una ad litem (art. 68 alin. (1), teza 1 Codul de procedură civilă); aşadar este vorba despre o procură în formă autentificată şi specială - din punct de vedere al conţinutului; dacă există totuşi o procură generală ea trebuie să cuprindă dispoziţie expresă, de natură ad litem (art. 67 alin. (2) Codul de procedură civilă);
• sfera de întindere a dreptului de reprezentare vizează toate actele procedurale, mandatul fiind presupus dat pentru toate actele judecăţii^[6] cu excepţia actelor procesuale de dispoziţie (renunţare, achiesare, tranzacţie) pentru care art. 69 alin. 1 Codul de procedură civilă instituie obligaţia de aexista o procură specială în acest sens; de altfel această limitare a dreptului de reprezentare se menţine şi în cazul în care mandatul este dat unui avocat;
• dreptul de reprezentare prin mandatar neavocat nu se manifestă şi în posibilitatea de a pune concluzii;^[7] cu anumite excepţii prevăzute expres şi limitativ ale art. 68 alin. (5) şi (6) Codul de procedură civilă;
• conţinutul dreptului de reprezentare este mai larg şi în cazul reprezentării legale (în cazul când reprezentat este un minor) ori judiciare (având ca izvor o hotărâre judecătorească), căci nici în această situaţie -prevăzută de art. 70 Codul de procedură civilă - asistarea reprezentantului de către un avocat nu este obligatorie;
• condiţiile de încetare a mandatului judiciar sunt prevăzute în art. 71- 72 Codul de procedură civilă, şi se supune unui regim special, derogatoriu de la dreptul comun al mandatului.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 74 - 81 Codul de procedură civilă ce reglementează instituţia asistenţei judiciare, precizăm că natura acesteia este una de proteguire a cetăţenilor care nu şi-ar putea exercita dreptul constituţional de a accede la justiţie, datorită costurilor. Raportată la instituţia reprezentării, asistenţa judiciară constă în apărarea şi asistarea gratuită a părţii care îndeplineşte cerinţele legale, de către un avocat delegat de barou,^[8] în conformitate cu art. 75 alin. 1 pct. 2 Codul de procedură civilă. Cadrul legal instituţionalizat prin art. 74 - 81 Codul de procedură civilă se completează cu dispoziţiile prevăzute de Legea nr. 51/1995 republicată.

O problemă importantă de drept procesual este cea a justificării calităţii de reprezentant şi respectiv sancţiunea prevăzută de lege în caz contrar.

Dovada calităţii de reprezentant - atât pentru persoane fizice, cât şi pentru persoane juridice - se face prin:

-  procură specială ad litem - pentru mandatarul neavocat;

-    împuternicire avocaţială (în baza contractului de asistenţă juridică) - pentru mandatarul avocat;

-  împuternicire (în baza Statutului profesiei de consilier juridic) -pentru consilierul juridic care reprezintă persoana juridică;

- hotărâre judecătorească, dispoziţie de curatelă, acte de stare civilă - pentru reprezentarea legală ori dispusă judiciar.

Lipsa dovezii calităţii de reprezentant se invocă pe cale de excepţie în temeiul art. 161 Codul de procedură civilă.

Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant duce la anularea cererii numai dacă nu va fi acoperită până la termenul pe care îl acordă instanţa în acest scop.

Excepţia poate fi invocată în orice stare a pricinii, sancţiunea fiind aceeaşi iar titularul dreptului poate ratifica actele făcute de persoana ce nu şi-a dovedit calitatea de reprezentant.^[9]

^[1] În acest sens facem trimitere la regulile ce guvernează contractul de mandat şi la cele privitoare la capacitatea persoanelor fizice şi juridice, având în vedere distincţia între reprezentarea convenţională şi cea legală.

^[2] De ex: în condiţiile art. 218 sau 614 Codul de procedură civilă.

G.Porumb, op. cit., p.138.

^[4] Pentru aspecte ce vizează raportul client-avocat vezi Legea nr. 51/1955, pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial, nr. 113/06.03.2001, cu modificările şi completările ulterioare.

^[5] Pentru această situaţie vezi Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic; publicată în Monitorul Oficial,

Partea₇I₇, nr. 867/5.12.2003.

^[6] V.M. Ciobanu, op. cit., p. 338.

Ne referim la conceptul de concluzii în fond, aşa cum precizează M.Tăbârcă, în Codul.., p.130.

^[8] I.Leş, Comentariile..., p. 204.

^[9] V.M. Ciobanu, op.cit, p. 348.